1ra-1566/2014 — art. 264 alin.3 lit. b Cod penal

1ra-1566/2014 — art. 264 alin.3 lit. b Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-1566/2014

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

26 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

de avocatul Albu Vasile în numele inculpatului Maximenco Sergiu, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 aprilie 2014, în

cauza penală în privința lui

Maximenco Sergiu Sergiu,

născut la 29 iunie 1985, originar și domiciliat în mun.

Bălți, str. Bulgară, nr. 50, ap. 33.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

Prin sentința Judecătoriei Criuleni din 23 iulie 2013, Maximenco Sergiu a

fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul legal al părții vătămate Bîtcă

Profir, a fost respinsă.

de faptul că, la 22 mai 2012, aproximativ la orele 2230 deplasîndu-se pe banda

stîngă a traseului Chișinău - Soroca, în direcția or. Soroca, prin s. Măgdăcești,

r-nul Criuleni, conducînd automobilul de model „Citroen” cu nr/î BC 50 CCJ,

avînd lumina farurilor aprinsă la fază scurtă, încălcînd prevederile art. 3 al

RCR, care stipulează că „participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de

circulație semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile

1

agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile

lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului

precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care sunt

provocate de circumstanțe iminente” precum și prevederile art. 45 din

Regulamentul Circulației Rutiere, potrivit căruia „conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de

următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b)

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră, iar cazul în

care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie

să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului” și ca urmare a comis tamponarea pietonului Bîtca Ion, care traversa

carosabilul la trecerea pentru pietoni din dreapta spre stînga conform direcției

de deplasare spre or. Soroca.

În rezultatul tamponării, părții vătămate Bîtca Ion, i-au fost cauzate

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 75/1021/D din 21.06.2012,

vătămări corporale grave, în urma cărora ultimul a decedat.

- avocatul Bargan Grigore în numele succesorului părții vătămate Bîtcă

Profir, care a solicitat casarea sentinței contestate cu pronunțarea unei noi

hotărîri prin care Maimenco S. să fie condamnat conform învinuirii înaintate și

admiterea integrală a acțiunii civile;

- acuzatorul de stat, casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Maximenco Sergiu să

fie condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis și privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

În argumentarea soluției solicitate apelanții au invocat următoarele:

- instanța de fond nu a dat o apreciere obiectivă probelor prezentate de

partea acuzării, inclusiv și depozițiilor martorilor oculari Ceicovscaia E.,

Zelenco P. din care rezultă că Bîtcă I. traversa strada pe trecerea de pietoni, iar

automobilul condus de inculpat nu i-a cedat trecerea;

- aprecierea unilaterală a probelor, fapt care în viziunea apelanților se

confirmă și prin concluzia eronată și nemotivată expusă în sentință referitor la

faptul că învinuirea înaintată de organul de urmărire penală nu este concretă;

2

- apărarea nu a prezentat instanței careva probe care ar confirma

imposibilitatea evitării accidentului rutier.

La fel, apelanții au invocat că, în speță cu certitudine a fost demonstrat

faptul că inculpatul nu a oprit automobilul și nu a cedat trecerea lui Bîtrcă Ion

care traversa carosabilul regulamentar la trecerea pentru pietoni .

aprilie 2014, apelurile acuzatorului de stat și al avocatului Bargan Grigore în

numele succesorului părții vătămate Bîtcă Profir au fost admise, casată sentința

contestată și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care, Maximenco Sergiu a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3)

lit. b) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4

ani.

S-a dispus încasarea de la Maximenco Sergiu în beneficiul succesorului

legal al părții vătămate Bîtcă Profir, suma de 70 000 lei, cu titlu de prejudiciu

moral și 5000 lei, cheltuieli de judecată.

