1ra-1455/2014 — art. 264 CP

Dosarul nr. 1ra-1455/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Liliana Catan și Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpat și avocatul său Negurița Veaceslav, împotriva sentinței Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 31 martie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 19 mai 2014, în cauza penală în privința lui:

Malachi Vladimir Nicolae, născut la 17

septembrie 1981, originar din s. Ceoburciu, r-nul

Ștefan Vodă, locuitor în mun. Chișinău, or.

Codru, str. Sf. Ioan 14.

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 27.04.2012– 31.03.2014;

- instanța de apel: 25.04.2014- 19.05.2014;

- instanța de recurs: 06.08.2014- 01.10.2014;

C O N S T A T Ă :

Malachi Vladimir a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal și aplicată

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale, ceea ce

constituie 4000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport de un

termen de 1 an.

Vladimir la 20 septembrie 2011, aproximativ la ora 13.40, conducînd autocamionul

de model „Renault Kango" cu n/î OR BK 104, în mun. Chișinău pe str. Costiujeni

din direcția or. Codru, în direcția str. Grenoble, a ajuns în apropierea blocului

locativ nr. 128/2 de pe str. Costiujeni, și manifestînd imprudență la trafic, ignorînd

prevederile indicatorului rutier 1.21 „atenție copii" și prevederile art. 46, alin. 1 lit.

a) al Regulamentului Circulației Rutiere, care prevede, că conducătorul vehiculului

trebuie să manifeste prudență sporită și în caz de necesitate, să reducă viteza pînă

la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau chiar să oprească, în cazurile cînd

se deplasează pe lîngă copii sau persoane de vîrstă înaintată, și ca urmare a

tamponat pietonul Turuta Olga, care traversa partea carosabilă, cauzîndu-i,

1

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 618/d din 05.03.2012, vătămări

corporale medii, sub formă de fractura claviculei stînga 1/3 medie, fiind internată

la Centrul Național Științific Practic Medicină de Urgență.

numele inculpatului, solicitînd casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri de

achitare.

În susținerea apelului a invocat că inculpatul se deplasa regulamentar, partea

vătămată a traversat strada în loc nepermis și că datele raportului de expertiză

trasologică nr. 128 din 15 martie 2012 nu corespund realității, inculpatul neavînd

posibilitatea tehnică de a evita tamponarea prin frînare, pietonul ieșind brusc în fața

automobilului.

2014 s-a admis apelul declarat, casată parțial sentința, inclusiv din oficiu și

pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

a fost menținută pedeapsa aplicată inculpatului în baza art. 264 alin. (1) Cod penal,

sub formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale și s-a exclus

aplicarea pedepsei complimentare – privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport.

4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat, că

inculpatul a acționat din imprudență, dînsul prevăzînd posibilitatea survenirii

urmărilor, dar a considerat în mod ușuratic că ele vor putea fi evitate. Această

concluzie a instanței se rezultă din faptul că Malachi Vladimir deși se deplasa între

două indicatoare rutiere (atenție copii si trecere de pietoni) și văzînd din timp că

pietonul Turuta Olga era antrenată în traversarea străzii, în nici un mod nu s-a

asigurat pentru a evita tamponarea și nu a întreprins măsuri la necesitate să

oprească pentru a nu pune în pericol securitatea altor participanți la trafic. Mai

mult ca atît, din schița si schema accidentului rutier cît si tabelul fotografic anexat

la procesul - verbal de cercetare a locului accidentului rutier, care nu au fost

contestate de inculpat și apărătorul acestuia, rezultă că tamponarea pietonului a

avut loc la 25,7 m de la indicatorul rutier 1.21 „atenție copii" care produce efecte

pe o distanță de 100 m. Deci, nu poate fi admisă afirmația că tamponarea

pietonului a avut loc din culpa acestuia și nu a conducătorului auto.

Colegiul penal a statuat că, instanța de fond a comis o eroare de drept la

individualizarea pedepsei și anume greșit a fost stabilită pedeapsa complimentară -

privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport, deoarece sancțiunea art.

264 alin. (1) Cod penal, prevede „cu amendă în mărime de pînă la 300 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240

de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 2 ani".

