1ra-1495/2014 — art.27, 145 alin.2 CP

1ra-1495/2014 — art.27, 145 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra- 1495/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

24 septembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

Președinte – Ghenadie Nicolaev,

Judecători – Nadejda Toma, Petru Moraru,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2014

de inculpatul

Drumea Simion Vasile, născut la

08.12.1966, originar din sat. Lozova, r-nul

Strășeni, domiciliat în sat. Sadova, r-nul

Călărași.

Datele referitoare la termenul de examinare

a cauzei:

C O N S T A T Ă :

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 27,145 alin.(2) lit. a) Cod

penal la 15 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis cu

supunerea supravegherii medicului psihiatru.

Măsura preventivă - arestul, s-a menținut pînă la intrarea în vigoare a

sentinței.

Termenul executării pedepsei s-a calculat din 04 martie 2014, cu includerea

termenului aflării sub arest, din 28 decembrie 2012 pînă la 04 martie 2014.

2012, în jurul orei 17:00, având intenția de omor din motiv de răzbunare, pentru

că Șupleațov Anatolie a ascuns faptul că cu o lună în urmă i-a văzut calul său pe

care îl pierduse, s-a deplasat la crama ÎI „Adra-Chicu Lucia", situată în s.

Horodiște r-nul Călărași, unde intenționat, a efectuat două împușcături de la

distanța de 5 metri din arma de vânătoare în direcția lui Șupleațov Anatolie,

cauzîndu-i leziuni corporale grave periculoase pentru viață. Ultimul, fiind rănit,

a căzut jos fără cunoștință, însă din cauze independente de voința făptuitorului,

1

aceasta nu și-a produs efectul, deoarece după câteva ore Șupleațov Anatolie, a

fost găsit și transportat la IMSP SR Călărași unde i s-a acordat ajutorul medical

necesar.

avocatul acestuia Tetelea Maria.

3.1. În motivarea apelului inculpatul a indicat că nu este de acord cu

sentința de condamnare în baza prevederilor art. 27, 145 al. (2) lit. a) Cod penal,

dat fiind faptul că de către instanța de fond n-au fost constatate toate

circumstanțele de fapt ale cauzei, deoarece nu s-au luat în considerație

explicațiile sale, nu s-au făcut confruntări cu partea vătămată, pentru a verifica

versiunea inculpatului că acțiunile lui au avut acop de apărare. Mai mult ca atît,

consideră că a fost judecat și condamnat fără apărare, fiindcă avocatul Tetelea

M. nu a fost prezentă la judecată. A solicitat casarea sentinței și rejudecarea

cauzei.

3.2. Avocatul Tetelea M. A declarat apel în numele inculpatului, solicitînd

în acesta rejudecarea cauzei și adoptarea unei hotărîri prin care lui Drumea S.V.

să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

Deși avocatul solicită aplicarea unei pedepse mai blînde, aceasta în apelul

depus a pus la îndoială temeinicia și legalitatea condamnării inculpatului,

considerînd că intenția inculpatului Drumea S. nu cuprindea intenția de omor al

părții vătămate, iar în cadrul examinării cauzei n-au fost acumulate suficiente

probe pentru a dovedi vinovăția acestuia. În apelul său apărătorul a indicat că

vinovăția persoanei în săvârșirea faptei se consideră dovedită numai în cazul

când instanța de judecată, călăuzindu-se de principiul prezumției nevinovăției,

cercetând nemijlocit toate probele prezentate, iar îndoielile, care nu pot fi

înlăturate, fiind interpretate în favoarea inculpatului și în limita unei proceduri

legale, a dat răspunsuri la toate chestiune prevăzute în art. 385 Cod de procedură

penală.

Astfel, avocatul a menționat că instanța de fond nu a combătut declarațiile

tuturor participanților la această cauză penală, depuse în cadrul urmăririi penale,

cu cele depuse în cadrul ședinței de judecată a instanței de fond, care, în opinia

sa, este o procedură necesară în cazul dat, deoarece conform legislației penale,

persoana fizică responsabilă este supusă răspunderii penale dacă în acțiunile

acesteia sânt constatate toate patru elemente obligatorii: obiectul infracțiunii,

latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă. Lipsa unui element obligatoriu

explică inexistența componenței de infracțiune.

