1ra-1646/2014 — art. 186 alin. 5 CP

1ra-1646/2014 — art. 186 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1646/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

22 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Liliana Catan și Iurie Diaconu,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul, Rohac Ion, în numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 16 iulie 2014, în cauza penală în privința lui

Minciuc Veronica Ion, născută la 04 iulie 1960, originară și

domiciliată r-l Glodeni, s. Balatina.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, cu aplicarea

art. 79 Cod penal, la 5 ani închisoare. În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei

cu închisoare ia fost suspendată pe un termen de probă de 5 ani.

A fost dispusă încasarea de la Minciuc V.I. în beneficiul lui Ciubară Olga a

sumei de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică.

Acțiunea civilă înaintată a fost respinsă ca neîntemeiată.

surorii sale Ciubară O., amplasat în s. Balatina, r-l Glodeni și convingându-se de

faptul că aceasta muncește prin curte, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a

banilor, prin acces liber a intrat în bucătărie, luând din congelator un borcan, în care

se aflau trei sacoșe cu bani, de unde a sustras suma de 40.000 euro, cu care a plecat

de la fața locului, cauzându-i părții vătămate prejudiciu material în proporții

deosebit de mari în mărime de 624.000 lei.

Astfel, acțiunile lui Minciuc V.I. au fost încadrate în baza art. 186 alin. (5) Cod

penal, adică, sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în locuință,

săvîrșită în proporții deosebit de mari.

a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Minciuc V.I. să fie condamnată în baza art.

1

186 alin. (5) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

pentru femei. Acțiunea civilă să fie admisă integral. Să fie aplicat sechestru pe

bunurile imobile ale inculpatei.

În susținerea apelului s-a invocat aprecierea eronată a probelor administrate la

caz, aplicarea greșită a prevederilor art. 79, 90 Cod penal, instanța de fond nu a

soluționat chestiunea cu referire la corpurile delicte.

3.1. Împotriva sentinței a declarat apel și partea vătămată, care a solicitat

casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Minciuc V.I. să-i fie

aplicată o pedeapsă reală, cu admiterea integrală a acțiunii civile.

admise parțial apelurile declarate, cu casarea sentinței inclusiv din oficiu, și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Minciuc V.I. a fost condamnată în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, la 7 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei de tip semiînchis.

Banii în sumă de 7400 euro, transmiși părții vătămate pentru păstrare, i-au fost

restituite, în corespundere cu art. 397 pct. 3) Cod de procedură penală.

În rest dispozițiile sentinței în ce privește latura civilă și cea cu privire la

corpurile delicte a fost menținută fără modificări.

Instanța de apel a menționat, că la adoptarea sentinței de condamnare, instanța

a admis o eroare de drept, în partea constatatoare a ei, expunând fapta imputată

inculpatei prin învinuirea formulată în rechizitoriu și nu cea reținută ca rezultat al

cercetării judecătorești.

Fiind o eroare de drept, ce poate fi corectată în cadrul judecării cauzei în ordine

de apel, instanța de apel în corespundere cu prevederile art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod

de procedură penală a determinat necesitatea admiterii în parte a apelurilor, inclusiv

din alte motive decât cele invocate, dispunând casarea, inclusiv din oficiu, a sentinței

cu pronunțarea unei soluții noi, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care a reținut în acțiunile inculpatei faptul, că în ziua de 10 martie 2012, venind la

domiciliul surorii sale Ciubară O. din s. Balatina, r-l Glodeni și convingându-se de

faptul că aceasta muncește prin curte, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a

banilor, prin acces liber a intrat în bucătărie, luând din congelator un borcan învelit

într-o sacoșă, în care se aflau trei sacoșe mai mici cu bani, de unde a sustras suma de

7400 euro, cu care a plecat de la fața locului, cauzându-i părții vătămate prejudiciu

material în proporții deosebit de mari în sumă echivalentă, potrivit cursului național

la valuta națională a RM pentru data de 12.03.2012 de 115.292 lei, dispunând

încadrarea acțiunilor criminale în baza art. 186 al. (5) Cod penal.

Totodată, împărtășind opinia instanței de fond referitor la necesitatea excluderii

din cuantumul învinuirii formulate inculpatei în rechizitoriu, a sumei de 32.600 euro,

instanța de apel a menționat că învinuirea în această parte este una ne concretă.