Acțiunea civilă în partea prejudiciului material, a fost admisă în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului prejudiciului să se pronunțe instanța

în ordinea procedurii civile.

comiterii infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, adică

încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către o persoană care conduce mijlocul de transport, încălcare care

a cauzat din imprudență decesul unei persoane, invocate în rechizitoriu,

concluzionînd totodată că, deși inculpatul și-a recunoscut vina parțial, în

comiterea infracțiunii imputate, vinovăția acestuia este dovedită pe deplin prin

declarațiile martorilor Ceicovscaia Ecaterina și Zelenco Petru, succesorului

legal al părții vătămate Bîtcă Profir, precum și prin materialele cauzei cercetate

în cadrul ședinței instanței de fond și apel.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului calificîndu-le

drept o metodă de apărare aleasă de către Maximenco Sergiu în scop de a se

eschiva de la răspunderea penală pentru fapta comisă, versiunea acestuia

privind faptul că vinovat de producerea accidentului rutier este partea

vătămată, fiind în contradicție cu celelalte probe administrate pe cauza data.

Totodată, Colegiul penal a menționat că instanța de fond la pronunțarea

3

sentinței de achitare nu a ținut cont atît de prevederile art. 45 alin. (1) lit. a),b),

d), alin. (2) din RCR cît și de prevederile pct. 115 al aceluiași regulament, care

prevede că „la trecerile cu circulația nedirijată, pietonii au prioritate la trecere,

în raport cu conducătorii de vehicule”.

La fel, Curtea de Apel a menționat că instanța de fond la adoptarea soluției

sale a ignorat prevederile pct. 6 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție

nr. 20 din 08.06.1999, care stipulează că în cazul în care regulile de circulație

rutieră sau de exploatare a mijloacelor de transport au fost încălcate și de

pătimit, aceasta nu poate servi drept temei pentru eliberarea de răspundere

penală a conducătorului auto, în cazul în care în acțiunile lui există componența

de infracțiune.

În consecință, Colegiul penal a conchis că partea acuzării a prezentat

suficiente probe pertinente, admisibile și concludente, care cu certitudine

dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

La stabilirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului, Curtea de Apel a

ținut cont de prevederile art. 61 și 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de toate

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului precum și de

condițiile de viață ale acestuia. Astfel, instanța de apel a considerat necesar de

a-i stabili inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pe un termen de 4 ani, cu

executarea în penitenciar de tip deschis și privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

-

4

-

Albu Vasile în numele inculpatului Maximenco Sergiu, care invocînd drept

temei pentru recurs pct. 6) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a

solicitat casarea acesteia cu menținerea sentinței primei instanțe, pe motiv că

apelurile au fost greșit admise.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat următoarele:

- urmărirea penală s-a efectuat superficial, unilateral și tendențios, cu

încălcarea legislației în vigoare;

- organul de urmărire penală neîntemeiat a respins demersul avocatului

Onoico V. privind efectuarea unei expertize trasologice, precum și efectuarea

unor altor acțiuni menite să confirme sau să infirme vinovăția lui

Maximenco S.;

- instanța de apel a făcut o analiză și apreciere greșită a depozițiilor

inculpatului și martorilor care nu coroborează între ele, se contrazic și nu sunt

veridice;

- instanța de apel pronunțînd hotărîrea contestată a încălcat prevederile

art. 8 Cod de procedură penală;

- netemeinicia concluziei Colegiului penal, referitor la soluția instanței de

fond privind respingerea probelor acuzării, deoarece respingerea acestor probe

a fost condiționată de multitudinea abaterilor de la prevederile legii procesual

penale;

- instanța de apel nu a ținut cont de faptul că potrivit declarațiilor

martorului Zelenco P. victima era în stare de ebrietate alcoolică avansată,

suplimentar în instanța de apel martorul a declarat că Bîtcă I. gesticula cu

mîinile, striga că vrea să moară, iar instanța nu a dat nici o apreciere acestor

declarații necătînd la faptul că martorul sus indicat a depus depoziții sub

jurămînt;

- din schița accidentului rutier rezultă că victima traversa drumul nu pe

trecerea de pietoni dar la 5-6 m. de la trecerea pentru pietoni, circumstanță de

care nu a ținut cont instanța de apel;

-instanța neîntemeiat nu a reținut faptul că potrivit declarațiilor martorilor

5

oculari victima traversa strada foarte încet, negligînd prevederile art. 114 alin.

