ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 07.05.2014

1ra-748/2014 — art.186 alin.2 lit.b,c,d Cod penal

HOTĂRÂRE
07.05.2014
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art.186 alin.2 lit.b,c,d Cod penal
Temei legal
nici un temei de drept prevăzut la art.427 alin.1 CPP
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
1ra-748/2014 — art.186 alin.2 lit.b,c,d Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-748/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

16 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

de inculpatul Buzulan Vitalie, împotriva sentinței Judecătoriei Drochia din

16 mai 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23

decembrie 2013, în cauza penală în privința lui

Buzulan Vitalie Petru,

născut la 07 noiembrie 1981, originar și

domiciliat pînă la reținere în r-nul Drochia, s.

Pelinia.

Datele referitoare la termenul de

examinare a cauzei:

(instanța de fond);

2013 (instanța de apel);

2014 (instanța de recurs ordinar).

fost condamnat în baza art. 186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, la 3 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Prin aceiași sentință au fost condamnați și Vlas S., Grițco M., Andrieș

A., Borș V., Vlas A., Simacovscaia T., în privința cărora cauza nu se

examinează.

de timp ianuarie – februarie 2011, Buzulan Vitalie prin înțelegere prealabilă

cu Vlas S., Grițco M. și Andrieș A. cu scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, au pătruns în gospodăria cet. Cozionova Ecaterina, situată în

1

complexul de vile „Ivușca” din apropierea s. Sofia, r-nul Drochia, unde, din

casa căreia au sustras pe ascuns produse alimentare și obiecte de uz casnic

care aparțineau lui Trofaila Boris, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu

material considerabil în sumă totală de 9304 lei.

invocat că se căiește sincer de cele comise și solicită ca să-i fie schimbat

categoria penitenciarului din tip închis în tip semiînchis. Totodată, în

ședința instanței de apel inculpatul adăugător a mai solicitat încetarea

procesului penal în legătură cu faptul că s-a împăcat cu partea vătămată.

decembrie 2013, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în

mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, inclusiv și în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor,

corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, făcînd o

încadrare juridică justă a acțiunilor lor, care de altfel nici nu a fost

contestată.

Cît privește argumentul inculpatului referitor la schimbarea categoriei

penitenciarului din tip închis în cel semiînchis, Colegiul penal a menționat

că, Buzulan Vitalie anterior a fost judecat, antecedentul penal nefiind stins,

iar infracțiunea din speță a fost comisă în stare de recidivă.

Potrivit art. 72 alin. (4) Cod penal, persoanele care au săvîrșit

infracțiuni ce constituie recidivă, execută pedeapsa în penitenciare de tip

închis.

Prin urmare, instanța de fond corect i-a stabilit lui Buzulan Vitalie să

execute pedeapsa de 3 ani închisoare, în penitenciar de tip închis.

Referitor la solicitarea inculpatului privind încetarea procesului penal

în legătură cu împăcarea părții vătămate, instanța de apel a conchis, că

ținînd cont de Recomandarea nr.56 „Cu privire la aplicarea art.109 CP și 276

2

CPP în cazurile împăcării părților” din 04.11.2013, unde, la condițiile de

realizare a împăcării este stipulat că, potrivit alin.(2) art.109 Cod penal,

împăcarea este personală și produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi

penale și pînă la retragerea completului de judecată pentru deliberare.

Prin reglementarea în art. 109 Cod penal a momentului pînă cînd poate avea

loc împăcarea părților, se consideră că legiuitorul a avut în vedere că momentul

final, este atunci cînd cauza se judecă de către instanța de fond, cînd completul s-a

retras pentru deliberare cu adoptarea sentinței respective.

Prin urmare, pînă la acest moment părțile se pot împăca în cazul

infracțiunilor prevăzute de alin.(1) art. 109 Cod penal, cu excepția celor prevăzute

de art.276 alin.(1) Cod de procedură penală. Împăcarea părților la următoarele căi a

procesului penal – Apelul și Recursul nu se admite, acestea fiind căi de verificare a

temeiniciei și legalității hotărîrii judecătorești.

