1re-245/2014 — art. 313 CPP

Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 21 august 2014, demersul înaintat de procuror a fost admis și prelungit termenul deținerii sub arest a învinuitului Tălămbăț Pavel cu 90 zile, cu calcularea termenului din data de 24 august 2014 ora 0100; recursul avocatului Panov Dionis în numele învinuitului Tălămbăț Pavel, cu privire la înlocuirea măsurii preventive, a fost respins.

Încheierea menționată a fost contestată cu recurs de către avocatul Panov Dionis în numele învinuitului Tălămbăț Pavel, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărâri, prin care măsura de reprimare – arestul preventiv să fie înlocuit cu o altă măsura neprivativă de libertate, invocând că instanța de judecată nu a motivat excepționalitatea prelungirii arestului preventiv, iar la materialele cauzei lipsesc careva date, care ar confirma necesitatea ținerii în stare de arest a învinuitei.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 august 2014 a fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea hotărîrii atacate.

În recursul în anulare declarat de către avocatul Panov Dionis în numele învinuitului Tălămbăț Pavel, se solicită casarea hotărârii instanței de recurs și încheierea Judecătoriei sect. Botanica mun. Chișinău din 21 august 2014 cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie respins demersul procurorului ca nefundat și depus peste termen, iar Tălămbăț Pavel să fie pus în libertate, invocând 1 că organul de anchetă prealabilă nu a prezentat instanței nici o probă, ce ar mărturisi cu veridicitate despre prezența temeiurilor și circumstanțelor pentru aplicarea și prelungirea măsurii de reprimare. Astfel, instanța nu a asigurat respectarea strictă a legislației cu privire la prelungirea ținerii sub strajă în privința învinuitului. Mai mult, instanța de judecată nu a adus careva temeiuri rezonabile de a presupune că învinuitul Tălămbăț Pavel ar putea să se ascundă de la organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, ar putea să împiedice la stabilirea adevărului în proces penal, sau să săvârșească alte infracțiuni.

Verificând argumentele recursului în anulare în raport cu actele cauzei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate la art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac. Așadar reieșind din norma citată, Colegiul remarcă că o hotărâre judecătorească irevocabilă poate fi atacată pe calea extraordinară de atac – recurs în anulare, numai dacă persoana respectivă a epuizat căile ordinare de atac, ce sânt reglementate de Capitolul IV, Secțiunea 1 și Secțiunea a 2-a a Codului de procedură penală, adică calea apelului și a recursului ordinar. Totodată, alin. (2) art. 455 Cod de procedură penală, stipulează expres cerințele ce trebuie să le cuprindă cererea de recurs în anulare, unde în pct. 3 – 5) este prevăzut că cererea de recurs trebuie să cuprindă: denumirea instanței care a pronunțat sentința, data sentinței, numele și prenumele inculpatului în privința căruia se atacă hotărârea judecătorească, fapta constatată și dispozitivul sentinței, persoana care a declarat apelul și motivele invocate în apel; denumirea instanței care a adoptat decizia în apel, data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, persoana care a declarat recurs și motivele invocate în recurs; denumirea instanței care a adoptat decizia în recurs, data adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului. Prin urmare, Colegiul statuează că nu orice hotărâre judecătorească irevocabilă poate fi atacată în ordinea recursului în anulare, ci numai cele pentru care legea prevede această cale de atac. În prezenta speță, recurentul contestă cu recurs în anulare hotărârile judecătorești cu privire la prelungirea măsurii preventive – arestarea. Potrivit art. 312 Cod de procedură penală, care stipulează procedura controlului judiciar al legalității încheierii instanței de judecată privitor la măsurile preventive aplicate și prelungirea duratei lor și în special alin. (5), instanța de recurs, se pronunță asupra cazului, prin adoptarea unei decizii inclusiv și de respingere a recursului. Această decizie nu mai are o careva cale de atac, deoarece nu se prevede în norma vizată, dreptul părților de a o ataca într-o altă instanță mai superioară. 2 Colegiul penal, atestă că legislatorul a stabilit pentru asemenea hotărîri judecătorești numai o singură cale de atac, pe care recurentul a și utilizat-o. În consecință, Colegiul, conchide că în cazul în care inculpatul a utilizat dreptul la recurs, prin care s-a verificat legalitatea prelungirii termenului măsurii preventive - arestarea, hotărârea adoptată pe marginea acestui subiect nu mai poate fi atacată pe calea recursului în anulare la Curtea Supremă de Justiție, deoarece această procedură pentru astfel de situații nu este prevăzută de legea națională, iar recurenta a utilizat o cale de atac neprevăzută de lege, impunându-se inadmisibilitatea recursului în anulare declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 452, 456 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Panov Dionis în numele inculpatului Tălămbăț Pavel împotriva încheierii Judecătoriei sect. Botanica mun. Chișinău din 21 august 2014 în cauza penală privindu-l pe Tălămbăț Pavel Anisim, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, Pronunțată integral la 03 decembrie 2014. Președinte Gordilă Nicolae Judecători Guzun Ion Covalenco Elena 3