1ra-1167/2014 — art. 145 alin. 2 lit. j CP

Dosarul nr. 1ra-1167/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

09 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

președinte –Petru Ursache,

judecătorii –Ghenadie Nicolaev și Constantin Alerguș,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpat,

împotriva sentinței Judecătoriei Comrat din 17 mai 2012 și deciziei Curții de Apel

Comrat din 13 septembrie 2012, în cauza penală privindu-l pe

Gușan Vasile Gheorghe, născut la 22 martie

1954, originar din r-nul Nisporeni, s. Ciorești și

domiciliat în r-nul Comrat, s. Svetlîi, str. Iachira, nr.

23.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.03.2012 – 17.05.2012;

Instanța de apel: 06.07.2012 – 13.09.2012;

Instanța de recurs: 06.06.2014 – 09.07.2014.

C O N S T A T Ă :

vinovat și condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, la 13 ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În baza art. 103 Cod penal în privința inculpatului a fost aplicată măsura de

constrîngere cu caracter medical sub formă de tratament de alcoolism.

la 25 decembrie 2011, aproximativ pe la ora 14:00, aflîndu-se în casa sa, care este

situată în r-nul Comrat, s. Svetlîi, str. Iachira 23, în timpul certei apărute pe

neașteptate între el și Mateescu V., în timp ce ambii consumau băuturi alcoolice,

Gușan V. acționînd intenționat a luat din camera vecină o sapă cu care i-a aplicat

multiple lovituri în zona capului lui Mateescu V., cauzîndu-i astfel vătămări corporale

grave, periculoase pentru viață, în urma cărora victima a decedat.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

1

infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, adică omorul unei persoane

săvîrșit cu o deosebită cruzime.

prevăzut de art. 401- 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către

inculpatul Gușan V., solicitînd casarea sentinței instanței de fond, rejudecarea cauzei

cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acesta să fie achitat, din motiv că nu a avut

intenția de a-l omorî pe Mateescu V., iar toate acțiunile lui erau îndreptate spre

apărarea sa. La fel, apelantul a menționat că la încadrarea juridică a faptelor imputate,

instanța nu a luat în considerație comportamentul care l-a avut victima în timpul cerții

cu inculpatul, precum și faptul că ultimul a fost lovit în cap de către Mateescu V., iar

pentru a se apăra inculpatul a luat primul obiect care i-a căzut sub mîină și l-a lovit

înapoi.

inculpatul Gușan V. împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, cu menținerea

hotărîrii atacate fără modificări.

în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a verificat complet

sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor

administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia privitor la vinovăția

inculpatului Gușan V. în baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal.

Cu referire la argumentele inculpatului invocate în apel privind faptul că instanța

de judecată nu a luat în considerație amoralitatea comportamentului părții vătămate

Mateescu V. față de inculpat, instanța l-a considerat neîntemeiat, deoarece prima

instanța a ținut cont și a indicat în sentință circumstanțele comportamentului amoral al

victimei legat inclusiv și de consumarea abuzivă a băuturilor alcoolice, totodată,

referindu-se la depozițiile martorilor, care la fel au confirmat circumstanțele

respective.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, nu sunt confirmate prin

materialele dosarului argumentele părții apărării privind faptul, că acțiunile

inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 146 Cod penal - omorul săvîrșit în

stare de afect, din motiv că conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică

ambulatorie nr. 21a-2012 din 10.01.2012, s-a constatat că inculpatul în momentul

comiterii infracțiunii era responsabil.

În atare circumstanțe instanța de apel a statuat că, cele invocate de inculpat cu

privire la calificarea greșită a acțiunilor sale, nu echivalează cu achitarea apelantului

dat fiind că sînt prezente probe în sprijinul învinuirii, care dovedesc incontestabil

vinovăția lui în comiterea infracțiunii imputate, iar aceasta fiind o metodă de a se

eschiva de la răspunderea penală.