Astfel, potrivit conținutului învinuirii formulate în rechizitoriu, inculpata este

acuzată de sustragerea la data de 10.03.2012 a sumei de 40.000 euro, deși atât la faza

2

urmăririi penale, cât și în instanța de judecată, partea vătămată a declarat, că bani au

fost sustrași în câteva etape și pe o perioadă mai îndelungată de timp, doar, că ea nu

a comunicat despre aceasta nici feciorului Viorel, care i li-a transmis spre păstrare și

nici poliției, pentru, că nu era convinsă de faptul, că ei au fost sustrași de către

inculpată. Numai după depistarea dispariției a unei sume mai mari de bani, la

insistența feciorului, a sesizat poliția.

Sub un alt aspect procesual, instanța de apel a considerat, că probele

administrate în cauză, nu confirmă sustragerea de către inculpată a sumei de 32.600

euro, învinuirea formulată în această parte fiind bazată pe presupuneri, fapt

inadmisibil potrivit dispozițiilor art. 8 Cod de procedură penală.

În susținerea acestei concluzii instanța de apel a menționat, că deși acuzarea a

probat transferul de către Ciubară Victor pe perioada anilor 2008-2011 pe numele

părții vătămate a sumei de 40.000 euro, respectivele acte nu denotă și vinovăția

inculpatei în sustragerea întregii sume de bani, or alte probe, decât procesul-verbal

de percheziție la domiciliul inculpatei din 19.03.2011, prin care au fost depistați și

ridicați banii în sumă de 7400 euro, acuzarea nu a prezentat, considerând că

suspiciunile victimei sunt suficiente pentru a constata vinovăția inculpatei.

În ce privește declarațiile fiicei părții vătămate Cirimpei Ana referitor la

păstrarea de către cea din urmă a banilor, precum și a martorei Gradovoi Măria care

ar fi văzut-o pe inculpată în gospodăria victimei în absența acestea, la care a făcut

referire partea acuzării la ședința instanței de apel, acestea nu indică nici direct și

nici indirect la comiterea furtului de către inculpată, or prezența banilor nu se

contestă, precum nu se pune la îndoială nici sustragerea a unei părți din ei. Însă

aceste declarații nu pot servi probe în vederea acuzării inculpatei pentru sustragerea

întregii sume de bani.

Astfel, instanța de apel a considerat întemeiată concluzia instanței de fond

referitor la excluderea din învinuirea formulată inculpatei a sumei de 32.600 euro,

reținându-i în fapt doar sustragerea sumei de 7400 euro, ceea ce nu influențează la

încadrarea juridică a faptei criminale.

Stabilind cu certitudine împrejurările de fapt și aspectele de drept a cauzei, cu

încadrare juridică a acțiunilor inculpatei în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, instanța

de apel la stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale a dat deplină eficiență

dispozițiilor art. 61 și 75 Cod penal.

Instanța de apel a considerat necesar de a-i stabili inculpatei pedeapsa închisorii

la limita minimă stabilită de sancțiunea normei penale. Ajungând la această

concluzie, instanța de apel a reținut, netemeinicia aplicării în privința ei a

dispozițiilor art. 79 Cod penal, or, careva circumstanțe excepționale a cauzei, ce ar

permite aplicabilitatea acestei norme, instanța nu a reținut, cele expuse în sentință și

reținute în prezenta decizie, urmând a fi apreciate ca atenuante, ce permit aplicarea

pedepsei minime stabilite de legiuitor pentru respectiva infracțiune.

În motivarea acestei concluzii instanța de apel a făcut referire la recomandările

Plenului CSJ expuse în Hotărîrea nr. 8 din 11.11.2013 Cu privire la unele chestiuni ce

3

vizează individualizarea pedepsei penale, potrivit cărora aplicarea art. 79 Cod penal

este admisibilă, doar în cazul în care există ori în împrejurările în care s-a derulat

fapta infracțională, ori în datele privind personalitatea infractorului, circumstanțe,

