1re-62/14 — art. 264.1 alin. 3 CP

Dosarul nr. 1re-62/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir și Gordilă Nicolae,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

condamnatul Voloc Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 18 septembrie 2013, în cauza penală privindu-l pe

Voloc Sergiu Ion, născut la 12 martie 1983, originar și

domiciliat în s. Tătărești, r-ul Strășeni,

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

CONSTATĂ:

penal de învinuire a lui Voloc Sergiu în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art.264/1 alin.(3) Cod penal a fost încetat, cu liberarea acestuia de răspundere

penală în temeiul art.55 Cod penal, cu aplicarea sancțiunii contravenționale sub

formă de amendă în mărime de 150 unități convenționale, ceea ce constituie 3000

lei.

fiind deținător al permisului de conducere al mijlocului de transport de categoria

„B", la 09.05.2012, aproximativ la orele 21.30, aflîndu-se la volanul automobilului

de model „Mercedes 190" cu n/î ST AU 355 și deplasîndu-se pe str. G. Vieru,

mun. Chișinău, acționînd în mod intenționat, conștientizînd caracterul ilegal al

acțiunilor sale și al consecințelor care pot surveni, încălcînd prevederile art. 11 lit.

j) al R.C.R., în rezultatul stopării de către colaboratorul poliției rutiere al S.P.R. a

C.G.P. mun. Chișinău, Răbdău Iacob, pentru verificarea actelor necesare

conducerii mijlocului de transport, fiind îndreptat la Dispensarul Narcologic

Republican al Ministerului Sănătății pentru a fi supus testării alcoolscopice și

examenului medical în vederea stabilirii stării de ebrietate, a naturii acesteia

precum și recoltării probelor în cadrul examenului medical, a refuzat de la testarea

1

alcoolscopică și de la examenul medical în acest sens, împotrivindu-se cu rea

voință și împiedicînd în acest mod activitatea legală de stabilire a stării de

ebrietate, fapt consemnat în procesul verbal al examinării medicale de constatare a

faptului stării de ebrietate și a naturii ei nr. 6199 din 09.05.2012, în privința

conducătorului auto Voloc Sergiu, în conformitate cu care, „concluzia examinării

medicale nu este făcută, refuză examinarea medicală și prelevarea probelor

biologice".

casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

Voloc Sergiu să fie condamnat în baza art. 264/1 alin. (3) Cod penal, prin aplicarea

prevederilor art. 24 Cod penal, la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 600

unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 4 ani, pe motiv că instanța de fond la stabilirea pedepsei nu a ținut

cont de prevederile art. 75 Cod penal; inculpatul nu a recunoscut vina în cele

incriminate - art. 264/1 alin. (3) Cod penal, anterior a fost condamnat, astfel fiind

imposibilă aplicarea prevederilor art. 53, 55 Cod penal; prima instanță a scutit

inculpatul de pedeapsa complimentară, în cazul dat - privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport, fiind obligatorie.

2013 a fost admis recursul, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărîre, prin care Voloc S. a fost condamnat în baza art. 264/1 alin. (3) Cod penal

la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 550 unități convenționale, ceea ce

constituie 11000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

termen de 3 ani.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a indicat, că prima instanță

corect a ajuns la concluzia, că vinovăția inculpatului a fost dovedită, recunoscîndu-

l culpabil în săvîrșirea infracțiunii imputate, dînd o încadrare juridică corectă

acțiunilor acestuia în baza art. 264/1 alin.(3) Cod penal.

La fel, instanța de recurs a conchis, că prima instanță neîntemeiat l-a liberat

pe Voloc S. de răspundere penală, cu tragerea lui la răspundere contravențională în

baza art. 55 Cod penal, deoarece în cauză nu au fost constatate careva circumstanțe

atenuante excepționale, ce ar fi permis liberarea acestuia de pedeapsă penală, mai

mult, inculpatul anterior a fost tras la răspundere penală, a comis o infracțiune în

stare de ebrietate.

condamnatul Voloc Sergiu, prin care a solicitat casarea acesteia, cu menținerea

sentinței primei instanțe, invocînd că:

2

- a recunoscut vina fiind dus în eroare de către avocatul care oferă asistență

juridică garantată de stat, recomandat de către colaboratorii de poliție, în scopul de

a i se stabili o pedeapsă mai blîndă;

- de către instanța de apel i-au fost încălcate prevederile art. 6, 8 CEDO;

- neîntemeiat instanța de apel la baza hotărîrii de condamnare a pus

antecedentul penal al condamnatului Voloc S. stabilit prin sentința Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 24 noiembrie 2004, deoarece acesta se consideră stins.

consideră că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Conform prevederilor art.4 § 2 din Protocolul 7 al Convenției pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, redeschiderea procesului,

conform legii și procedurii penale a statului respectiv, poate fi efectuată dacă fapte

noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente

sînt de natură să afecteze hotărîrea pronunțată.

