3ra-1492/13 — Anularea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1492/13 prima instanţă: Gh. Gorun, instanţa de apel: N. Budăi, Iu. Cimpoi, A. Nogai, ÎNCHEIERE 26 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Nicolae Clima examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Viştac Svetlana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Viştac Svetlana împotriva societăţii pe acţiuni „Apă – Canal” cu privire la anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 februarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Viştac Svetlana şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 28 septembrie 2011, de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă: La 19 august 2010, Viştac Svetlana a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii pe acţiuni „Apă – Canal” cu privire la anularea actului a S.A „Apă – Canal” din 29.07.2010 cu privire la decontarea casei nr.53 de pe str. Cetatea Albă , mun. Chişinău, recunoaşterea datoriei pentru apă potabilă şi canalizare în sumă de 21918 lei, ca fiind ilegală, recunoaşterea sumei achitată de Viştac Anatolii în mărime de 3 600 lei, ca parvenită pentru consumul apei potabile şi canalizare, încasarea pagubei morale, pentru deconectarea ilegală de la reţeaua cu apă potabilă în perioada de vară, în sumă de 50 000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că la data de 29.07.2010 colaboratorii SA„Apă –Canal” au deconectat casa din strada Cetatea Albă , 53 de la reţeaua de apă potabilă, motivând că reclamanta are datorie către pârât în mărime de 21 918 lei. Susţine reclamanta că nu este adevărat acest lucru,deoarece ea a achitat pentru consumul apei potabile şi canalizare conform contractului încheiat nr.404759 din 18.03.2008, care nu a fost reziliat de pârât şi este valabil până la instalarea contorului la apă potabilă a casei sale. Motivul tărăgănării instalării contorului la apa potabilă este pârâtul. Indică reclamanta că de nenumărate ori s-a adresat către pârât cu rugămintea ca să se prezinte la faţa locului şi să instaleze contorul în locul destinat, adică în fântâna care se găseşte la balanţa pârâtului.

Pârâtul de fiecare dată reacţiona, se prezenta la faţa locului, pompa apa din această fântână, deoarece permanent este plină cu apă. Colaboratorii pârâtului de fiecare dată îi spuneau că instalarea contorului în această fântână este imposibila, deoarece apeductele sânt uzate şi este necesar pentru a schimba apeductele în această fântână. Colaboratorii pârâtului i-au recomandat o variantă pentru rezolvarea acestei probleme, să construiască din contul său în curtea sa fântână pentru a fi instalat contorul la apa potabilă. Practic ea a dublat fântâna pârâtului cu cheltuieli considerabile pentru a rezolva problema instalării contorului la apa potabilă. Menţionează reclamanta că pârâtul încearcă să demonstreze că ea este vinovată că n-a instalat contorul la apa rece la timp conform contractului nominalizat.

Al doilea motiv, pârâtul încearcă să demonstreze precum că ea are în curtea sa bazin pentru apă şi se foloseşte de acest bazin şi în perioada de iarnă. A menţionat faptul că bazinul pentru apă din curtea sa cu dimensiunile 3 pe 3 metri, serveşte pentru a se scălda ea şi membrii familiei sale în perioada de vară. Motivul că în rezultatul efectuării unui control a colaboratorului pârâtului s-a depistat că bazinul în timp de iarnă era plin cu apă, sânt următoarele explicaţii. Acest bazin pentru apă este plin cu apă permanent din momentul dării în exploatare. Nu poate fi fără apă acest bazin nici vara, nici iarna din motivul că dacă bazinul este fără apă, atunci în bazinul gol pătrunde din sistema de canalizare apă murdară, acest lucru a fost demonstrat deja.

Ea se foloseşte de bazinul de apă în perioada de vară, corespunzător a achitat pârâtului conform contractului nominalizat, datorii nu are, dar în perioada de iarnă ea nu se foloseşte de acest bazin cu apă. Invocă reclamanta că suma de 21 918 lei este născocită de pârât pe care nu o recunoaşte şi nu este legitimă şi necesită a fi anulată ca neîntemeiată. Referitor la paguba morală consideră reclamanta că pârâtul prin acţiunile sale ilegale a deconectat de la apa potabilă în perioada cea mai călduroasă începând cu data de 29.07.2010, astfel,a suferit, în perioada anotimpului cel mai călduros, când mercurul termometrului ajungea până la 39-40°C, iar ea stătea fără apă rece, nu funcţiona sistema de canalizare.

Consideră reclamanta că pârâtul i-a adus paguba morală în mărime enorm de mare şi necesită să-i restituie cel puţin suma de 50 000 lei. În cadrul examinării cauzei reclamanta a depus cerere suplimentară, prin care solicită anularea facturii eliberate de S.A. Apă – Canal” nr.2906453 din 05.08.2010, cu suma de 8 354 lei, fiind neargumentată şi nelegitimă, obligarea S.A. „Apă – Canal” să conecteze casa la conducta de apă potabilă imediat. Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani, mun. Chişinău din 28 septembrie 2011, s- a dispus respingerea cererii de chemare în judecată a reclamantei Viştac Svetlana împotriva SA „Apă –Canal” privind anularea actului administrativ, ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 februarie 2013, a fost respins apelul declarat de Viştac Svetlana şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 28 septembrie 2011, de respingere a acţiunii. La 08 iulie 2013, Viştac Svetlana a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii. În motivarea recursului recurenta a invocat că de către instanţa de apel nu au fost dovedite circumstanţele considerate în prima instanţă ca fiind stabilite, concluziile instanţelor de judecată sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fiind încălcate sau aplicate greşit normele de drept procedural. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentei cu hotărîrea primei instanţe şi cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Viştac Svetlana, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art.433 lit. a) CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Viştac Svetlana se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Nicolae Clima