1ra-1444/2014 — art.287 alin.3 CP

Prima instanță: 22.07.2013 – 26.12.2013,

Instanța de apel: 29.01.2014 – 30.04.2014,

Instanța de recurs: 01.08.2014 – 01.10.2014. C O N S T A T Ă: 1. Prin sentința Judecătoriei Edineț din 26 decembrie 2013 Paduca Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin.(3) Cod penal la 4 ani închisoare. Potrivit art.90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 3 ani. Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Nimirenco Irina a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile. 2. Potrivit sentinței s-a stabilit că Paduca Mihail este învinuit în aceea că în seara de 30.03.2013 pe la orele 23:50 , aflîndu-se în incinta barului "Creposti" din or. Edineț str. Bucovinei 15 și fiind în stare de ebrietate alcoolică, manifestînd un comportament agresiv față de cetățenii ce se distrau, din intenții huliganice, exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate, încâlcind grosolan ordinea publică, a efectuat două împușcături din pistolul traumatic deținut legal de model "Fort 17 p" cu nr. BI021417 în tavan, acțiuni ce se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită, în rezultatul cărui fapt chelnerul Panciuc Andrei Ion din spaimă a fugit din localul barului, 1 despre fapta produsă fiind înștiințați colaboratorii de poliție și a pazei de stat, care au sosit la fața locului. 3. Sentința nominalizată a fost atacată cu apel de către avocatul Odobescu Ghenadii în numele inculpatului Paduca Mihail, solicitîndu-se casarea ei, cu adoptarea unei hotărîri noi privind achitarea inculpatului de sub învinuirea imputată, deoarece fapta lui nu constituie elementele infracțiunii prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal. În motivarea cerințelor formulate apărătorul a invocat aprecierea unilaterală și neobiectivă de către instanța de fond a aspectelor de fapt ce au importanță pentru justa soluționare a cauzei, ceea ce a și adus la adoptarea unei sentințe ilegale de condamnare a inculpatului. Astfel, în opinia apărării procurorul, care a pledat pentru vinovăția inculpatului, și instanța de fond la adoptarea sentinței, n-au dat o apreciere corectă normelor ce reglementează bazele controlului de stat asupra fabricării comercializării, achiziționării, deținerii, aplicării, introducerii pe și scoaterii de pe teritoriul republicii a armelor și munițiilor, stipulate prin Legea nr. 110/18.05.94 cu privire la arme, aplicabilă la momentul comiterii pretinsei infracțiuni. Apărarea consideră că în conformitate cu art. 3) lit. c) al Legii indicate arma deținută de inculpat în mod legal face parte din categoria armelor de autoapărare, de aceea punerea în aplicare a acesteia în scop de autoapărare potrivit art. 36 alin. (2) a nominalizatei legi, nu poate constitui semnul calificativ „cu aplicarea armei” al componenței de huliganism agravat, deoarece inculpatul a folosit arma în scop de apărare, dar nu în scopul încălcării grosolane a ordinii publice. In susținerea acestei idei apărarea a făcut referire la declarațiile martorilor Vișneacov Dmitrii și Meaun Roman, care au susținut versiunea inculpatului referitor la incidentul produs, susținînd că în incinta barului între inculpat și Vișneacov Dmitrii s-a iscat un conflict pe marginea unei datorii de bani al ultimului față de inculpat. Vișneacov D. i-ar fi spus inculpatului în timpul conflictului că deține asupra sa un cuțit, pe care îl va pune în aplicare. Considerînd această avertizare ca un pericol iminent, inculpatul în scop de autoapărare și prevenirea declanșării în continuare a conflictului, a efectuat două împușcături în tavan, dar n-a ochit în țintă. Astfel, apărarea este de părerea că nu poate fi considerată aplicare a armei faptul că inculpatul a efectuat împușcături în tavan, deoarece art. 36 al. 2 al Legii nr. 110/18.05.94 cu privire la arme prevede că „aplicarea armei se consideră efectuarea unei împușcături asupra țintei”. Argumentînd în continuare opinia sa apărarea a mai indicat că din înregistrările video ale localului se vede, că după cele întîmplate persoanele implicate în conflict și restul vizitatorilor au ieșit în mod liniștit din incinta barului și nu au dat "buluc" afară. Mai mult ca atît, în versiunea apărării 2 activitatea normală a barului nici nu putea fi zădărnicită, deoarece în incinta lui era zgomot de la muzica caraoche, ceea ce esențial a redus zgomotul provocat de împușcături.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 aprilie 2014, apelul a fost admis din alte motive decît cele invocate în el, dispunîndu-se casarea, inclusiv din oficiu, a sentinței în latura penală, cu pronunțarea în această parte a unei hotărîri noi potrivit modului stabilit pentru prima instanță, Paduca Mihail Mihail fiind recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare. În temeiul art.90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 2 ani. In rest dispozițiile sentinței cu privire la corpurile delicte și acțiunea civilă inițiată în procesul penal de către Nimirenco Irina au fost menținute fără modificări.

