1ra-1522/2015 — art. 186 alin.2 lit. c,d CP

Dosarul nr. 1ra-1522/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Cornelia Gorencu în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Strășeni din 10 iunie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 21 septembrie 2015, în cauza penală în privința lui:

Drumea Andrei Oleg, născut la 02 iulie

1993, originar din mun. Chișinău, locuitor în

s. Scoreni, r-nul Strășeni,

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 26.03.2015 – 10.06.2015;

- instanța de apel: 09.07.2015- 21.09.2015;

- instanța de recurs: 17.11.2015- 09.12.2015;

C O N S T A T Ă :

conform art. 3641 Cod de procedură penală, Drumea Andrei a fost condamnat în baza

art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 2 (doi) ani 7 (șapte) luni închisoare.

Conform art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită, s-a adăugat parțial partea

neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Strășeni din 04.12.2013, stabilindu-i-

se definitiv 5 (cinci) ani 7 (șapte) luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

aflîndu-se în satul Scoreni, r-nul Strășeni, la 30.05.2014 spre 31.05.2014,

aproximativ orele 21.00 și 07.00, a pătruns în gospodăria părții vătămate Schimbător

Tudor din satul Scoreni, r-nul Strășeni, de unde pe ascuns a sustras din automobilul

de model „Mercedes-Benz”, care nu era încuiată și care se afla în curtea casei

acestuia, un telefon mobil de model „Samsung”, un calculator și bani în sumă de

1

1060 lei, astfel cauzîndu-i părții vătămate Shimbător Tudor, un prejudiciu material

în sumă de 1400 lei.

Tot el, în perioada de timp de la 10.10.2014 și pînă la 16.10.2014, urmărind

scopul sustragerii pe ascuns a averii proprietarului a pătruns în gospodăria

părintească a părții vătămate Barbos Vasile, din satul Scoreni, r-nul Strășeni, de unde

a sustras din automobilul acestuia de model „Mercedes Sprinter” cu numere de

înmatriculare ST AW - 730, auto magnitola de model „Sony” de culoare neagră cu

flash de 4 GB, la prețul de 1450 lei și o gentuță de culoare verde la prețul de 100 lei,

după care a pătruns pe un geam din spatele casei în interiorul acesteia de unde pe

ascuns a mai sustras și alte bunuri materiale, indicate în rechizitoriu, în sumă totală

de 14947,00 lei, după care a părăsit locul infracțiunii, pricinuindu-i astfel părții

vătămate Barbos Vasile, un prejudiciu material considerabil în sumă totală de

14947,00 lei.

Aceste acțiuni ale inculpatului au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. c),

d) Cod penal ca, sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere

în locuință și în alt loc pentru depozitare cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

3.Nefiind de acord cu sentința inculpatul a atacat-o cu apel, prin care a

criticat-o în partea stabilirii pedepsei, considerînd-o prea aspră, indicînd că se

căiește de cele comise, va restitui părții vătămate bunurile sustrase, solicitînd

pronunțarea unei noi hotărîri prin care să-i fie aplicată pedeapsă non privativă de

libertate.

2015, s-a dispus respingerea ca nefondat a apelului inculpatului și menținerea

sentinței fără modificări.

4.1 În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că prezenta

cauză a fost judecată de către instanța de fond în temeiul art. 3641 Cod de procedură

penală și instanța s-a ocupat în mod judicios de aprecierea probelor, acordînd

deplină eficiență prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, iar starea de fapt

reținută și de drept apreciată concordă cu circumstanțele stabilite și probele

administrate în cauză la urmărirea penală, relevate în cuprinsul sentinței.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, Colegiul penal a conchis că

instanța de fond just și întemeiat a stabilit categoria și termenul pedepsei penale,

acordînd deplină eficiență art. 61,75 Cod penal, ce determină scopul pedepsei

penale, restabilirea echității sociale și corijare, criteriile generale de

individualizare a pedepsei, ținîndu-se cont de gravitatea faptei penale și

prejudiciul cauzat prin consecințele survenite.

2

Astfel, la stabilirea categoriei și cuantumului pedepsei, instanța de fond just a

ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, luînd în considerație

gradul și pericolul social al infracțiunii comise, de personalitatea celui vinovat care

nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, este caracterizat negativ la

locul de trai, de circumstanțele atenuante ca recunoașterea vinei și căința sinceră, și

de circumstanțele agravante ca săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care

anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară, astfel fiind respectate

dispozițiile art. 7, 61, 75 Cod penal.

