3ra-1490/13 — cu privire la obligarea încheierii contractului de furnizare a apei potabile

prima instanță – C. Vîrlan dosarul nr. 3ra-1490/13 instanța de apel – N. Cernat, A. Nogai, A. Pahopol ÎNCHEIERE 12 septembrie 2013 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chișca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Bondarenco Ana reprezentată de Bondarenco Oleg, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Anei Bondarenco împotriva Societății pe Acțiuni ,,Apă Canal Chișinău” cu privire la obligarea încheierii contractului de furnizare a apei potabile și evacuarea apelor uzate la locul de consum, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Ana Bondarenco și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 25 octombrie 2012, prin care acțiunea a fost respinsă, constată: La 08 noiembrie 2011 Ciobanu Grigore a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA ,,Apă Canal Chișinău” cu privire la obligarea încheierii contractului de furnizare a apei potabile și evacuarea apelor uzate la locul de consum. În motivarea acțiunii a indicat că, în baza contractului de investire în construcția spațiului locativ nr. 12 BUB/030 din 18 septembrie 2007 încheiat cu SRL „Constr-Prim Locuința”, completat ulterior prin acord trilateral dintre dânsa, SRL „Constr-Prim Locuința” și SRL „Imobstandart”, a obținut dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 12 din str. Ștefan cel Mare 2, com. Bubuieci mun.

Chișinău. Indică că blocul locativ în cauză a fost construit și înregistrat cu drept de proprietate ca construcție nefinalizată inițial după SRL „Constr-Prim Locuința” în calitate de executor al contractului de investire în construcția spațiului locativ, iar ulterior, după SRL „Imobstandart” care a preluat drepturile și obligațiile de executor față de toți investitorii blocului locativ, inclusiv și față de dânsa. Menționează că domiciliază în apartamentul menționat din anul 2010, blocul locativ, cât și apartamentul său fiind asigurate cu energie electrică, apă potabilă, gaz, telefonie, fiind instalate și echipamentele de măsurare a consumului de resurse energetice.

Susține că furnizarea apei potabile și serviciilor de evacuare a apelor uzate la blocul locativ și în fiecare apartament se efectuează în temeiul contractului încheiat între SA „Apă Canal Chișinău” și SRL „Imobstandart”, ultimul încasând de la toți locatarii blocului locativ plata pentru apa consumată conform indicațiilor echipamentelor de măsurare. 1 Însă fiind un consumator casnic individual de apă potabilă și servicii de evacuare a apelor uzate la locul de consum respectiv, nu dispune de un contract direct de furnizare a apei potabile și serviciilor de evacuare a apelor uzate cu furnizorul serviciilor, motiv pentru care este nevoit să achite consumul de apă după tariful stabilit pentru consumatorii economici, fiind mai mare decât tariful stabilit pentru consumatorii casnici individuali, fapt pentru care dânsa suportă cheltuieli materiale considerabile și neîntemeiate.

Afirmă că în vederea respectării căii prealabile, a adresat pârâtului cerere prealabilă prin care a solicitat încheierea contractului de furnizarea apei potabile și evacuarea apelor uzate la locul de consum apartamentul nr. 12 din str. Ștefan cel Mare 27 corm. Bubuieci, mun. Chișinău, însă prin răspunsul său la cererea prealabilă pârâtul a refuzat încheierea contractului de furnizare a apei potabile și evacuarea apelor uzate. Solicită recunoașterea ca fiind ilegal refuzul pîrîtului în vederea încheierii contractului de furnizare a apei potabile și evacuare a apelor uzate la locul de consum la apartamentul nr. 12, str. Ștefan cel Mare, mun. Chișinău, com. Bubuieci, obligarea pârâtului de a încheia contract de furnizare a apei potabile și evacuarea apelor uzate la locul de consum apartamentul nr. 12 din str. Ștefan cel Mare 27 com.

Bubuieci mun. Chișinău și încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani din 25 octombrie 2012 acțiunea a fost respinsă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 aprilie 2013a fost respins apelul declarat de către Ana Bondarenco și menținută hotărârea primei instanțe. În susținerea concluziilor sale instanțele s-au referit la faptul că la moment nu este finalizată construcția blocului locativ din str. Ștefan cel Mare 27 com. Bubuieci mun. Chișinău, respectiv rețelele inginerești interioare și exterioare, de alimentare cu apă și canalizare, aparțin proprietarului construcției și nu au fost transmise la balanța furnizorului , SA „Apă-Canal Chișinău”, fapt prevăzut și în contractul semnat între părți, din care rezultă că, ulterior definitivării construcției, va fi reîncheiat contractul de furnizare a apei potabile și evacuarea apelor uzate.