În motivarea soluției sale instanța de apel a constatat că instanța de fond la adoptarea sentinței nu a respectat prevederile art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, precum și n-a ținut cont de practica judiciară și anume de recomandările din pct. 19 a Hotărîrii Plenului CSJ nr.5 din 19.06.2006 "Privind sentința judecătorească", potrivit cărora ea urma să soluționeze toate chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală, în aceeași consecutivitate, partea descriptivă a sentinței urmînd să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicîndu-se: locul, timpul, modul săvîrșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii. De aceea, întru respectarea prevederilor legale, precum și a practicii judiciare, stabilite în recomandările Plenului CSJ și Hotărîrea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12. 2005 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, completată prin Hotărîrea nr. 10 din 24.12.20l0, instanța de apel, prin admiterea demersului părții acuzării, a dispus reluarea cercetărilor judecătorești cu audierea nemijlocită la ședință a inculpatului Paduca Mihail Mihail și cercetarea bazei probante administrate pe caz, pe care părțile a considerat-o utilă și pertinentă pentru justa soluționare a cauzei. Astfel, instanța de apel a constatat că inculpatul Paduca Mihail, aflîndu-se în seara de 30.03.2013 pe la orele 23:50 în incinta barului "Creposti" din or. Edineț str. Bucovinei, 15 și fiind în stare de ebrietate alcoolică, manifestînd un comportament agresiv față de cetățenii ce se distrau, din intenții huliganice, încâlcind grosolan ordinea publică, a efectuat două împușcături din pistolul traumatic deținut legal de model "Fort 17 p" cu nr. BI021417 în tavan, acțiuni ce se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită, în rezultatul cărui fapt chelnerul Panciuc Andrei Ion din spaimă a fugit din localul barului, 3 despre fapta produsă fiind înștiințați colaboratorii de poliție și a pazei de stat, care au sosit la fața locului. Instanța de apel a considerat necesar de a exclude din fapta reținută inculpatului Paduca Mihail sintagma inclusă în învinuirea formulată "exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate", deoarece această prevedere a fost exclusă din dispoziția normei vizate prin Legea nr. 277-XVI din 18.12.2008 pusă în aplicare la data de 24.05.2009. Raportînd aspectele de fapt ale cauzei la normele legale și recomandările Plenului CSJ expuse în Hotărîrea nr.4 din 19.06.2006 "Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism", instanța de apel a reținut, că utilizarea de către inculpat a pistolului într-un local public, prin aplicarea lui în prezența mai multor persoane, în timpul conflictului cu Vișneacov Dmitrii și în scopul înspăimîntării acestuia , este o manifestare a încălcării grosolane a ordinii publice, însoțită de acțiuni ce prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită. Instanța de apel a considerat că inculpatul nu a prezentat vreun temei argumentat privind necesitatea punerii în aplicare a armei, deoarece în situația de fapt reținută în speță, argumentul apărării referitor la pericolul iminent pe care îl prezenta pentru el Vișneacov Dmitrii, a fost absolut declarativ și nefondat. Instanța de apel a menționat că probele administrate în cauză nu au confirmat faptul, că la momentul comiterii de către inculpat a faptei prejudiciabile, Vișneacov D. deținea asupra sa vreun cuțit, deoarece însăși Vișneacov D. a declarat că nu i-a arătat cuțitul inculpatului. La rîndul său inculpatul a confirmat faptul , că nu a văzut la Vișneacov Dmitri careva cuțit, dar presupunea că acesta îl deține, deoarece Vișneacov D. ținea mîna în buzunarul de la pantaloni. Instanța de apel a reținut că, inculpatul a recunoscut de-facto împrejurările cauzei, dar a negat vinovăția sa în comiterea faptei penale, pe motiv că nu a întrerupt activitatea barului, nu a manifestat un comportament obraznic și batjocoritor față de cei prezenți, precum și că a utilizat arma în scop de autoapărare, cu toate acestea, vinovăția lui în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal și-a găsit deplină confirmare prin declarațiile părți vătămate Nimirenco Irina, a martorilor audiați de către instanță, Panciuc Andrei, Vișneacov Dmitrii, Moșinschi Andrei, Burlacu Viorel, precum și probele materiale administrate pe caz, cum ar fi:  Procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșa fotografică anexată la el, din care rezultă depistarea a două cartușe și constatarea urmelor de împușcături în tavan (f. d. 7-12);  raportul de expertiză balistică nr. 3004 din 11.06.2013 în corespundere cu care pistolul ridicat de la inculpat face parte din categoria armelor 4 pentru autoapărare, cartușele ridicate de la fața locului fiind trase din el (f. d. 104-105). La stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, instanța de apel -a ținut cont de dispozițiile art. art. 61, 75, 76 