(1) și (3) al Regulamentului Circulației Rutiere, expunîndu-se unui risc eminent;

- la urmărirea penală a fost audiat cetățeanul român Stejaru George, care

se afla în automobilul condus de inculpat, însă acesta nu a fost citat și audiat în

instanță;

Totodată, avocatul Albu V. și-a exprimat dezacordul cu pedeapsa

stabilită de instanța de apel inculpatului, considerînd-o prea aspră, la stabilirea

căreia instanța nu a ținut cont de toate circumstanțele cauzei.

La fel, autorul recursului a criticat decizia contestată și în partea ce ține

de admiterea acțiunii civile, considerînd hotărîrea în această parte ilegală și

neîntemeiată.

6.1 La data de 15 octombrie 2014, avocatul Albu V. în numele

inculpatului a declarat recurs suplimentar, unde și-a exprimat dezacordul cu

pedeapsa aplicată inculpatului, invocînd că la stabilirea acesteia instanța

ierarhic inferioară nu a ținut cont de faptul că comportamentul victimei la locul

accidentului a fost neadecvat, adică acesta fiind în stare de ebrietate alcoolică

avansată gesticula, striga că vrea să moară, iar cînd mașina s-a apropiat de el

ultimul s-a avîntat în față, într-un loc nepermis, în afara trecerii pietonale.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului

ordinar declarat de avocatul Albu V. în numele inculpatului, argumentînd, că

instanța de apel a examinat cauza ținînd cont de prevederile art. 26-27, 93-101,

414 Cod de procedură penală, iar acțiunile inculpatului corect au fost încadrate

în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal. Totodată, procurorul a menționat că

recurentul în recursul declarat nu a indicat în ce constă problema de drept de

importanță generală abordată în cauză și care este eroarea de drept comisă de

instanță, solicitînd doar reaprecierea probelor.

8.Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare

declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestora, din următoarele considerente.

Cu referire la recursul avocatului Albu Vasile în numele

inculpatului Maximenco Sergiu

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest

6

articol.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul invocă în recursul declarat temeiurile de drept prevăzute la

pct. 6) și 12) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanța de fond și de apel atunci cînd hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii, sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, sau faptei săvîrșite

i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar

va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească

devenită definitivă.

Însă, în speță Colegiul constată că, motivele invocate de recurenți nu

sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de

apel.

Totodată, recurentul nu indică nici un argument în susținerea acestor

motive, nu invocă concret, care sînt argumentele care ar confirma că

Maximenco S. nu a comis infracțiunea imputată, sau că faptei săvîrșite de

către acesta i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Din conținutul recursului rezultă că avocatul Albu V. invocă dezacordul

cu aprecierea probelor și a nevinovăției lui Maximenco S. în cele incriminate,

exprimîndu-și totodată și dezacordul cu pedeapsa stabilită inculpatului.

Analizînd decizia recurată Colegiul penal, conchide că la cercetarea cauzei,

instanța de apel a ținut cont în plină măsură de prevederile articolelor 26, 27,

99-101 Cod procedură penală, și întemeiat a dedus concluzia că, acțiunile

inculpatului Maximenco S., întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art.

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

7

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar

probele administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă

apreciere probelor din dosar, și este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se

transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a

săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a

comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată

conține răspuns la toate motivele invocate.

În cazul dat, instanța de apel la examinarea apelurilor declarate a respectat

cerințele art. 414 Cod de procedură penală, a verificat și a apreciat conținutul

probelor și valoarea lor probatorie, cu expunerea analizei desfășurate și

minuțioase a acestora în textul deciziei adoptate.

