1re-235-2014 — Art.42 alin.3, 4, 5; art.45 aqlin.2, 27,145 alin.2 Cod penal

Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 26 mai 2014, a fost respins, ca neîntemeiat demersul procurorului Panfil Elena de a aplica măsura preventivă - arestul preventiv în privința inculpatului Plopan Gheorghe.

Procurorul, nefiind de acord cu încheierea sus-menționată a declarat recurs, solicitînd casarea acesteia și aplicarea măsurii preventive – arestul preventiv în privința inculpatului Plopan Gheorghe, invocînd că instanța respingînd demersul nu a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al faptei incriminate și nu a luat în considerație cererea părții vătămate, prin care a indicat că este amenințată și influențată prin intermediul unor persoane necunoscute, care ar fi din partea lui Gh.Plopan, ceea ce denotă că în privința ultimului este necesară aplicarea măsurii preventive sub formă de arest preventiv, întru asigurarea evitării presiunii acestuia asupra părții vătămate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 iunie 2014, a fost admis recursul procurorului, casată încheierii și admis demersul privind aplicarea măsurii preventive arestul pe termen de 30 de zile în privința lui Plopan Gheorghe. La adoptarea acestei soluții, instanța de recurs a statuat că temeiurile invocate de procuror corespund cerințelor art. 5 din Convenția Europeană pentru drepturile Omului, deoarece este un caz excepțional, reieșind din complexitatea acestuia, gravitatea infracțiunii incriminate, precum și păstrarea pericolului de dispariție a inculpatului. Astfel, aplicarea măsurii preventive sub formă de arest preventiv față de Gh.Plopan, este justificată, avînd drept scop împiedicarea acestuia de a influența martorii și de a distruge mijloacele de probă, fiindcă aflarea sa la libertate ar putea duce în vedere stabilirii unei versiuni unice cu complicii săi pentru ușurarea poziției sale și eschivarea de la executarea eventualei pedepse cu închisoarea.

Hotărîrea menționată, în temeiul art.466 Cod de procedură penală, a devenit irevocabilă la data pronunțării.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs în anulare avocatul I.Cerga în numele lui Gh.Plopan, solicitînd casarea acesteia cu menținerea încheierii primei instanțe, prin care a fost respins demersul procurorului de a aplica măsura preventivă, invocînd că instanța de apel a examinat recursul declarat contrar prevederilor art.329 Cod de procedură penală, astfel că a admis o cale de atac 1 neprevăzută de lege, deoarece încheierile primei instanțe, prin care a fost respins demersul privind aplicarea măsurii preventive nu pot fi atacate, fapt expres stipulat și în pct.66 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.1 din 15.04.2013.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, pe baza materialelor cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, în redacția Legii nr.66 din 05 aprilie 2012, în vigoare din 27 octombrie 2012, persoanele menționate la art.401 alin.(1) pct.2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă, art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, în redacția Legii sus-menționate, prevede că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Circumstanțele enunțate atestă că, celelalte categorii de hotărîri judecătorești irevocabile, inclusiv cea atacată de recurent, nu este pasibilă de drept de a fi contestată prin intermediul recursului în anulare. Astfel, cele menționate denotă faptul că recurentul a declarat recurs în anulare împotriva unei hotărîri judecătorești irevocabile, prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale și care nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri irevocabile prevăzute de alin.(1) art.452 Cod de procedură penală, care pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție. Potirivit art.456 alin.(1), 432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului în anulare declarat de avocatul I.Cerga în numele lui Gh.Plopan, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile, art.452, 456, 432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE: Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Cerga Ion în numele lui Plopan Gheorghe împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 iunie 2014, fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 29 septembrie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Ion Guzun 2