Totodată, a considerat că pedeapsa penală aplicată inculpatului în raport cu

cumulul de circumstanțe atenuante, personalitatea inculpatului, poziția

procesuală ocupată de inculpat, atât pe parcursul UP, cât și în instanța de

judecată la examinarea cauzei, ca fiind prea aspră și posibilă a fi casată în

2

această parte, cu aplicarea față de inculpat a unei pedepse mai blinde, deoarece

nu s-a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, nu s-au luat în considerație

toate circumstanțele cauzei și nu s-a dat apreciere cuvenită întregului cumul de

circumstanțe atenuante, cum ar fi : săvîrșirea pentru prima dată a unei

infracțiuni ușoare sau mai puțin grave, recunoașterea vinovăției și căința sinceră,

contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, faptul că partea vătămată a

declarat că nu are careva pretenții de ordin material față de inculpat. Nu s-a ținut

cont de faptul că în cazul dat circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

Apărătorul în apelul său a subliniat că legea penală nu urmărește scopul de

a cauza suferințe fizice sau de a leza demnitatea omului, ci are drept scop

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului. Pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un

mijloc de corectare și reeducare a condamnatului.

2014 a fost admis apelul, a fost casată sentința atacată în partea stabilirii

pedepsei și pronunțată în această parte o nouă hotărîre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care lui Drumea Simion Vasile i-a fost stabilită

pedeapsă în baza art. 27, 145 alin.2 lit. a) Cod penal 12 (doisprezece) ani

închisoare, cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip închis. În rest sentința a

fost menținută.

Termenul de ispășire a pedepsei s-a calculat de la 12 mai 2014, fiind inclus

termenul deținerii sub arest de la 28 decembrie 2012 până la 12 mai 2014.

fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv

cumulul de probe prin рrisma art.101 CPP, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind

vinovăția inculpatului Drumea S. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.27,

145 alin. (2) lit. a) Cod penal „tentativă de omor săvîrșită cu premeditare, care

din cauze independente de voința făptuitorului, aceasta nu și-a produs efectul”.

Instanța de apel a indicat că vinovăția lui Drumea S.V. în săvîrșirea

infracțiunii imputate și-a găsit deplină confirmare în cadrul ședinței de judecată

a instanței de fond și a celei de apel prin declarațiile inculpatului, părții

vătămate, martorilor și altui material probator, toate examinate în cadrul

cercetării judecătorești:

 procesul-verbal de percheziție efectuată la 28.12.2012 la domiciliul lui

Drumea Simion Vasile, situat în s. Sadova r-nu1 Călărași, în cadrul căreia

au fost ridicate două arme de vânătoare și cartușe;

 raportul de expertiză medico-legală nr. 20 D din 31.01.2013 conform

căruia la Șupleațov Anatolie - plagă prin armă de foc a articulației

umărului stâng cu fractura deschisă a osului humeral - a fost produsă cu

3

alice în urma împușcăturii (împușcăturilor) din arma de vânătoare, posibil

în timpul indicat și se califică ca vătămări corporale grave , periculoase

pentru viață;

 raportul de expertiză complexă cu nr. 763, 764, 765, 766 din 21.03.2013;

 raportul de expertiză psihiatrică legală ambulatorie nr. 892 a-2013, din

concluzia căreia reiese că, Drumea Simion Vasile prezintă tulburare

organică de personalitate, crize convulsive polimorfe de frecvență joasă,

ceea ce se confirmă de datele anamnestice și examenului psihiatric clinic

curent despre traumatismul cranio-cerebral comoțional suportat în

anamneză, care a determinat cefalee, insuportarea soarelui, instabilitatea

emoțional-afectivă, conflictualitatea, comportamentul asocial în societate,

iar pe parcursul ultimilor doi ani pe fondal de intoxicație alcoolică. De

asemenea prin raport s-a constatat, că în perioada comiterii infracțiunii, ce

i se impută, după cum rezultă din studiul dosarului penal și examenul

psihiatric, inculpatul tulburări psihice temporare de intensitate psihotică

nu a manifestat, avea capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor

sale păstrată, Drumea Simion Vasile fiind recunoscut responsabil de

infracțiunea, care i se impută.

Totodată instanța de apel a considerat că, instanța de fond incorect a stabilit

inculpatului Drumea Simion Vasile o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 15 ani, deoarece sancțiunea art. 27, 145 alin. (2) lit. a) Cod penal în

vigoare în momentul comiterii infracțiunii prevedea închisoare de la 12 la 20 ani

sau detențiunea pe viață.

La stabilirea și termenului pedepsei instanța de apel a indicat că a ținut

cont de prevederile art. 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvîrșite de

inculpat, care conform art. 16 alin. (5) Cod Penal se atribuie la categoria

infracțiunilor deosebit de grave, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, care nu au fost stabilite în

cauza dată, de influența pedepsei aplicate asupra corectării reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață a familiei acestuia.