2

Astfel, instanța de apel a concluzionat că argumentele invocate de apelant în

apelul declarat, sunt nefondate, iar instanța de fond a judecat cauza în privința lui

Gușan V. cu respectarea exigenților legale și la stabilirea cuantumului și categoriei

pedepsei a ținut seama de prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, aplicîndu-i inculpatului

o pedeapsă în limitele sancțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal.

casarea hotărîrilor judecătorești pronunțate de instanțele ierarhic inferioare în privința

sa și trimiterea cauzei la rejudecare, din motiv că faptele lui greșit au fost încadrate în

baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, dînsul însă acționînd în legitima sa apărare a

săvîrșit omorul lui Mateescu V. în stare de afect, adică inculpatul urmează a fi

condamnat în baza art. 146 Cod penal.

În drept, recurentul își fundamentează recursul pe prevederile art. 420 – 427 Cod

de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar

declarat de inculpat menționînd că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil,

deoarece din materiale cauzei penale rezultă că la declararea recursului nu s-a ținut

seama de exigențele expuse în art. 422 Cod de procedură penală și nu au fost invocate

careva motive întemeiate care ar determina instanța de recurs să-l repună în termen.

Mateescu I. în referința expediată instanței de recurs menționează că nu este de

acord cu argumentele inculpatului invocate în apărarea sa.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind declarat

peste termen, pentru următoarele considerente.

8.1. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate expres în acest articol.

Conform dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat peste

termen.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

declarare a recursului este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei instanței de

apel. Aceste modificări ale art. 422 Cod de procedură penală, au fost introduse prin

Legea nr. 66 din 05.04.2012, publicate în Monitorul Oficial nr.155-159/510 din

27.07.2012, iar potrivit art. II s-a specificat că, prezenta lege intră în vigoare în

termen de 3 luni de la data publicării, adică la data de 27 octombrie 2012.

Art.422 Cod de procedură penală, pînă la modificare, prevedea că, termenul de

recurs este de 2 luni de la data pronunțării deciziei, dacă legea nu dispune altfel, iar în

3

cazul redactării deciziei – de 2 luni după înștiințarea în scris a părților despre

semnarea deciziei redactate de toți judecătorii completului de judecată.

În acest context, urmează a se menționa că, potrivit art. 3 alin.(2) Cod de

procedură penală, legea procesuală penală poate avea efect ultraactiv, adică

dispozițiile ei, în perioada de tranziție la o nouă lege procesuală penală, pot rămîne

aplicabile acțiunilor procesuale reglementate de legea nouă numai dacă caracterul

ultraactiv se stipulează în legea nouă.

Dat fiind faptul, că în dispozițiile art. II din Legea nr. 66 din 05.04.2012 pentru

modificarea și completarea Codului de procedură penală, nu este prevăzut caracterul

ultraactiv al prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, în redacția de pînă la

intrarea în vigoare a legii menționate, termenul de declarare a recursului este de 30

zile, dar nu de 2 luni, precum este indicat în decizia instanței de apel, deși, la

momentul adoptării, acest termen era în vigoare.

Or, aplicarea legii procesual-penale în timp, are la bază principiul activității,

potrivit căruia, acțiunea legii de procedură înseamnă aplicarea acesteia din momentul

intrării in vigoare și pînă în momentul ieșirii din vigoare.

8.2. Din materialele dosarului se reține că, dispozitivul deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Comrat, în prezenta cauză penală a fost pronunțat la data de 13

septembrie 2012, în prezența: procurorului Gheorghieva D., inculpatului Gușan V. și

avocatului acestuia, Porumbescu S., fapt ce se confirmă prin procesul-verbal al

ședinței de judecată datat cu 13 septembrie 2012. (f.d. 200)

În continuare, potrivit scrisorii de expediere din 09 octombrie 2012, se constată

că Curtea de Apel Comrat a expediat în adresa inculpatului Gușan V., deținut în

Penitenciarul nr. 5 din Cahul, copia deciziei motivate. Prin recipisa semnată de

inculpat și anexată la materialele dosarului la fila nr. 215, se confirmă faptul

recepționării de către inculpat a deciziei instanței de apel din 13 septembrie 2012.

