3ra-1490/13 — cu privire la obligarea încheierii contractului de furnizare a apei potabile

prima instanță – C. Vîrlan dosarul nr. 3ra-1490/13

instanța de apel – N. Cernat, A. Nogai, A. Pahopol

ÎNCHEIERE

12 septembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima

Judecătorii Galina Stratulat

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Bondarenco Ana reprezentată de Bondarenco Oleg,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Anei Bondarenco împotriva

Societății pe Acțiuni ,,Apă Canal Chișinău” cu privire la obligarea încheierii

contractului de furnizare a apei potabile și evacuarea apelor uzate la locul de consum,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 aprilie 2013, prin care a fost

respins apelul declarat de către Ana Bondarenco și menținută hotărârea Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 25 octombrie 2012, prin care acțiunea a fost respinsă,

constată:

La 08 noiembrie 2011 Ciobanu Grigore a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SA ,,Apă Canal Chișinău” cu privire la obligarea încheierii contractului de

furnizare a apei potabile și evacuarea apelor uzate la locul de consum.

În motivarea acțiunii a indicat că, în baza contractului de investire în construcția

spațiului locativ nr. 12 BUB/030 din 18 septembrie 2007 încheiat cu SRL „Constr-Prim

Locuința”, completat ulterior prin acord trilateral dintre dânsa, SRL „Constr-Prim

Locuința” și SRL „Imobstandart”, a obținut dreptul de proprietate asupra apartamentului

nr. 12 din str. Ștefan cel Mare 2, com. Bubuieci mun. Chișinău.

Indică că blocul locativ în cauză a fost construit și înregistrat cu drept de

proprietate ca construcție nefinalizată inițial după SRL „Constr-Prim Locuința” în

calitate de executor al contractului de investire în construcția spațiului locativ, iar

ulterior, după SRL „Imobstandart” care a preluat drepturile și obligațiile de executor

față de toți investitorii blocului locativ, inclusiv și față de dânsa.

Menționează că domiciliază în apartamentul menționat din anul 2010, blocul

locativ, cât și apartamentul său fiind asigurate cu energie electrică, apă potabilă, gaz,

telefonie, fiind instalate și echipamentele de măsurare a consumului de resurse

energetice.

Susține că furnizarea apei potabile și serviciilor de evacuare a apelor uzate la

blocul locativ și în fiecare apartament se efectuează în temeiul contractului încheiat între

SA „Apă Canal Chișinău” și SRL „Imobstandart”, ultimul încasând de la toți locatarii

blocului locativ plata pentru apa consumată conform indicațiilor echipamentelor de

măsurare.

1

Însă fiind un consumator casnic individual de apă potabilă și servicii de evacuare

a apelor uzate la locul de consum respectiv, nu dispune de un contract direct de

furnizare a apei potabile și serviciilor de evacuare a apelor uzate cu furnizorul

serviciilor, motiv pentru care este nevoit să achite consumul de apă după tariful stabilit

pentru consumatorii economici, fiind mai mare decât tariful stabilit pentru consumatorii

casnici individuali, fapt pentru care dânsa suportă cheltuieli materiale considerabile și

neîntemeiate.

Afirmă că în vederea respectării căii prealabile, a adresat pârâtului cerere

prealabilă prin care a solicitat încheierea contractului de furnizarea apei potabile și

evacuarea apelor uzate la locul de consum apartamentul nr. 12 din str. Ștefan cel Mare

27 corm. Bubuieci, mun. Chișinău, însă prin răspunsul său la cererea prealabilă pârâtul a

refuzat încheierea contractului de furnizare a apei potabile și evacuarea apelor uzate.

Solicită recunoașterea ca fiind ilegal refuzul pîrîtului în vederea încheierii

contractului de furnizare a apei potabile și evacuare a apelor uzate la locul de consum la

apartamentul nr. 12, str. Ștefan cel Mare, mun. Chișinău, com. Bubuieci, obligarea

pârâtului de a încheia contract de furnizare a apei potabile și evacuarea apelor uzate la

locul de consum apartamentul nr. 12 din str. Ștefan cel Mare 27 com. Bubuieci mun.

Chișinău și încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani din 25 octombrie 2012 acțiunea a fost

respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 aprilie 2013a fost respins apelul

declarat de către Ana Bondarenco și menținută hotărârea primei instanțe.

În susținerea concluziilor sale instanțele s-au referit la faptul că la moment nu este

finalizată construcția blocului locativ din str. Ștefan cel Mare 27 com. Bubuieci mun.