2

Reieșind din contextul sancțiunii, inculpatul în baza acestui articol poate fi

sancționat în cazul „amendă în mărime de pînă la 300 unități convenționale", fără

aplicarea pedepsei complementare, întrucît fraza „cu (sau fără) privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 2 ani" se referă doar la

pedeapsa cu închisoarea. Astfel, efectuînd o analiză a sancțiunilor prevăzute de

modul penal sa constatat,că în cazul în care pedeapsa complementară este

prevăzută pentru mai multe feluri de pedepse principale din sancțiunea articolului,

legislatorul indică expres, că pedeapsa complementară se aplică „în toate cazurile".

(Ca exemplu, Colegiul menționează sancțiunea aceluiași articol 264 doar alin. (2)

Cod penal, care prevede următoarea sancțiune: „cu amendă în mărime de la 600 la

1000 unități convenționale, sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la

200 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 4 ani, în toate cazurile cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani.)

Deci, în cazul art. 264 alin. (1) Cod penal, pedeapsa complementară de

privare de dreptul de a conduce mijloace de transport este prevăzută doar pentru

pedeapsa principală - închisoare, nefiind indicat că aceasta poate fi aplicată în toate

cazurile, cît și dacă acuzarea solicită aplicarea pedepsei complimentare prin prisma

prevederilor art. 65 alin. (3) Cod penal, cea ce în speță nu a avut loc.

Veaceslav, au declarat recurs ordinar, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

și 8) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea acestora, cu pronunțarea

unei noi hotărîri de achitare.

În motivarea recursului se invocă, că conform schiței accidentului rutier este

indicat că semnul 1.21 „Atenție Copii” este instalat la începutul blocului 28/2 și

distanța pînă la accident este de 25,7 metri, acest lucru nefiind adevărat și se

confirmă prin fototabelul de la f.d. 20, unde clar se vede că la colțul blocului nu se

află nici un semn „Atenție Copii”.

Recurenții menționează, că acest motiv a fost invocat și în cererea de apel,

însă în decizie nu a fost analizat în vre-un fel, ceea ce denotă că instanța de apel nu

a analizat minuțios argumentele din apel.

Totodată, recurenții precizează că inculpatul a condus regulamentar, iar

partea vătămată în momentul incidentului traversa neregulamentar strada, aflîndu-

se la mijlocul carosabilului și probabil aștepta să treacă mașinile, astfel, în acțiunile

inculpatului lipsește latura subiectivă și latura obiectivă.

Mai mult ca atît, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

din apel și anume la faptul că probele puse la baza condamnării au fost

administrate cu grave încălcări de procedură, cum ar fi raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 467 din 08.12.2011 și raportul de expertiză nr. 128 din

15.03.2012, care sunt efectuate de una și aceiași persoană, iar o sentință de

condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri.

3

se pentru respingerea recursului ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece temeiurile pe

care s-au bazat autorii recursului nu persistă în cauză, iar instanța de apel s-a expus

asupra tuturor motivelor.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În recursul declarat recurenții au invocat ca temei pentru recurs pct. 6) și 8)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume faptul că instanța de apel nu s-

a pronunțat argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apel și că nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

Colegiul penal reține că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmarea în instanța

de recurs. Mai mult, din conținutul recursului rezultă că autorii critică aprecierea

probelor care au stat la baza hotărîrilor de condamnare.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției.

Instanța de recurs precizează că, instanța de apel la adoptarea soluției sale

pe deplin a ținut cont de prevederile menționate mai sus și corect a casat parțial

hotărîrea instanței de fond doar în partea stabilirii pedepsei, excluzînd aplicarea

pedepsei complimentare.

Astfel, în motivarea soluției sale instanța de apel just s-a expus asupra

faptului, că inculpatul a acționat din imprudență, el prevăzînd posibilitatea

survenirii urmărilor, dar a considerat în mod ușuratic că ele vor putea fi evitate.