Prin urmare, Colegiul penal apreciază concluzia instanței de apel privind

vinovăția lui Maximenco Sergiu și încadrarea acțiunilor acestuia în baza art.

264 alin. (3) lit. b) Cod penal, ca fiind corectă și întemeiată, ce se confirmă prin

cumulul de probe administrate: - comunicarea telefonică nr. 1300 din 22 mai 2012

din care rezultă că la 22.05.2012 cet. Bîtcă I. a fost internat în secția de reanimare

a spitalului de urgență ca urmare a comiterii accidentului rutier de către

Maximenco S., care conducea autoturismul de model Citroen cu nr/î BC 50CCJ

(f.d.7, vol. I); - comunicarea telefonică nr. 1360 din 27 mai 2012, potrivit căreia s-a

constata că cet. Bîtcă I. care a fost internat la spitalul de urgență la 22.05.2012

după ce a primit leziuni corporale în accidentul rutier care a avut loc în s.

Măgdăcești, r-nul Criuleni, la data de 26.05.2012 a decedat (f.d.5, vol. I); -

raportul de expertiză medico-legală nr. 75/1021/D din 21.06.2012, prin care s-a

constatat că decesul cet. Bîtcă I. a survenit în rezultatul revărsărilor sanguine în

trunchiul cerebral ca consecință a traumei cranio - cerebrale deschise. Totodată

leziunile depistate la victimă au fost produse cu un corp contondent, dur, sau la

8

lovirea de un asemenea corp, acestea nu au putut fi produse la căderea liberă a

persoanei (f.d.27, vol. I) –procesele - verbale de audiere a succesorului părții

vătămate Bîtcă Profir în cadrul urmăririi penale și de interogare a acesteia în

cadrul ședinței instanței de fond (f.d.28, 151-152 vol. I) din care rezultă că în

seara accidentului a fost la fața locului iar victima era deja transportată la

spitalul de urgență, de la martorii oculari a înțeles că fiul său Bîtcă Ion a fost

tamponat de automobilul condus de Maximenco S. chiar în momentul cînd

acesta traversa traseul Chișinău-Orhei la trecerea pentru pietoni; - declarațiile

martorului Ceicovscaia Ecaterina, din care rezultă că la 22 mai 2012, aflîndu-se la

stația di s. Măgdăcești, r-nul Criuleni a observat un bărbat care intenționa să

traverseze traseul din direcția s. Porumbeni spre s. Măgdăc

ești. Pietonul a așteptat pe acostament pînă traseul a devenit mai puțin

aglomerat, după care a pornit să traverseze traseul pe trecerea pentru pietoni.

A observat că din direcția or. Chișinău se deplasa cu viteză sporită un

autocamion, care a tamponat persoana care traversa traseul. În urma loviturii

persoana tamponată s-a rotit de 2 ori după care a căzut jos. Automobilul pînă

la momentul tamponării nu a încercat să reducă viteza, a frînat brusc după

impact. (f.d.36, 153-154, vol. I, 20-21 vol. II); - declarațiile martorului Zelenco

Petru date în cadrul urmăririi penale și susținute în cadrul ședinței instanței de

fond și apel, potrivit cărora victima traversa traseul pe marcajul care indică

„trecere de pietoni”. Pînă la momentul impactului automobilul nu a s-a oprit.

Victima a fost lovită de oglinda din partea dreaptă a automobilului și numai

după aceasta mijlocul de transport s-a oprit. (f.d.39, 155-156, vol. I, 18-19, vol.

II).

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, nu este întemeiată critica din

recursul avocatului, ce ține de aprecierea și interpretarea eronată în opinia

acestuia a probelor, ce a dus la stabilirea greșită a faptelor, deoarece instanța de

apel, a cercetat sub toate aspectele probele prezentate de către părți, a audiat

inculpatul, succesorul legal al părții vătămate, martorii, a cercetat probele

administrate la dosar, dînd citire proceselor-verbale și altor documente,

verificîndu-le și apreciindu-le just prin prisma pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării

lor și ca urmare corect a stabilit starea de fapt, încadrarea în drept și vinovăția

inculpatului Maximenco Sergiu.

