1ra-432/17 — art.190 alin.2 lit.c CP

Dosarul nr.1ra-432/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 februarie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2016,

declarat de către inculpatul

Drumea Andrei Xxxx, născut la

xxxxxx, originar din mun.Xxxxxxxx,

domiciliat în s.Xxxxxx, r-nul Xxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

1.Prima instanță: 23.07.2015 - 03.06.2016,

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal la 2 ani și 6 luni

închisoare, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate.

În temeiul art.84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Strășeni din 10 iunie 2015, i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip

închis.

scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere,

sub pretextul de a efectua un apel, a cerut de la Sîrbu Ion telefonul mobil de model

„Samsung S-560”, ce aparținea ultimului, dar după efectuarea apelului, intenționat nu i l-

a restituit, dar a plecat cu telefonul părții vătămate, cauzându-i acestuia un prejudiciu

material considerabil în sumă de 1500 lei.

- procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care lui A.Drumea să-i fie stabilită pedeapsa în baza art.190

alin.(2) lit.c) Cod penal de 3 ani închisoare, iar în temeiul art.84 alin.(4) Cod penal,

pedeapsa definitivă de 7 ani și 7 luni închisoare, invocând că instanța, deși corect a

reținut în seama lui A.Drumea starea de recidivă, incorect i-a calculat termenul de

pedeapsă care nu putea fi mai mic de 3 ani, astfel că pedeapsa aplicată nu corespunde

prevederilor legale;

- avocatul L.Panuș în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia cu

pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat,

1

invocând că probele acuzării nu demonstrează că telefonul mobil al părții vătămate ar fi

fost sustras anume de către inculpat; - instanța nu a reținut că însuși din declarațiile părții

vătămate I.Sîrbu, cât și a martorilor acuzării A.Sîrbu, D.Grițco, Ig.Schimbător rezultă că

nici unul din ei nu a văzut ca inculpatul să fi însușit telefonul mobil, însă toți au

confirmat doar circumstanța că inculpatul a vorbit la telefonul mobil; - nu s-a dat

apreciere nici declarațiilor martorului T.Istrati, care a comunicat că a găsit un telefon

mobil, care nu avea cartelă, dînsul i-a pus cartela de care s-a folosit el și fiica sa, a

martorului T.Ionițel, care a explicat că concubinul ei a găsit un telefon ce nu avea cartelă,

precum și a martorului V.Ionițel, care a relatat că inculpatul îi este prieten, iar telefonul a

fost găsit cu 1-2 zile pînă la cazul dat, astfel că probele date dimpotrivă demonstrează

nevinovăția inculpatului;

- inculpatul, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri, prin care

să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, deoarece cea aplicată este prea aspră.

au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de avocatul L.Panuș în numele

inculpatului și inculpat, și admis apelul declarat de procuror, casată parțial sentința, în

partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care lui Drumea Andrei, recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal i-a fost stabilită pedeapsa de 3

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere și publice sau de a

exercita activități cu răspundere materială pe un termen de 2 ani.

În temeiul art.84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Strășeni din 10 iunie 2015, i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani și 6 luni închisoare, în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere și publice sau de a exercita activități

cu răspundere materială pe un termen de 2 ani.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță, în cadrul cercetărilor judecătorești,

minuțios și sub toate aspectele a examinat probele administrate în cauză și, în baza unei

analize și aprecieri ample a acestora, just a ajuns la concluzia că s-a constatat existența

faptei infracțiunii imputate inculpatului, iar vinovăția acestuia a fost dovedită prin

totalitatea de probe acumulate la cauză – declarațiile părții vătămate I.Sîrbu, a martorilor

A.Sîrbu, D.Grițco, Ig.Schimbător, Ig.Schimbător, T.Istrati și actele cauzei - procesele-

verbale din 08.07.2015, prin care s-au examinat descifrările telefonice efectuate de pe

telefonul mobil cu numărul de IMEI 359486050196771, ordonanța de recunoaștere și

atașare la dosar a mijloacelor materiale de probă, și anume lista eliberată de instituția

telecomunicații „Orange” care, apreciate cu respectarea prevederilor art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar în ansamblu - al coroborării lor, confirmă comiterea de către inculpat a

infracțiunii de escrocherie, acțiunile lui corect fiind încadrate în prevederile art.190

alin.(2) lit.c) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a respins argumentele invocate de partea apărării ce

vizează activitatea privind administrarea și aprecierea probelor puse la baza condamnării

inculpatului, deoarece urmărirea penală și judecata în fond s-au desfășurat în strictă

conformitate cu procedura prevăzută de lege, careva încălcări care ar atrage nulitatea

probelor administrate și a actelor procedurale efectuate nu s-a constatat, acestea au fost

obținute legal și sunt admisibile, conform prevederilor art.95 Cod de procedură penală,

iar criticile cu privire la aprecierea probelor administrate în cauză efectuată de instanță,

2

reprezintă opinia subiectivă a părții apărării.

La fel, instanța de apel a respins și motivul apărării, precum că inculpatul nu este

vinovat de săvârșirea infracțiunii imputate, pe când probele prezentate în sprijinul

învinuirii, administrate și apreciate de prima instanță – relevate în cuprinsul sentinței,

verificate în ședința instanței de apel, dovedesc cu certitudine săvârșirea infracțiunii

respective de către inculpat, fapt confirmat prin declarațiile lui I.Sîrbu, A.Sîrbu,

V.Ionițel, care au declarat că inculpatul a vorbit de pe telefonul sustras în acea seară, și

chiar prin declarațiile însăși ale inculpatului, care a recunoscut că a vorbit de pe telefonul

părții vătămate, de unde reiese că telefonul s-a afla la inculpat. Poziția inculpatului care a

negat săvârșirea infracțiunii incriminate, instanța de apel a apreciat-o ca o metodă aleasă

de ultimul în scopul evitării răspunderii penale pentru fapta comisă.