Instanța de apel a subliniat că inculpatul Drumea Simion Vasile prin

acțiunile sale a săvârșit o vătămare corporală gravă, periculoasă pentru viață,

care a condiționat dereglarea sănătății părții vătămate Drumea Simion Vasile de

lungă durată stabilită prin raportul de expertiză medico legală nr. 20/D din

31.01.2013 (f. d. 110-111).

Reieșind din cele expuse instanța de apel a considerat că scopul pedepsei

penale va fi atins prin stabilirea unei pedepse minime prevăzute de sancțiunea

art. 145 alin. (2) lit. a) Cod penal în vigoare în momentul comiterii infracțiunii

sub formă de închisoare pe un termen de 12 ani cu executarea acesteia în

penitenciar de tip închis.

4

Drumea S., solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei

hotărîri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, recalificarea acțiunilor

lui corespunzător infracțiunii săvîrșite, invocînd că instanțele de judecată nu au

luat în considerație că infracțiunea a fost săvîrșită din imprudență, nu s-a

constatat de la cîți metri a fost tras din arma de vînătoare în partea vătămată.

Consideră că, nimeni nu poate fi condamnat pe presupuneri.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece temeiurile invocate nu se

încadrează în cele prevăzute de art.427 Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Recurentul invocă temeiul de recurs stipulat în pct.10) alin.(1) art.427 Cod

de procedură penală - „s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale”.

Colegiul menționează că, potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, prin

criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la

aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea

penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a

principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont

de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și

de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art.61 Cod penal, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei

în limitele fixate în partea specială.

5

Reieșind din prevederile legale enunțate, precum și din conținutul hotărîrii

atacate, instanța de recurs consideră că, instanța de apel corect a stabilit

pedeapsa inculpatului, ținînd cont de prevederile art.61, 75 Cod penal, precum

de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care conform art. 16 alin. (5) Cod Penal se

atribuie la categoria infracțiunilor deosebit de grave, întrucît prin acțiunile sale

inculpatul a provocat părții vătămate prin acțiunile sale ilegale o vătămare

corporală gravă, periculoasă pentru viață, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele agravante și atenuante ale răspunderii, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață

a familiei acestuia.

Așadar, modalitatea de executare aleasă și cuantumul pedepsei aplicată

pentru infracțiunea săvîrșită de Drumea S., este în acord cu principiul

proporționalității, avînd în vedere fapta comisă de inculpat și urmările produse.

Colegiul penal conchide că instanța de fond și cea de apel, corect au

apreciat probele în sensul art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungînd la concluzia

corectă privind condamnarea inculpatului Drumea S., deoarece în acțiunile lui

sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 27,145 alin. (2) lit. a) Cod

penal, precum și motivarea soluției de către instanța de apel privind aplicarea

pedepsei individualizate în privința inculpatului, fiind respectate prevederile

legale prescrise de art.art.414-419 Cod de procedură penală, inculpatului fiindu-i

pedeapsa minimă prevăzută de sancțiunea art. 27,145 alin.(2) Cod penal, la data

săvîrșirii infracțiunii de către inculpat, care prevedea închisoare de la 12 la 20

ani sau detențiunea pe viață.

Colegiul apreciază criticile formulate de către recurent ca fiind vădit

neîntemeiate, iar circumstanțele reale ale săvîrșirii faptei infracționale și cele

personale ale inculpatului nu sunt de natură să atragă după sine adoptarea unei

soluții de modificare a cuantumului pedepsei aplicate, neexistând în speța dată

nici motive care ar putea fi invocate din oficiu și care ar determina instanța de

recurs să caseze hotărîrea atacată.

Colegiul conchide că eroarea de drept, prescrisă în pct.10) alin. (1) art.427

CPP, nu a fost constatată în cauză, deoarece instanța de apel a făcut o

individualizare a pedepsei în concordanță cu prevederile legii.

Potrivit art.427 alin.(2) Cod de procedură penală, temeiurile menționate la

alin.(1) al aceluiași articol pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost

invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

În conformitate cu aceste prevederi legale instanța de recurs a ajuns la

concluzia de a nu se expune referitor la solicitarea recurentului de a recalifica

acțiunile sale corespunzător infracțiunii săvîrșite, invocînd că acțiunile lui au

6

fost imprudente, deoarece acest motiv nu a fost invocat nici în instanța de fond

și nici în cea de apel.

În consecință, Colegiul reține că, temeiul invocat de recurent prevăzut la

art. 427 alin. (1) pct.10) CPP, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului.

Astfel de eroare de drept în speța examinată nu s-a comis, prin urmare, hotărîrea

atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca

fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Drumea Simion

Vasile împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 mai

2014, în propria cauză, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia integrală publicată la 04 noiembrie 2014.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecători Nadejda Toma

Petru Moraru

7