Probele administrate în cauză dovedesc în mod cert, că inculpatul se face

9

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal. Astfel, instanța de apel a soluționat cazul examinînd toate probele în

ansamblu, unele probe fiind motivat respinse, altele acceptate. Totodată,

instanța de recurs ține să remarce faptul că, la aprecierea probelor judecătorii

sunt independenți, nefiind legați de opinia altor persoane, iar dezacordul unei

părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei

hotărâri de condamnare sau de achitare. Colegiul constată că la caz nu este

prezentă nici o discordanță între cele reținute de instanța de apel și conținutul

real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept

consecință pronunțarea altei soluții decît cea pe care materialul probator o

susține.

Totodată, Colegiul menționează că, Curtea de Apel just a conchis asupra

netemeinicei concluziei instanței de fond referitor la excluderea din actul de

învinuire a unor probe, deoarece partea apărării la finisarea urmăririi penale și

prezentarea materialelor cauzei penale nu a înaintat nici o cerere privind

recunoașterea nulității acestor probe din motivele care au fost invocate în

ședința de judecată, astfel, nefiind respectate prevederile art. 251 alin. (4) Cod

de procedură penală.

În continuare, instanța de recurs consideră irelevant argumentul

avocatului Albu V. referitor la faptul că organul de urmărire penală

neîntemeiat a respins demersul avocatului Onoico V. privind dispunerea

efectuării unei expertize trasologice, din următoarele considerente.

Analizînd materialele cauzei, Colegiul constată că, prin ordonanța din

15.11.2012 emisă de procurorul A. Brînză, demersul avocatului Onoico V. în

temeiul art. 295 Cod de procedură penală, a fost respins. Însă, la acest capitol,

instanța de recurs remarcă că potrivit alin. (4) al aceluiași articol, respingerea de

către procuror a cererii sau a demersului nu privează persoana care l-a înaintat

de dreptul de a le înainta ulterior în instanța judecătorească. În continuare,

examinînd procesele-verbale ale ședințelor de judecată atît în instanța de fond

cît și în cea de apel, Colegiul penal, constată că atît inculpatul cît și apărătorul

acestuia nu au înaintat instanțelor ierarhic inferioare careva demers în acest

sens.

La fel, instanța menționează că argumentele avocatului Albu V. referitor

la faptul că, în speța dată vinovat de producerea accidentului rutier este

victima, care potrivit declarațiilor martorului Zelenco P. era în stare de

10

ebrietate alcoolică avansată, gesticula cu mîinile, striga că vrea să moară,

contravin materialelor cauzei, deoarece potrivit procesului verbal de audiere a

martorului sus indicat fiind audiat în cadrul urmăririi penale a declarat „Bîtcă

Ion a observat acest mijloc de transport, deoarece el s-a întors spre el, a ridicat mîinile

în sus și a strigat „opriți-vă că eu trec” (f.d.39, vol. I), ulterior fiind audiat în

cadrul ședinței instanței de fond tot martorul Zelenco P. a declarat că „Bîtcă I. a

început a traversa traseul la trecerea pentru pietoni, la mijlocul traseului s-a oprit, a

ridicat mîinile și a început a striga, ce anume el nu a auzit” (f.d.155, vol. I). Ulterior,

fiind audiat în instanța de apel martorul Zelenco P. și-a susținut declarațiile

sale date anterior, pe motiv că atunci ținea minte mai bine circumstanțele în

care s-a produs accidentul rutier.