Hotărîrile irevocabile de condamnare pot fi atacate cu recurs în anulare, în

scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, numai în cazurile

prevăzute de art.453 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art.453 alin.(1) Cod de procedură penală,

hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor

de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental, în

cadrul procedurii precedente, a afectat hotărîrea atacată.

Coroborînd argumentele invocate în recurs, cu prevederile legale ale actelor

internaționale și naționale, Colegiul penal menționează următoarele.

Recurentul invocă, ca viciu fundamental în cadrul procedurii precedente ce a

afectat hotărîrea atacată, încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art.

6 CEDO, precum și încălcarea prevederilor art.8, art. 4 protocol 7 CEDO.

Însă, Colegiul penal menționează, că argumentele condamnatului Voloc

Sergiu nu pot fi reținute și vor fi respinse, ca neîntemeiate, din motiv că sunt

declarative, nefiind confirmate prin careva probe, pe motiv că la examinarea cauzei

în instanța de recurs, conform mandatului nr. 0266184 (f.d. 113), avocatul Cecan

Igor în numele condamnatului Voloc Sergiu a participat la examinarea cauzei.

Concomitent, Colegiul menționează, că este inadmisibil și argumentul recurentului,

precum că a fost tras la răspundere penală pentru una și aceeași faptă de două ori,

contrar prevederilor art. 4 protocol 7 CEDO, deoarece anterior împotriva

condamnatului Voloc Sergiu nu a fost intentat un proces penal în baza art. 264/1

alin. (3) Cod penal, sau ultimul nu a menționat pentru care faptă anume a fost

condamnat de două ori.

3

Desemenea, Colegiul penal respinge și argumentul referitor la faptul, că

instanța de recurs la stabilirea pedepsei greșit a ținut cont de condamnarea lui

Voloc Sergiu din 2004, deoarece prescripția a expirat. În acest sens se

menționează, că antecedentul penal, stabilit prin sentința Judecătoriei Buiucani

mun. Chișinău din 24 noiembrie 2004, nu a fost considerat drept recidivă sau ca

circumstanță agravantă, prevăzută de art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal în speța dată,

dar a fost indicată drept circumstanță, care servește temei pentru neaplicarea art. 55

Cod penal, care oferă posibilitatea persoanelor de liberare de răspundere penală cu

tragerea la răspundere contravențională, în cazul în care au săvîrșit pentru prima

oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă.

Neîntemeiat instanța de recurs în anulare consideră și argumentul

recurentului, privind atragerea acestuia la răspundere penală pentru faptul, că se

afla în stare de ebrietate, în cazul în care el nu a fost supus unei expertize, pe motiv

că din procesul verbal nr. 6199 din 09 mai 2012 al examinării medicale de

constatare a faptului de consumare a alcoolului (f.d. 8), rezultă că „ concluzia nu

este făcută, Voloc Sergiu s-a refuzat de la examenul medical privind stabilirea

stării de ebrietate și a naturii ei, precum și refuză de la preluarea probelor

biologice”. Mai mult, Voloc Sergiu, fiind interogat în cadrul ședinței primei

instanțe (f.d. 92), a recunoscut starea de ebrietate, fapt menționat și-n sentință (f.d.

103), declarație care ulterior nu a fost contestată nici de condamnat, nici de

avocatul acestuia, Pelin Valentin.

Fără temei legal este și argumentul recurentului, precum că asistența juridică

garantată de stat a fost de calitate proastă, fapt care a determinat condamnarea

acestuia pentru faptele ce nu le-a comis, fiind convins de apărare să recunoască

vina în comiterea infracțiunii imputate, deoarece atît în prima instanța, cît și-n

instanța de recurs a participat avocatul Pelin Valentin, conform mandatului (f.d.

73), recuzări condamnatul Voloc Sergiu nu a avut (f.d. 74); careva demersuri

precum că nu ar fi de acord cu participarea avocatului Pelin V. nu sunt menționate

în procesele verbale ale ședințelor de judecată ale primei instanțe (f.d. 74, 76-77,

99-102); cu sentința primei instanțe a fost de acord, din moment ce nu a atacat-o în

ordine de recurs ordinar. În acest sens, Colegiul penal indică, că odată ce

condamnatul Voloc Sergiu susține că asistența juridică acordată de către avocatul

Pelin V. a fost necalificativă, acesta urmează să dovedească prin probe - acte

juridice incompetența avocatului și totodată impunerea de către acesta de a

recunoaște vina în comiterea infracțiunii imputate, ceea ce în recurs în anulare

lipsește.