Această concluzie a instanței rezultă din faptul, că Malachi Vladimir deși se

deplasa între două indicatoare rutiere (atenție copii si trecere de pietoni) și văzînd

din timp că pietonul Turuta Olga era antrenată în traversarea străzii, în nici un mod

nu s-a asigurat pentru a evita tamponarea și nu a întreprins măsuri la necesitate să

oprească pentru a nu pune în pericol securitatea altor participanți la trafic.

4

Mai mult ca atît, Colegiul penal atrage atenția și la faptul că, atît schița și

schema accidentului rutier, cît și tabelul fotografic anexat la procesul - verbal de

cercetare a locului accidentului rutier, nu au fost contestate de inculpat și

apărătorul acestuia, de aici rezultă că tamponarea pietonului a avut loc la 25,7 m de

la indicatorul rutier 1.21 „atenție copii" care produce efecte pe o distanță de 100 m.

Deci, nu poate fi admisă afirmația recurenților invocată și în recurs, precum

că tamponarea pietonului a avut loc din culpa acestuia și nu a conducătorului auto.

Totodată, instanța de recurs precizează că, în partea stabilirii pedepsei

complimentare, instanța de apel corect a casat hotărîrea instanței de fond, deoarece

în cazul art. 264 alin. (1) Cod penal, pedeapsa complementară de privare de dreptul

de a conduce mijloace de transport este prevăzută doar pentru pedeapsa principală

– închisoare, însă în cazul dat, pedeapsa principală aplicată inculpatului este sub

formă de amendă, de aceea, prima instanță a comis o eroare de drept la

individualizarea pedepsei.

Referitor la argumentul recurenților precum că la baza soluției de

condamnare greșit au stat raportul de constatare tehnico-științifică nr. 467 din

08.12.2011 (f.d. 31-32) și raportul de expertiză nr. 128 din 15.03.2012 (f.d. 48-49),

Colegiul penal îl consideră ca fiind neîntemeiat, deoarece concluziile acestor

rapoarte nu pot fi puse la îndoială, cu atît mai mult că au fost formulate conform

datelor inițiale prezentate și chiar din declarațiile inculpatului, care a declarat că se

deplasa cu viteza de 40 Km/h (f.d. 59-60), astfel, conform ambelor concluzii,

șoferul Malachi Vladimir dispunea de posibilitate tehnică de evitare a tamponării

pietonului folosind frîna, iar în condițiile accidentului rutier, expertul nu a depistat

careva motive ce l-ar fi împiedicat pe șofer să folosească frîna.

Totodată, Colegiul penal analizînd cazul supus judecării, a stabilit prezente

toate elementele componente ale infracțiunii incriminate inculpatului și ca urmare,

temeiul stipulat în pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri, cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este

subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura

cauzală dintre acestea).

Din materialele dosarului rezultă, că instanțele inferioare la judecarea cauzei

au ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 26, 27, 99 - 101 Cod de

procedură penală, au cercetat sub toate aspectele probele administrate de părți, le-

au verificat minuțios, dîndu-le o apreciere justă prin prisma pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, care în ansamblul au confirmat vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.(1) Cod penal.

5

Raportînd argumentele invocate de către recurenți la speța supusă judecării

Colegiul constată că, acestea au format obiect de discuție în instanțele de fond,

asupra cărora s-au expus detaliat, adoptînd hotărîri legale, întemeiate și motivate,

argumente fundamentate în fapt și în drept, amplu prezentate în hotărîrile atacate,

și apreciază că nu este necesară reluarea acestora, iar probele puse la baza

hotărîrilor nu conțin erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea

concluziilor.

Mai mult ca atît, motivul adus de recurenți precum că instanțele de judecată

nu au dat o apreciere cuvenită probelor din dosar ține de starea de fapt și nu sunt

prevăzute ca temei pentru recurs în art. 427 Cod de procedură penală.

Avînd în vedere cele menționate, Colegiul conchide că temeiurile invocate

de recurenți nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept,

care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor

adoptate pe caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind

vădit neîntemeiat.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpat și avocatul său

Negurița Veaceslav, împotriva sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 31

martie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 mai

2014, în cauza penală în privința lui Malachi Vladimir, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 29 octombrie 2014.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Iurie Diaconu

6