Astfel, instanța de apel a menționat, că în prima instanță nu s-a

solicitat încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea părților, prin

urmare cerințele inculpatului, precum și a părții vătămate invocate în apel

urmează a fi respinse, ca fiind lipsite de temei.

inculpatul Buzulan Vitalie, care fără a invoca vre-un temei de drept din cele

prevăzute la art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea

hotărîrilor contestate, cu încetarea procesului penal în legătură cu

împăcarea părților. În motivarea soluției solicitate, recurentul a invocat că el

i-a restituit prejudiciul material părții vătămate, ultimul careva pretenții de

ordin material sau moral în privința lui nu are, iar în instanța de apel

Trofaila B. a solicitat ca el să fie eliberat din sala de judecată. Totodată,

inculpatul a menționat că a recunoscut vina, se căiește sincer de cele comise

și solicită aplicarea unei pedepse mai blînde.

declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal

al Curții Supreme de Justiție decide inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

3

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres în art. 427 CPP, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnatului. Or, art. 427 alin.(1) CPP, prevede că

hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului, autorul acestuia este de acord cu starea de

fapt stabilită de către instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică

a acțiunilor imputate, criticînd hotărîrile adoptate doar în latura stabilirii

pedepsei, semnalînd temeiul de casare prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală și anume că, s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

La acest capitol, instanța de recurs remarcă că, persoanei recunoscute

vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni, urmează a-i fi aplicată o pedeapsă

echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se

declară vinovată. Totodată, pedeapsa se aplică în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a Codului Penal.

Conform principiului individualizării pedepsei, prevăzut de art. 7

Cod penal, în coroborare cu criteriile generale de individualizare a

pedepsei, reflectate la art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

4

Pedeapsa aplicată vinovatului, trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal.

În același rînd, Colegiul reține că, categoria și termenul de pedeapsă ce

urmează a fi stabilit, este în dependență de circumstanțele atenuante și

agravante, prevăzute de art. 76-77 Cod penal, precum și efectele acestora,

prescrise în art. 78 Cod penal.

Sancțiunea art. 186 alin. (2) Cod penal, de care a fost învinuit

inculpatul prevede pedeapsă - amendă în mărime de la 300 la 1000 unități

convenționale sau muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la

240 de ore, sau închisoare de pînă la 4 ani.

Analizînd textele hotărîrilor adoptate atît de instanța de fond, cît și cea

de apel, Colegiul penal atestă că, instanțele judecătorești inferioare au ținut

cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de toate circumstanțele cauzei ce agravează sau

atenuează răspunderea, de persoana inculpatului Buzulan V., precum și de

influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării acestuia.

Instanța de recurs constată că instanțele de fond și apel corect au

stabilit categoria infracțiunii săvîrșite de inculpat, care face parte din cele

mai puțin grave, caracteristica negativă a inculpatului, drept circumstanță

atenuantă a fost reținută – recunoașterea vinei, iar ca circumstanță

agravantă - săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru infracțiune similară, cu antecedent penal nestins.

Prin urmare este justă, concluzia instanțelor de judecată referitor la

corectarea și reeducarea lui Buzulan A. cu izolarea de societate, deoarece

fapta săvîrșită de el prezintă un pericol sporit pentru cetățeni, iar

personalitatea sa este negativă, deoarece anterior a fost condamnat pentru

infracțiuni analogice și concluzii pozitive în sensul vizat nu și-a făcut. Astfel,

în raport cu circumstanțele cauzei, concluzia aplicării pedepsei cu

închisoare în privința inculpatului, este una corectă și echitabilă.