Totodată, Colegiul Penal ține să remarce că, chiar dacă admitem faptul că

victima era în stare de ebrietate alcoolică, cu toate că la materialele cauzei nu

s-au prezentat în acest sens careva date veridice, acesta din urmă traversa

strada regulamentar la trecerea pentru pietoni (zebră), iar potrivit pct. 115

alin. (2) al Regulamentului Circulației Rutiere „pietonii au prioritate la trecere

cu circulația nedirijată, în raport cu conducătorii de vehicule”, astfel,

conducătorul autoturismului era obligat să se oprească, pentru a ceda trecerea

pietonului, care traversa carosabilul regulamentar.

Prin urmare, argumentul invocat de recurent că vinovat de comiterea

accidentului este partea vătămată, este declarativ și absolut nefondat.

Referitor la alegațiile avocatului Albu V. precum că Bîtcă I. a traversat

partea carosabilă a drumului la 5-6 m. de trecerea pentru pietoni sunt

irelevante, de vreme ce în speță s-a constat cu certitudine că Bîtcă I. traversa

strada într-un loc permis și anume la trecerea pentru pietoni, fapt confirmat

prin declarațiile martorilor Ceicovscaia E. și Zelenco P.

La fel, Colegiul penal reține ca fiind justă concluzia instanței de apel

referitor la faptul că nu poate fi temei pentru eliberarea conducătorului auto de

răspundere penală în cazul în care în acțiunile lui există componența

infracțiunii, chiar și în cazul în care regulile circulației rutiere și/sau de

exploatare a mijloacelor de transport au fost încălcate și de către pătimit

(conducător auto, pieton, pasager ori de către alt participant la trafic).

Astfel, instanța de recurs conchide că urmează a fi respinse și motivele

recurentului referitor la faptul că instanța de apel nu a ținut cont că victima

traversa strada foarte încet, expunîndu-se unui risc eminent.

11

În privința argumentului că la urmărirea penală a fost audiat cetățeanul

român Stejaru George, însă acesta nu a fost citat și audiat în instanță, Colegiul

menționează că potrivit art. 327 Cod de procedură penală, instanța de judecată,

la cererea părților, poate amîna ședința de judecată pentru o perioadă de pînă

la o lună pentru ca acestea să prezinte probe suplimentare în cazul în care ele

consideră că probele prezentate în instanță sunt insuficiente pentru

confirmarea poziției lor. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 328 alin.

(1) Cod de procedură penală, părțile în procesul judecării cauzei, pot renunța la

unele probe pe care le-au propus.

Astfel, reieșind din conținutul normelor citate și procesul verbal al

ședințelor de judecată în cadrul instanței de fond Colegiul penal constată că

avocatul inculpatului, I. Buliga la data de 10.04.2013 a înaintat demers privind

audierea în calitate de martor a cet. Stejaru G., iar instanța a admis demersul

înaintat. Ulterior, la data de 03.06.2013 avocatul Buliga I. a renunțat la proba cu

martorul Stejaru G. (f.d. 132, vol. I). Prin urmare, alegațiile recurentului

referitor la faptul că martorul nominalizat nu a fost audiat sunt absolut

neîntemeiate de vreme ce apărarea în conformitate cu prevederile art. 328 alin.

(1) Cod de procedură penală a renunțat la această probă. Mai mult ca atît, pe

parcursul examinării cauzei în instanța de apel nici inculpatul și nici avocatul

acestuia nu au solicitat repetat instanței audierea martorului nominalizat.

Referitor la critica adusă de avocatul Albu V. prin care acesta și-a

exprimat dezacordul cu pedeapsa stabilită lui Maximenco S. de instanța de

apel considerînd-o prea aspră, Colegiul penal reține că, instanța ierarhic

inferioară la stabilirea pedepsei inculpatului a ținut cont în deplină măsură

de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de toate circumstanțele cauzei ce agravează sau atenuează

răspunderea, de persoana inculpatului, precum și de influența pedepsei

aplicate asupra corijării și reeducării acestuia, stabilindu-i o pedeapsă

echitabilă practic în limita minimă prevăzută de sancțiunea normei penale în

baza căreia Maximenco S. a fost condamnat.