De asemenea, instanța de apel a respins și motivele invocate de avocatul V.Ropot,

prin care a solicitat reîncadrarea acțiunilor în baza art.186 alin.(2) Cod penal, de rând ce

baza probatorie administrată în cauză confirmă că însușirea bunului prin escrocherie a

avut loc, lucru ce rezultă din declarațiile părții vătămate I.Sîrbu, care a explicat că

A.Drumea a cerut de la el telefonul mobil să sune și el i l-a dat, după ce a sunat l-a pus la

loc, iarăși l-a mai cerut, iar după ce a plecat, nu a mai găsit telefonul. Faptul sustragerii

bunului părții vătămate rezultă și din declarațiile martorii A.Sîrbu și V.Ionițel, cât și ale

inculpatului A.Drumea date în cadrul urmăririi penale, unde a recunoscut că a luat

telefonul părții vătămate, punându-l în buzunar și a uitat să-l înapoieze, motivînd că se

afla în stare de ebrietate.

În concluzie, instanța de apel a constatat că probele prezentate în sprijinul

învinuirii, dovedesc cu certitudine că inculpatul a dobândind ilicit telefonul mobil de la

partea vătămată I.Sîrbu sub pretextul de a efectua un apel telefonic și nu există temei

pentru recalificarea faptei acestuia în baza art.186 alin.(2) Cod penal și încetarea

procesului penal în temeiul art.109 Cod penal.

Cu referire la motivele invocate de procuror în apel, în ce privește pedeapsa

stabilită de prima instanță lui A.Drumea, instanța de apel le-a considerat fondate,

deoarece prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.82 și 84 Cod penal

și, deși corect a stabilit existența recidivei, i-a aplicat inculpatului o pedeapsă în alte

limite decât cele prevăzute de lege, din care motiv a conchis că sentința, în partea

respectivă, urmează a fi casată, cu pronunțarea unei noi hotărâri în partea dată, la care

ținând seama de prevederile art.61,75, 82, 84 Cod penal, de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, care anterior a fost condamnat

pentru infracțiuni similare, a săvârșit infracțiunea având antecedente penale nestinse, la

locul de trai se caracterizează negativ, de circumstanțele cauzei, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, precum și de scopul pedepsei, care va

putea fi obținut doar prin aplicarea pedepsei cu închisoare.

Vreun temei legal pentru aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de

lege sau pentru condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, instanța

de apel nu a stabilit, nefiind constatate circumstanțe excepționale sau alte cauze, ce ar fi

justificat aplicarea prevederilor art.79 sau 90 Cod penal.

Astfel, reieșind din cele expuse supra, instanța de apel a respins și apelul

inculpatului, care a solicitat stabilirea unei pedepse mai blânde.

invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în partea stabilirii pedepsei,

3

prin care să-i fie fixată o pedeapsă mai blândă, cu aplicarea prevederilor art.90 Cod

penal, luîndu-se în considerație că s-a căit sincer de cele comise și dorește să lucreze ca

să se poată întreține.

în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului

expusă în referință, care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, Colegiul penal

concluzionează asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Conform prevederilor art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel.

Din conținutul cererii de recurs se poate deduce că recurentul critică pedeapsa

stabilită, considerând-o prea aspră, solicitâd să-i fie stabilită una mai blîndă, cu

suspendarea executării ei, temeiul prevăzut de pct.10) alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în

drept să intervină în soluțiile adoptate în latura pedepsei când se constată că s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, acest temei pentru recurs nu persistă în cauza respectivă.

Conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Colegiul penal menționează că la stabilirea pedepsei lui A.Drumea, instanța de

apel a ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei prevăzute de art.61 Cod

penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art.75 Cod penal, precum

și de prevederile art.34 și 82 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei, care agravează

ori atenuează răspunderea, de persoana inculpatului, precum și de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, și i-a numit o pedeapsă în limita

prevăzută de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, corect

considerînd că acesta urmează să execute real pedeapsa închisorii stabilite, fiind

echitabilă faptei săvârșite.

Mai mult, Colegiul penal atestă că, pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de

constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate,

în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de

executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor

elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în

limitele prevăzute de lege.

Prin urmare, concluzia instanței de apel corespunde circumstanțelor cauzei și

criteriilor de stabilire a pedepsei, iar temeiuri prin care s-ar demonstra că A.Drumea

poate fi corijat fără izolare de societate lipsesc, deoarece acesta anterior a fost supus

răspunderii penale pentru infracțiuni intenționate și din nou cu intenție a comis o

infracțiune, adică în stare de recidivă, ceea ce și demonstrează faptul că inculpatul nu a

stat pe cale corijării.

4

Astfel, argumentul invocat de recurent privind aplicarea unei pedepse cu

suspendarea executării ei nu poate servi drept temei de casare a hotărîrii judecătorești,

pedeapsa aplicată inculpatului fiind individualizată conform prevederilor legale, cu

respectarea prevederilor art.61, 75, 82 Cod penal.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței

de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar declarat de inculpat și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea

recursului, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Drumea Andrei,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2016, în

propria lui cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 martie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5