Colegiul a mai menționat, că nu sunt temeiuri legale de a interveni în soluția

instanței de fond, deoarece anterior Drumea Andrei a fost judecat pentru infracțiuni

similare și a avut posibilitatea de a se corecta fără executarea efectivă a pedepsei,

aceasta fiindu-i suspendată pe un termen de probă, însă el nu a pășit pe calea corijării,

nu a demonstrat aptitudinea de a se reeduca, dovedită prin buna conduită în termenul

de încercare, continuînd activitatea infracțională, săvîrșind infracțiunea dată în

termenul de probă.

invocînd ca temeiuri de drept art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală,

solicitînd casarea atît a sentinței cît și a deciziei, rejudecarea cauzei și emiterea unei

noi hotărîri prin care a aplica lui Drumea Andrei o pedeapsă non privativă de

libertate, iar sentința Judecătoriei Strășeni din 04.12.2013 a o lăsa pentru executare

în mod separat.

În viziunea recurentului, instanțele ierarhic inferioare nu au respectat

criteriile generale de individualizare a pedepsei, ceea ce denotă ineficiența

condamnării inculpatului la pedeapsa cu închisoare. Instanța de apel, a apreciat

din nou circumstanțele atenuante și agravante ale cauzei stabilite de instanța de

fond, fără a stabili altele noi, nu a ținut pe deplin cont de regulile de individualizare

a pedepsei și nu s-a expus argumentat asupra circumstanțelor cauzei, inclusiv nu

s-a expus asupra tuturor motivelor indicate în apel.

La aplicarea pedepsei inculpatului instanțele de judecată nu au dat o deplină

eficiență prevederilor prevăzute de art. art. 61, 75, 90 Cod penal. Pedeapsa

stabilită nu este una echitabilă în raport cu fapta comisă, personalitatea

inculpatului și circumstanțele atenuante existente pe cauza penală nominalizată,

în privința acestuia fiind posibilă aplicarea prevederilor art. 90 pct. 11 Cod penal.

pentru inadmisibilitatea acestuia, deoarece pedeapsa aplicată inculpatului este una

motivată și individualizată în corespundere cu prevederile legale.

3

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportînd aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal reține, că

recursul depus are ca temei pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală

care stipulează că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul soluției, precum și cînd s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs menționează că, nici unul din prevederile la care se referă

autorul recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezentei erori de drept,

care ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

instanței de apel.

Colegiul reține că, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, dar

critică decizia contestată doar în partea ce ține de pedeapsa stabilită, considerînd-o

prea aspră, solicitînd aplicarea unei pedepse non privative de libertate, cu aplicarea

art. 90 Cod penal.

După cum s-a menționat mai sus, Colegiul penal consideră că temeiurile

pentru recurs semnalate de recurent nu sunt incidente în prezenta cauză, iar instanța

de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordînd deplină eficiență prevederilor art.

61, 75 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală la soluționarea chestiunii cu

privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilite conform

sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul statuării respective se relevă

următoarele.

4

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat inculpatul.

Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată

de săvîrșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod

de procedură penală.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte două

criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvîrșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale acestuia.

Circumstanțele la care face referire recurentul referitor la recunoașterea de

către inculpat a faptei comise și căința în legătură cu urmările survenite, restituirea

parțială părții vătămate a prejudiciului material, domiciliul permanent, comiterea

unei infracțiuni mai puțin grave, Colegiul nu le apreciază ca împrejurări care ar duce

la condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, or, instanța

de judecată ținînd cont de toate circumstanțele pe cauză poate aplica prevederile art.

90 Cod penal, acesta fiind un drept al instanței dar nicidecum o obligațiune. Mai

mult ca atît este de menționat și faptul că inculpatului anterior, prin sentința

Judecătoriei Strășeni din 04.12.2013 i s-a acordat șansa de a se corecta fără izolarea

5

de societate, stabilindu-i-se un termen de probă, însă ultimul nu a îndreptățit

încrederea ce i s-a acordat și în termenul respectiv a comis o infracțiune similară.

Totodată se menționează că condamnarea cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei poate fi dispusă în cazul în care prejudiciile au fost integral reparate,

pînă la pronunțarea hotărîrii judecătorești, în cazul din speță însă se remarcă că

inculpatul a recuperat prejudiciul material cauzat doar parțial.

Prin urmare, Colegiul reține că criticile formulate de recurent au format obiect

de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de apel și cărora li s-a dat o

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, soluție

pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune,

avînd în vedere și faptul că verificînd hotărîrea atacată în raport cu prevederile art.

424 alin.(2) Cod de procedură penală temeiuri de casare a hotărîrii nu s-au stabilit.

Din aceste considerente se conchide că, de fapt în cauză nu s-au comis erorile

de drept prevăzute în pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală la care

se face referință de către recurent, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției

adoptate, pedeapsa stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în

limitele legii, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind

vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Cornelia Gorencu în

numele inculpatului împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 21 septembrie 2015, în cauza penală în privința lui Drumea Andrei, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 30 decembrie 2015.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

6