Argumentul recurentului cu privire la prejudiciul moral și anume

dezacordul cu cuantumul acestuia, de asemenea, nu și-a găsit confirmare la

soluționarea cazului dat, deoarece instanța de apel, în opinia Colegiului, just

a stabilit că, Bîtcă Profir, fără îndoială a suportat mari suferințe morale,

psihice, retrăiri sufletești în legătură cu decesul părții vătămate Bîtcă Ion,

12

care este fiul său, totuși suma solicitată de 150 000 lei, este considerată

exorbitantă, care vine în contradicție cu prevederile art. 41 din CEDO, din

care rezultă că suma pretinsă nu trebuie să fie exorbitantă și să nu tindă la o

îmbogățire fără temei.

Astfel, Colegiul consideră că suma stabilită de către instanța de apel, de

70 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, are un efect compensatoriu, pentru

suferințele provocate succesorului părții vătămate prin decesul unicului fiul

al acestuia.

Generalizînd cele expuse mai sus, instanța de recurs concluzionează că

toate probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la confirmarea

vinovăției inculpatului Maximenco Sergiu în comiterea infracțiunii ce i se

impută, iar temei pentru casarea hotărîrii judecătorești lipsește.

Prin urmare, argumentele recurentului, precum că inculpatul nu a

comis infracțiunea incriminată prin rechizitoriu, sunt neîntemeiate și

contravin materialelor cauzei, iar nerecunoașterea vinovăției de către

inculpat în comiterea infracțiunii date, nu poate servi temei de achitare a

acestuia, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate

suficiente probe care confirmă cu certitudine vinovăția acestuia în comiterea

infracțiunii incriminate și este apreciată de către instanța de recurs drept o

modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmărind scopul evitării

răspunderii penale.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta

este vădit neîntemeiat.

8.2 Referitor la recursul suplimentar declarat de

avocatul Albu Vasile în numele inculpatului Maximenco Sergiu

Colegiul penal menționează că recursul suplimentar declarat de avocatul

Albu V. în numele inculpatului Maximenco S., urmează a fi respins, din motiv

că acesta este depus peste termen.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală

(modificat în redacția Legii nr. 66 din 05.04.2012, care a intrat în vigoare la

27.10.2012), termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Astfel, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 aprilie

2014, care se contestă a fost pronunțată integral la 20 mai 2014, iar recursul

suplimentar declarat de avocatul Albu V. în numele inculpatului Maximenco S.

13

a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 15 octombrie 2014 (f.d.93, vol.

II), după expirarea termenului legal de declarare a recursului ordinar.

În speța dată, durata termenului de recurs de 30 zile se calculează

începînd cu 21 mai 2014 și se epuizează la 23 iunie 2014.

Prin urmare, Colegiul penal remarcă că, legea procesual-penală nu face

careva mențiuni referitor la declararea suplimentară a recursului ordinar și nu

stabilește alte termene pentru actele suplimentare, decît cele prevăzute la art.

422 Cod de procedură penală.

De aceea, persoanele indicate în dispoziția art. 421 Cod de procedură

penală, care au declarat în termen recurs ordinar, iar ulterior au depus

recursuri suplimentare, acestea se vor considera ca depuse în termen, dacă ele

se încadrează în 30 de zile de la data pronunțării deciziei instanței de apel.

Colegiul penal conchide că, recursul suplimentar declarat de avocatul

Albu V. în numele inculpatului Maximenco S., este depus peste termenul legal,

prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală, deoarece termenul de declarare

a recursului împotriva deciziei instanței de apel a expirat la data de 23 iunie

2014.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului suplimentar declarat de

avocatul Albu V. în numele inculpatului Maximenco S., ca fiind declarat peste

termen.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Albu Vasile

în numele inculpatului Maximenco Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 29 aprilie 2014, în cauza penală în privința lui

Maximenco Sergiu Sergiu, ca fiind vădit neîntemeiat, iar cel suplimentar, ca

fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 17 decembrie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

14