În privința argumentului invocat de inculpat referitor la încetarea

5

procesului penal în legătură cu împăcarea părților, instanța de apel a oferit

un răspuns întemeiat, făcînd referire la prevederile art. 109 alin.(2) Cod

penal, care expres prevede, că împăcarea produce efecte juridice din

momentul pornirii urmăririi penale și pînă la retragerea completului de

judecată pentru deliberare.

Potrivit Recomandării Curții Supreme de Justiție nr.56 „Cu privire la

aplicarea art.109 CP și 276 CPP în cazurile împăcării părților” din 04.11.2013,

prin reglementarea în art. 109 Cod penal a momentului pînă cînd poate avea

loc împăcarea părților, legiuitorul a avut în vedere că momentul final, este

atunci cînd cauza se judecă de către instanța de fond, cînd completul s-a

retras pentru deliberare cu adoptarea sentinței respective.

Astfel, pînă la acest moment părțile se pot împăca în cazul

infracțiunilor prevăzute de alin. (1) art. 109 Cod penal, cu excepția celor

prevăzute de art.276 alin. (1) Cod de procedură penală. Împăcarea părților

la următoarele căi a procesului penal – Apelul și Recursul nu se admite,

acestea fiind căi de verificare a temeiniciei și legalității hotărîrii

judecătorești.

În temeiul celor expuse, se constată că, în prezenta cauza supusă

examinăriii nu s-a comis eroarea de drept, semnalată de către recurent și

respectiv nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, iar pedeapsa

aplicată inculpatului este echitabilă faptelor săvîrșite de el.

De asemenea, instanța de recurs evidențiază faptul că, argumentele

expuse de recurent au fost anterior invocate în apel, care au fost examinate

minuțios de către instanță, pronunțîndu-se argumentat și detaliat asupra

lor, iar decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept, ce

au stat la baza respingerii apelului, precum și motivele adoptării soluției,

ceea ce se încadrează în prevederile art. 414 - 417 Cod de procedură penală.

Reieșind din circumstanțele menționate, Colegiul penal conchide, că

recursul ordinar declarat de către inculpat este inadmisibil, deoarece este

vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

6

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Buzulan

Vitalie, împotriva sentinței Judecătoriei Drochia din 16 mai 2013 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 decembrie 2013, în cauza

penală în privința lui Buzulan Vitalie Petru, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 mai 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

7

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2014-08-08
0,94
1ra-1167/2014 — art. 145 alin. 2 lit. j CP
Dosarul nr. 1ra-1167/2014 CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE D E C I Z I E 09 iulie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal în componență: președinte –Petru Ursache, judecătorii –Ghenadie Nicolaev și Constantin A
CSJ 2014-10-15
0,94
1ra-1344/2014 — art. 287 alin. 3 CP
Dosarul nr. 1ra-1344/2014 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E D E C I Z I E 30 septembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit în componență: Președinte – Ghenadie Nicolaev Judecători – Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru Mo
CSJ 2014-06-03
0,94
1ra-640/2014 — art. 187 alin. 2 lit. b, f CP
Dosarul nr. 1ra-640/2012 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 06 mai 2014 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit în componența: președinte – Petru Ursache, judecători – Nicolae Gordilă, Ghenadie Nicolaev, Constantin Alerguș, Vladimir Timof
CSJ 2013-08-21
0,94
1re-218/2013 — art. 188 al. 2 CP
Dosarul nr. lre-218/13 Curtea Supremă de Justiție DECIZIE 07 august 2013 mun. Chișinău Colegiul penal în următoarea componență: președinte - Constantin Gurschi, judecători -Andrei Harghel și Constantin Alerguș, în camera de consiliu, fără c
CSJ 2014-08-26
0,94
1ra-1311/2014 — art.188 alin.2 lit.b,e,f Cod penal
Dosarul 1ra-1311/14 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e D E C I Z I E 13 august 2014 mun. Chișinău Colegiul penal în următoarea componență: președinte – Petru Ursache, judecători – Constantin Alerguș, Nadejda Toma, a examinat admi
Sursă