Referitor la stabilirea pedepsei, Colegiul susține, că instanța de recurs corect a

considerat că concluziile primei instanțe privind aplicarea în privința

4

condamnatului Voloc Sergiu a art. 55 Cod penal nu corespund prevederilor art. 55,

61, 75 Cod penal.

Art.55 Cod penal prevede posibilitatea liberării persoanei de răspundere

penală cu tragerea la răspundere contravențională.

Esența acestui tip de liberare de răspundere penală constă în aceea, că instanța

de judecată, în condițiile limitativ prevăzute de lege pentru unele infracțiuni de o

gravitate redusă, dispune înlocuirea răspunderii penale cu o altă formă de

răspundere juridică ce atrage aplicarea unor sancțiuni cu caracter contravențional.

Drept temei pentru aplicarea acestei modalități de înlocuire a răspunderii

penale poate servi prezența cumulativă a următorilor indici: a) comiterea unei

infracțiuni ușoare sau mai puțin grave; b) comiterea infracțiunii pentru prima oară;

c) recunoașterea vinei; d) repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune;

e)constatarea faptului că persoana poate fi corectată fără a fi supusă răspunderii

penale.

Cum rezultă din decizia atacată, instanța de recurs nu a constatat întrunirea

condițiilor expuse mai sus, a motivat suficient și detaliat iraționalitatea aplicării

sancțiunii contravenționale față de condamnat și concluzia are la bază informații,

conform cărora făptuitorul poate fi corectat doar prin aplicarea pedepsei penale

(f.d. 118), stabilită în limita minimă a sancțiunii.

Potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni

atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane.

Astfel, instanța de recurs ordinar corect a considerat, că încetarea procesului

penal și atragerea condamnatului Voloc Sergiu la răspundere contravențională, este

greșit aplicată.

În consecință, reieșind din circumstanțele indicate, instanța de recurs

consideră, că pedeapsa stabilită condamnatului în baza art. 264/1 alin. (3) Cod

penal corespunde prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal, fiind motivată,

individualizată și aplicată în limitele prevăzute de lege, iar hotărîrea atacată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.

Mai mult, instanța de recurs în anulare consideră, ca fiind declarat în termen

recursul în anulare depus de către condamnatul Voloc Sergiu, deoarece decizia

instanței de recurs a fost pronunțată la 18 septembrie 2013 (f.d.116), iar recursul în

anulare a fost înaintat la 16 octombrie 2013, astfel nu a fost încălcat termenul de

declarare a recursului în anulare - 6 luni, prevăzut de art. 454 Cod de procedură

penală.

În același timp, se menționează, că nu pot fi reținute temeiurile prevăzute de

art. 427 Cod de procedură penală pentru declararea recursului în anulare, deoarece

5

aceste temeiuri sunt prevăzute pentru recurs ordinar, pe cînd în cauza dată este

declarat recurs în anulare, totodată aceste temeiuri sunt declarative, nefiind

confirmate prin careva probe concludente și pertinente.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, unul

din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității

raporturilor juridice, care cere, “inter alia”, ca, atunci cînd instanțele judecătorești

dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în

discuție (a se vedea cazul Brumărescu vs România, Nr.28342/95&62, 28 octombrie

1999). Acest principiu insistă asupra faptului că nici o parte la proces nu este în

drept să solicite revizuirea unei hotărîri judecătorești definitive și executorii doar în

scopul reluării procesului de judecată și al unei noi soluționări a cauzei.

Competența de revizuire a instanțelor supreme trebuie exercitată pentru a corecta

erorile de drept și omisiunile justiției, și nu pentru a efectua o reexaminare a

cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs deghizat și nici existența a două

păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi drept temei pentru reexaminare. O

îndepărtare de la acest principiu este justificată doar în cazul în care reexaminarea

este necesară în virtutea circumstanțelor fundamentale și obligatorii (a se vedea

cazul Bujnița vs Moldova, Nr.36492/02, 16 ianuarie 2007).

În acest context, se impune soluția inadmisibilității recursului în anulare

declarat de condamnatul Voloc Sergiu ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Voloc

Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18

septembrie 2013, în cauza penală privindu-l pe Voloc Sergiu Ion, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată se va pronunța la 19 februarie 2014.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Gordilă Nicolae

6