împrejurări, particularități, situații sau stări de lucruri, care constituie excepție de la

starea obișnuită a lor, ori a personalității inculpatului, împrejurările obișnuite fiind

cele care predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor, ele nefiind considerate

drept excepționale. În acest aspect Plenul CSJ a reiterat că, excepționale, instanța

urmează să stabilească astfel de împrejurări care micșorează esențial gravitatea

faptei și a consecințelor ei, precum și date privind personalitatea făptuitorului (grad

de invaliditate -I, II (persoana cu dezabilitați severe și accentuate), merite deosebite

față de societate, alte circumstanțe de importanță majoră). Astfel de împrejurări nu

au fost reținute în cazul inculpatei, or pe lângă faptul, că ea anterior nu a fost atrasă

la răspunderea penală, caracterizându-se pozitiv, recunoscându-și vina și

recuperând dauna cauzată prin infracțiune, care nu sunt altceva decât niște

circumstanțe atenuante a cauzei, instanța nu a indicat circumstanțe ce ar constitui o

excepție a comportamentului și personalității inculpatei, ce ar permite aplicarea în

privința ei a dispozițiilor art. 79 Cod penal. Respectiv, în situația în care limita

minimă a sancțiunii penale, prevede închisoare pe un termen de șapte ani, aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, rămâne a fi inadmisibilă.

Cât privește cerințele formulate referitor la casarea sentinței în latura civilă,

acestea urmează a fi respinse, păstrând în această parte soluția judiciară fără

modificări.

numele inculpatei, în care se solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel, de către alt complet de judecată, invocînd:

- judecarea apelului de către un alt complet decît cel desemnat;

- inactivitatea avocaților inculpatei pe parcursul procesului penal în cauză;

- întocmirea rechizitoriului cu încălcarea art. 296 alin. (2) Cod de procedură

penală;

- ignorarea circumstanței excepționale de întreținere de către inculpată a 2

nepoate minore.

procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de

către apărătorul inculpatului, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, cu

menținerea deciziei instanței de apel, deoarece la stabilirea pedepsei instanța de apel

a ținut cont de prevederile art. 61, 75, 76 Cod penal, și la judecarea apelului nu au

fost încălcate prevederile art. 30 Cod penal.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

4

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Verificînd legalitatea sentinței contestate și temeinicia cerințelor formulate de

apelanți în raport cu materialele cauzei penale, instanța de apel, în opinia Colegiului,

întemeiat a constatat că, vina inculpatei este dovedită prin declarațiile inculpatei,

părții vătămate, martorilor Gradovoi Maria, Scurtu Elena, Cirimpei Ana, care

corespund adevărului, deoarece ele sunt pertinente, concludente, utile și veridice,

precum și prin: procesul-verbal de cercetare la fața locului din 23.03.2012; procesul-

verbal de ridicare de la Minciuc Olga a bancnotelor de euro cu diferit nominal;

procesul-verbal de percheziție a domiciliului Minciuc O. din 19.03.2012; procesul-

verbal de cercetare a bancnotelor ridicate în cadrul percheziției la domiciliul Minciuc

O.; procesul-verbal de examinare a documentelor de transfer a banilor din

11.09.2012; procesul-verbal de cercetare la fața locului în gospodăria lui Minciuc V.I.

din 16.05.2012; procesul-verbal de confruntare dintre inculpată și partea vătămată;

răspunsul BC "Moldova Agroindbank" SA.

Ca urmare, instanța de apel a conchis just că, în rezultatul cercetării bazei

probante administrate pe caz, instanța de fond corect a constatat vinovăția inculpatei

în sustragerea pe ascuns și prin acces liber din domiciliul surorii sale a banilor în

sumă de 7400 euro, depistați și ridicați de la ea in cadrul percheziției la domiciliu din

19.03.2012, iar furtul banilor pretinși de partea vătămată în mărime de 32.600 euro,

nu a fost demonstrat prin probatoriul menționat. Astfel, în sarcina inculpatei a fost

reținută doar sustragerea sumei de 7400 euro, dispunând în mod just, încadrarea

acțiunilor inculpatei în baza art. 186 al. (5) Cod penal, în prezența calificativelor

"sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în locuință, cu cauzarea

de daune în proporții deosebit de mari".

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a susținut că în instanța de apel a

fost judecat apelul de către un alt complet de judecată, decît cel desemnat.

La acest capitol Colegiul consideră necesar de evidențiat următoarele:

Potrivit fișei de repartizare din 29 ianuarie 2014 (f.d.163, v.2), dosarul în cauză a

fost repartizat aleatoriu judecătorului Angela Revenco.