Cod penal, care prevăd că scopul pedepsei penale constă în restabilirea echității sociale, corectarea celui vinovat și prevenirea comiterii de către el pe viitor a altor fapte penale. La stabilirea pedepsei instanța a reținut și caracterul prejudiciabil a celor săvîrșite de inculpat, faptul că dauna materială n-a fost recuperată, toate aceste împrejurări de fapt și aspecte de drept au determinat necesitatea aplicării în privința inculpatului a pedepsei închisorii în limita stabilită de legiuitor. Totodată instanța de apel a ținut cont și de faptul, că legalitatea sentinței a fost contestată exclusiv de partea apărării și întru respectarea principiului de neagravare a situației în propriul apel, stipulat la art. 410 Cod de procedură penală, instanța de apel a considerat necesar de a aplica în privința lui Paduca Mihail dispozițiile art. 90 Cod penal, dispunînd suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de probă, oferindu-i posibilitatea de a-și manifesta corectarea în cadrul societății, îndreptățind încrederea ce i se v-a acorda. S-a luat în considerație persoana inculpatului, care este la prima abatere de lege, caracteristica lui pozitivă de la locul de trai, precum și aflarea la întreținerea lui a unui copil minor. Instanța de apel și-a motivat decizia sa privind reducerea mărimii pedepsei penale și a termenului de probă stabilit de instanță prin faptul că sentința a fost casată pe motivul admiterii de către instanța de fond a erorilor de drept depistate de către ea la examinarea cauzei și menționate supra.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Odobescu Ghenadii în numele inculpatului Paduca Mihail, care a solicitat casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei și pronunțarea unei noi hotîrîri de achitare a inculpatului, deoarece fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, invocînd aceleași temeiuri expuse în cererea de apel.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Recurentul invocă ca temei de recurs pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă 5 recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Colegiul penal reține că, acest temei include cazurile cînd nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori cînd nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Paduca Mihail a fost pus sub învinuire, recunoscut vinovat și condamnat de instanțele judecătorești inferioare în baza art.287 alin.(3) Cod penal în prezența calificativelor "huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate ce încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită, cu aplicarea armei traumatice", însă instanța de apel a exclus din fapta reținută inculpatului sintagma din învinuirea formulată "exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate", care a fost exclusă din dispoziția normei vizate prin Legea nr. 277-XVI din 18.12.2008, pusă în aplicare la data de 24.05.2009. Instanța de recurs consideră că instanța de apel corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art.101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului Paduca Mihail în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal. Analizînd decizia atacată, Colegiul constată că temeiul invocat de către recurent, prevăzut în pct.8) art.427 Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursurilor declarate, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Instanța de apel n-a admis o eroare gravă de fapt, care ar afectat soluția acesteia. În aceste condiții instanța de recurs consideră că n-a fost constatată prezența în speța examinată a unei erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. Potrivit normelor art. 414 al.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Prevederile art. 414 al. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. 6 Potrivit prevederilor art. 417 al.(8) Cod de procedură penală decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Colegiul penal reține faptul că, temeiurile invocate de recurent au fost obiect de studiu la judecarea cauzei în instanța de fond și în instanța de apel, deoarece sunt identic formulate în cererea de apel și în cererea de recurs. Instanța de recurs conchide că, temeiul invocate de recurent prevăzut la art. 427 alin. (1) pct.8) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de eroare de drept în speța examinată nu s-a comis, prin urmare hotărârea atacată este legală și întemeiată. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 CPP, de aceea recursul ordinar declarat de avocatul Odobescu Gh. în numele inculpatului Paduca M. se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Odobescu Ghenadie în numele inculpatului Paduca Mihail împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 aprilie 2014, în cauza penală în privința lui Paduca Mihail Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia integrală publicată la 29 octombrie 2014. Președinte Ghenadie Nicolaev Judecători Nadejda Toma Petru Moraru 7