Chișinău, respectiv rețelele inginerești interioare și exterioare, de alimentare cu apă și

canalizare, aparțin proprietarului construcției și nu au fost transmise la balanța

furnizorului , SA „Apă-Canal Chișinău”, fapt prevăzut și în contractul semnat între

părți, din care rezultă că, ulterior definitivării construcției, va fi reîncheiat contractul de

furnizare a apei potabile și evacuarea apelor uzate.

La fel instanțele judecătorești cu referire la Legea cu privire la apa potabilă,

Regulamentul cadru privind folosirea sistemelor comunale de alimentare cu apă și

canalizare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 656 din 27 mai 2002 și Regulamentul

de organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare din

mun. Chișinău, aprobat prin decizia consiliului municipal Chișinău nr. 5/4 din 25 martie

2008 au reținut că în calitate de consumator, respectiv persoana cu care poate fi încheiat

contractul de furnizare a apei potabile și de canalizare, o are proprietarul imobilului care

are blanșament propriu de apă și racord propriu de canalizare, pe cînd Ana Bondarenco

nu a prezentat probe care ar demonstra respectarea atît condițiilor juridice, cît și

condițiilor tehnice pentru semnarea contractului solicitat.

La 05 iulie 2013 Bondarenco Ana reprezentată de Bondarenco Oleg a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii.

În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând a fi neîntemeiată și ilegală.

Susține că instanța de apel, în motivarea deciziei a invocat că Ana bondarenco nu

s-a prezentat nemotivat la examinarea pricinii în ordine de apel, fapt care în opinia sa nu

2

corespunde realității, deoarece la depunerea suplimentului din 11 martie 2013 la cererea

de apel a solicitat și examinarea cauzei în lipsa apelantei.

Menționează că invocarea unor concluzii greșite de către instanța de apel,

reprezintă o dovadă a examinării superficiale a cauzei și pe cale de consecință știrbește

calitatea deciziei recurate.

Afirmă că drept temei pentru respingerea apelului, instanța de apel a reținut lipsa

momentană a înregistrării cadastrale cu titlu de proprietar a imobilului, însă consideră

că, în calitate de posesor al imobilului are dreptul să solicite încheierea contractului de

furnizare a serviciilor comunale, neînregistrarea cadastrală în calitate de proprietar nu-i

poate fi imputată, aceasta datorându-se tergiversării procesului dării oficiale a blocului

locativ în exploatare de către compania de construcție.

Mai invocă că în cadrul dezbaterilor judiciare a demonstrat prin probe pertinente

că recurenta este conectat separat la rețeaua de apă și canalizare, astfel, fiind

consumator casnic de facto a serviciilor comunale.

Întru susținerea poziției sale invocă prevederile pct. 46 a Regulamentului cadru

privind folosirea sistemelor comunale de alimentare cu apă și de canalizare aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 656, potrivit căruia furnizorul poate livra apă numai în baza

unui contract scris, încheiat cu distribuitorul sau consumatorul. Pentru perfectarea

acestuia, consumatorul va depune o cerere la furnizor, în care va preciza: numele și

prenumele consumatorului (denumirea persoanei juridice), adresa (sediul), scopul în

care se solicită livrarea apei, debitul solicitat, caracteristicile apei și regimul de furnizare

dorit, precum și alte date care ar facilita încheierea contractului.

Indică că intimatul nu a prezentat nici o probă prin care s-ar confirma neîntrunirea

condițiilor tehnice necesare pentru încheierea contractului.

Consideră că instanțele inferioare au ignorat faptul că recurenta este racordată

separat la rețeaua de apă și canalizare, iar lipsa recepției finale nu reprezintă un

impediment legal pentru refuzul încheierii contractului, intervenientul accesoriu

neavând obiecții la o eventuala încheiere a contractului, mai mult că ceilalți furnizori de

servicii, cum ar fi SRL ,,Chișinău Gaz”, SA ,,Moldtelecom” au încheiat cu recurenta

contracte de prestare a serviciilor.

În detrimentul principiului legalității și contradictorialității procesului civil,

consideră că, instanța de apel a motivat soluția mai mult în mod declarativ, neglijând

argumentele faptice și plenitudinea prevederilor legale care reglementează și garantează

asigurarea drepturilor sale în calitate de consumator.

În susținerea pretențiilor invocate, invocă și jurisprudența Curții Supreme de

Justiție, care pe cazuri similari a acordat câștig de cauză consumatorului.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

3

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432

alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Bondarenco Ana

reprezentată de Bondarenco Oleg nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432,

alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la

ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Bondarenco Ana reprezentată de Bondarenco Oleg asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Bondarenco Ana reprezentată de Bondarenco Oleg ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

dispune:

Recursul Anei Bondarenco reprezentată de Oleg Bondarenco se consideră

inadmisibil.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Nicolae Clima

Judecătorii Galina Stratulat

Tamara Chișca-Doneva

4