Conform ordinului nr. 2V din 02 ianuarie 2014 al președintelui Curții de Apel

Bălți (f.d.165, v.2), judecătorul raportor Angela Revenco face parte din completul de

judecată nr. 1. La fel, din acest complet fac și parte judecătorii: Gheorghe Scutelnic –

președintele completului și Valeriu Ceornea.

Reieșind din procesul-verbal al ședinței de judecată din 05 martie 2014 (f.d. 171,

v.2), judecarea apelului a fost începută de către completul în componența: Gheorghe

Scutelnic – președintele completului, Angela Revenco și Valeriu Ceornea.

Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1031-VII din 10.03.2014, D-

nul Valeriu Ceornea a fost eliberat de la data de 01 aprilie 2014, din funcția de

judecător la Curtea de Apel Bălți, conform cererii depuse.

În conformitate cu rezoluția președintelui Curții de Apel Bălți din 14 mai 2014

(f.d.178, v.2), ținînd cont de faptul că judecătorul Valeriu Ceornea este în

5

imposibilitate de a participa în continuare la judecarea prezentei cauze penale, în

temeiul art. 31 alin. (3) Cod de procedură penală, el a fost înlocuit cu judecătorul Ion

Talpă.

Reieșind din procesul-verbal al ședinței de judecată din 14 mai 2014 (f.d. 180-

182, v.2), judecarea apelului a fost continuată de către completul în componența:

Gheorghe Scutelnic – președintele completului, Angela Revenco și Ion Talpă. În

cadrul acestei ședințe de judecată președintele completului în conformitate cu art.

413 alin. (2) Cod de procedură penală a anunțat componența completului de judecată

modificat, cu explicarea dreptului de a înainta cereri de recuzare. Inculpata și

apărătorul ei nu au înaintat careva cereri în acest sens.

Astfel, Colegiul atestă că critica recurentului, în aspectul judecării apelului de

către un alt complet de judecată, decît cel desemnat, nu și-a găsit confirmare în cazul

supus examinării.

În ceea ce privește argumentul formulat de recurent cu referire la întocmirea

rechizitoriului cu încălcarea art. 296 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul

consideră esențial de menționat că, analizînd materialele cauzei, și anume: procesul-

verbal de prezentare a materialelor de urmărire penală din 11 februarie 2013 (f.d.

278-292, v.1), inculpata și apărătorul acesteia luînd cunoștință cu materialele

urmăririi penale, nu au înaintat careva obiecții. La această acțiune procesuală a fost

înmînată inculpatei copia de pe rechizitoriu sub recipisă (f.d. 293, v.1).

Însă, referință în scris la rechizitoriu, cu invocarea a careva critici în privința

conținutului rechizitoriului, în conformitate cu prevederile art. 296 alin. (6) Cod de

procedură penală, nu a fost înaintată de către partea apărării.

Mai mult ca atît, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată în instanța de

fond din 23 iulie 2013 (f.d.85, v.2), președintele ședinței în conformitate cu art. 358

alin. (2) Cod de procedură penală, a verificat faptul înmînării inculpatei copiei de pe

rechizitoriu și dacă îi este clar acest document. La această întrebare inculpata a

răspuns: „copia rechizitoriului am primit și învinuirea îmi este clară”, nefiind iarăși

invocate careva obiecții la conținutul rechizitoriului de către partea apărării.

În fine, Colegiul remarcă faptul că, apel a fost declarat numai de către procuror

și partea vătămată, partea apărării în sensul criticei invocate nu a declarat apel.

Astfel, deși critica dată nu a fost invocată la examinarea apelurilor, instanța de

apel din oficiu a constatat că: „<prin învinuirea înaintată nu s-au stabilit circumstanțele

ce au importanță pentru justa soluționare a cauzei și anume: data, ora și împrejurările în care

au fost comise pretinsele acțiuni criminale, deși potrivit dispozițiilor art. 281 alin. (2) Cod de

procedură penală, ordonanța de punere sub învinuire inter alia trebuie să cuprindă

formularea învinuirii cu indicarea datei, locului, mijloacelor și modului de săvârșire a

infracțiuni, or instanța în corespundere cu art. 325 Cod de procedură penală, examinează

cauza în limita învinuirii formulată în rechizitoriu. Evident, că o învinuire neconcretă, îi

creează persoanei puse sub învinuire, obstacole în pregătirea unei eficiente apărări, ceea ce

vine în contradicție cu art. 6 a Convenție. Nefiind concretizate în actul procesual, cu care a

fost sesizată instanța, acuzațiile aduse inculpatei, acestea nu au fost concretizate nici în

6

cadrul judecării cauzei de către instanța de fond, fapt ce a influențat hotărârea adoptată pe

caz”.