La fel instanțele judecătorești cu referire la Legea cu privire la apa potabilă, Regulamentul cadru privind folosirea sistemelor comunale de alimentare cu apă și canalizare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 656 din 27 mai 2002 și Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare din mun. Chișinău, aprobat prin decizia consiliului municipal Chișinău nr. 5/4 din 25 martie 2008 au reținut că în calitate de consumator, respectiv persoana cu care poate fi încheiat contractul de furnizare a apei potabile și de canalizare, o are proprietarul imobilului care are blanșament propriu de apă și racord propriu de canalizare, pe cînd Ana Bondarenco nu a prezentat probe care ar demonstra respectarea atît condițiilor juridice, cît și condițiilor tehnice pentru semnarea contractului solicitat.

La 05 iulie 2013 Bondarenco Ana reprezentată de Bondarenco Oleg a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând a fi neîntemeiată și ilegală. Susține că instanța de apel, în motivarea deciziei a invocat că Ana bondarenco nu s-a prezentat nemotivat la examinarea pricinii în ordine de apel, fapt care în opinia sa nu 2 corespunde realității, deoarece la depunerea suplimentului din 11 martie 2013 la cererea de apel a solicitat și examinarea cauzei în lipsa apelantei.

Menționează că invocarea unor concluzii greșite de către instanța de apel, reprezintă o dovadă a examinării superficiale a cauzei și pe cale de consecință știrbește calitatea deciziei recurate. Afirmă că drept temei pentru respingerea apelului, instanța de apel a reținut lipsa momentană a înregistrării cadastrale cu titlu de proprietar a imobilului, însă consideră că, în calitate de posesor al imobilului are dreptul să solicite încheierea contractului de furnizare a serviciilor comunale, neînregistrarea cadastrală în calitate de proprietar nu-i poate fi imputată, aceasta datorându-se tergiversării procesului dării oficiale a blocului locativ în exploatare de către compania de construcție. Mai invocă că în cadrul dezbaterilor judiciare a demonstrat prin probe pertinente că recurenta este conectat separat la rețeaua de apă și canalizare, astfel, fiind consumator casnic de facto a serviciilor comunale.

Întru susținerea poziției sale invocă prevederile pct. 46 a Regulamentului cadru privind folosirea sistemelor comunale de alimentare cu apă și de canalizare aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 656, potrivit căruia furnizorul poate livra apă numai în baza unui contract scris, încheiat cu distribuitorul sau consumatorul. Pentru perfectarea acestuia, consumatorul va depune o cerere la furnizor, în care va preciza: numele și prenumele consumatorului (denumirea persoanei juridice), adresa (sediul), scopul în care se solicită livrarea apei, debitul solicitat, caracteristicile apei și regimul de furnizare dorit, precum și alte date care ar facilita încheierea contractului. Indică că intimatul nu a prezentat nici o probă prin care s-ar confirma neîntrunirea condițiilor tehnice necesare pentru încheierea contractului.

Consideră că instanțele inferioare au ignorat faptul că recurenta este racordată separat la rețeaua de apă și canalizare, iar lipsa recepției finale nu reprezintă un impediment legal pentru refuzul încheierii contractului, intervenientul accesoriu neavând obiecții la o eventuala încheiere a contractului, mai mult că ceilalți furnizori de servicii, cum ar fi SRL ,,Chișinău Gaz”, SA ,,Moldtelecom” au încheiat cu recurenta contracte de prestare a serviciilor. În detrimentul principiului legalității și contradictorialității procesului civil, consideră că, instanța de apel a motivat soluția mai mult în mod declarativ, neglijând argumentele faptice și plenitudinea prevederilor legale care reglementează și garantează asigurarea drepturilor sale în calitate de consumator.

În susținerea pretențiilor invocate, invocă și jurisprudența Curții Supreme de Justiție, care pe cazuri similari a acordat câștig de cauză consumatorului. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a 3 fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Bondarenco Ana reprezentată de Bondarenco Oleg nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Bondarenco Ana reprezentată de Bondarenco Oleg asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Bondarenco Ana reprezentată de Bondarenco Oleg ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul Anei Bondarenco reprezentată de Oleg Bondarenco se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Președinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chișca-Doneva 4