Ulterior, nefiind de acord cu decizia instanței de apel, inculpatul a depus, la 25

martie 2014, prin intermediul poștal, recurs ordinar în secția documentare procesuală

a cauzelor penale a Curții Supreme de Justiție, căruia i s-a aplicat număr de

înregistrare 1781. (f.d.235)

8.3. În contextul celor statuate, instanța de recurs amintește că termenul de recurs

este un termen procesual legal, durata lui este stabilită exhaustiv prin lege, acesta fiind

absolut și avînd un caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac. Recursul declarat după expirarea termenului

stabilit se respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează

procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în

termen a acestuia.

În aceiași ordine de idei, art. 230 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală,

prevede că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un

4

anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și

nulitatea actului efectuat peste termen.

Or, potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală raportate la

explicațiile pct. 6.5 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din

12.12.2005 „Cu privire la practica judiciară despre judecarea cauzelor penale în

ordine de apel”, cu modificările și completările ulterioare, se specifică că la calcularea

termenului de apel se aplică sistemul de unități libere (zile libere) cu posibilitatea

prelungirii termenului pînă la prima zi lucrătoare, dacă acesta urmează să se sfîrșească

într-o zi nelucrătoare. Totodată, la calcularea termenului de apel, nu se ia în calcul

ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Aceste

prevederi sunt aplicabile și pentru calculul termenului de declarare a recursului

ordinar.

Potrivit statuărilor din practica judiciară și reieșind din textul Recomandării nr.

37 din 22 aprilie 2013, cu privire la pronunțarea hotărîrilor judecătorești în procesul

penal, momentul de la care începe să curgă termenul de atac este clar reglemetat de

lege – el fiind, în mod exclusiv, acela al pronunțării deciziei redactate – nu numai

pentru că astfel este reglementată cea mai eficace modalitate de luare la cunoștință a

celor hotărîte de instanță, dar și pentru că acest moment este punctul de plecare al

unui termen, a cărui depășire duce la decăderea părților din dreptul de a folosi calea

de atac.

Astfel, raportînd cauzei textele de procedură penală indicate mai sus, Colegiul

reține că în speța discutată termenul de declarare a recursului ordinar a fost omis de

către recurent. Acesta a declarat recurs ordinar peste aproximativ 2 ani de la data

pronunțării deciziei instanței de apel.

Potrivit formalismului legii procesual penale, avînd caracter de garanție egală

pentru toate părțile interesate, în sensul dispozițiilor art.20 din Constituția Republicii

Moldova, ca rațiune, satisfacerea imperativului disciplinării activității procesuale prin

stabilirea unor termene peremptorii, prin textul menționat a fost impusă obligația

îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiune decăderii din exercițiul

dreptului. Ca atare, neexecutarea în termen a unui drept procesual, conform sancțiunii

menționate, duce la pierderea acestuia.

În consecință, ținînd seama de circumstanțele speței și avînd în vedere că

inculpatului i s-a înmînat copia deciziei motivate a instanței de apel, iar recursul a fost

depus în Curtea Supremă de Justiție la data de 27 martie 2014, Colegiul penal

conchide că recursul declarat este depus peste termenul legal prevăzut de art.422 Cod

de procedură penală - de 30 zile și urmează a fi respins ca inadmisibil.

penal,

D E C I D E :

5

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Gușan Vasile

Gheorghe, împotriva sentinței Judecătoriei Comrat din 17 mai 2012 și deciziei Curții

de Apel Comrat din 13 septembrie 2012, în propria cauză penală, ca fiind declarat

peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 august 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Constantin Alerguș

6