Astfel, Colegiul atestă că deși partea apărării nu a înaintat apel cu referire la

critica rechizitoriului, instanța de apel din oficiu a soluționat argumentul dat,

constatîndu-se netemeinicia invocării acestui argument în cererea de recurs.

Alt motiv invocat de recurent este ignorarea de către instanța de apel a

circumstanței excepționale de întreținere de către inculpată a 2 nepoate minore.

Aici Colegiul evidențiază prevederile art. 79 alin. (1) Cod penal: „Ținînd cont de

circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului

în săvîrșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de

alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de

contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvîrșite în grup la descoperirea

acesteia, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea

penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blîndă, de altă categorie, ori poate să nu

aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvîrșit infracțiunea

se consideră circumstanță excepțională”.

Astfel, Colegiul specifică faptul că în acest articol sunt prevăzute două temeiuri

pentru aplicarea pedepsei mai blînde decît cea prevăzută de lege. În aceste temeiuri,

circumstanțele prezente într-o cauză penală pot fi împărțite în două grupuri:

circumstanțe ce se referă direct la infracțiune și la persoana infractorului și

circumstanțe ce se referă la comportamentul vinovatului după comiterea infracțiunii.

La primul grup se atribue circumstanțele care sunt legate de scopul și motivele

faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul

comiterii infracțiunii. La al doilea grup se atribuie circumstanțele legate de

comportarea vinovatului după consumarea infracțiunii, precum și contribuirea

activă a participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia.

Raportînd circumstanța menționată de recurent la prevederile art. 79 Cod

penal, Colegiul remarcă că aceasta nu se încadrează în cele enumerate de norma

vizată, ca urmare fiind inaplicabilă circumstanța dată prin prisma art. 79 Cod penal.

Cu referire la argumentul privind inactivitatea avocaților inculpatei pe

parcursul procesului penal în cauză, Colegiul atestă neincidența și acestei critici.

Astfel, la etapele urmăririi penale, judecării în instanța de fond și de apel,

inculpata a fost asistată de către avocați, careva obiecții din partea inculpatei în

privința acțiunilor apărătorului ce o asista sau solicitării altui apărător nu au

parvenit, fapt ce denotă netemeinicia argumentului invocat de către recurent.

La baza recursului declarat sunt indicate cazurile de casare prevăzute în art. 427

alin. (1) pct. 2), 6) și 16) Cod de procedură penală.

Cu referire la cazul de casare prevăzut în pct. 2) al normei vizate, în sensul că

instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art. 30, 31 și

33, Colegiul consideră că acesta nu este incident în cauză, temeiul dat fiind analizat

în prezenta decizie.

7

De asemenea, Colegiul atestă că nici prevederile pct. 6) al normei vizate nu și-au

găsit confirmare la examinarea recursului declarat, deoarece instanța de apel în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și

hotărîrea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, nefiind admisă

careva eroare gravă de fapt. Mai mult, Colegiul atestă motivarea desfășurată și

minuțioasă de către instanța de apel a concluziilor ce au stat la baza soluției adoptate

în decizia sa, expunîndu-se și asupra unor aspecte ce nu au fost invocate de către

apelanți.

În opinia instanței de recurs nu este incident la cazul supus examinării și nici

temeiul prevăzut la pct. 16) al normei vizate cu referire la unele hotărîri ale Curții

Supreme de Justiție, deoarece recurentul nu a indicat ce interpretare a dat instanța de

recurs în deciziile enumerate, în ce circumstanțe a fost dată interpretarea dată,

precum și faptul dacă circumstanțele din cazurile menționate de recurent corespund

circumstanțelor din prezenta cauză. Doar enumerarea unor hotărîri ale CSJ fără

specificarea analogiei cu cazul supus judecării nu constituie temei de casare.

În urma celor supra indicate, Colegiul conchide că temeiurile invocate de

recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar

da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel

și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul, Rohac Ion, în

numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16

iulie 2014, în cauza penală în privința lui, Minciuc Veronica Ion, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 noiembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

8