1ra-884/2014 — art.264 alin1 Cod Penal

1ra-884/2014 — art.264 alin1 Cod Penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-884/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă

Judecătorii – Liliana Catan și Iurie Diaconu

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, din 25 iulie 2013 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2013, declarat de inculpatul

Velicico Veaceslav Stanislav, născut la

29.01.1994,originar și domiciliat în mun. Chișinău, str.

Podul Înalt 12, ap.11.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

- Instanța de fond din 05.06.2013 - pînă la 25.07.2013;

- Instanța de apel din 20.11.2013- pînă la 03.12.2013;

- Instanța de recurs din 01.04.2014- pînă la 04.06.2014;

Colegiul penal asupra recursurilor,-

C O N S T A T Ă :

judecată conform prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală, Velicico

Veaceslav Stanislav a fost condamnat în baza art.264 alin.(l) Cod Penal la o pedeapsă

sub formă de amendă în mărime de 150 unități convenționale fără privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport.

Veaceslav Stanislav, la 06.04.2013 aproximativ orele 01:00, în mun. Chișinău,

conducînd automobilul de model Toyota Avensis cu n/î C OH 630, se deplasa pe bd.

Dacia din direcția bd. Traian în direcția str. Zelinski, iar în timpul deplasării ajungînd

la trecerea de pietoni amplasată în preajma blocului locativ din bd. Dacia 5/1, nu a

manifestat prudență sporită la trafic și a ignorat cerințele pct. 45 alin. (1) și (2) din

Regulamentul Circulației Rutiere, care prevede că conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de

următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b)

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) condițiile rutiere; e) situația

rutieră. In cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de

1

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului, precum și cerințele pct. 11 lit. f) din Regulamentul

Circulației Rutiere, care prevede că conducătorul de vehicul înainte de plecare și în

timpul deplasării, este obligat să cedeze trecerea pietonilor la trecerile pentru pietoni

cu circulație nedirijată. In cazul în care înaintea trecerii pentru pietoni s-a oprit sau a

redus viteza vre-un vehicul, conducătorul altor vehicule care se deplasează pe benzile

alăturate pot continua deplasarea numai asigurîndu-se că în fața vehiculului menționat

nu sunt pietoni, în urma căror fapte a comis tamponarea pietonului Vocarenco

Vladislav, care traversa partea carosabilă în mod regulamentar de la dreapta la stînga,

relativ direcției de deplasare a automobilului, în zona de acțiune a indicatoarelor

rutiere 5.50.1 și 5.50.2 - trecerea pentru pietoni, din anexa nr. 3 a Regulamentului

Circulației Rutiere, pe marcajul rutier 1.14.1 din același regulament. în rezultatul

accidentului rutier pietonului Vocarenco Vladislav Oleg, i-a fost cauzată fractura 1/3

proximilă a tibiei gambei stîngi, condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și

în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie, conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 952/D din 02.05.2013.

2.1 Instanța de fond și-a argumentat poziția referitor la cererea apărătorului, cu

privire la liberarea de răspundere a inculpatului în temeiul art. 55 CP, apreciind

cererea ca fiind neîntemeiată, argumentînd că norma de la art. 55 alin. (1) CP

comportă un caracter dispozitiv și stabilește dreptul, și nu obligația instanței de

judecată, de a libera de răspundere penală persoana care a săvîrșit pentru prima dată o

infracțiune mai puțin gravă, a recunoscut vina și a reparat prejudiciul cauzat prin

infracțiune. Mai mult decît atît, norma legală invocată condiționează liberarea de

răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională de constatarea faptului

privind posibilitatea corectării persoanei, fără ca aceasta să fie supusă răspunderii

penale.

Instanța de fond considerînd că, doar atragerea la răspundere penală a lui

Velicico Veaceslav Stanislav va asigura pe deplin realizarea scopului legii penale,

instituit la art. 2 alin. (2) CP, în vederea prevenirii săvîrșirii de către inculpat a noi

infracțiuni, și anume conducerea cu o diligentă sporită a mijlocului de transport, ori

acesta a săvîrșit infracțiunea incriminată de art. 264 alin. (1) CP, în rezultatul cărui

fapt din imprudență i-au fost cauzate părții vătămate vătămări corporale medii,

necătînd la faptul traversării de către ultimul a părții carosabile în zona de acțiune a

indicatoarelor rutiere destinate treceri de pietoni, avînd experiența de conducător auto

de doar un an la ziua comiterii infracțiunii.

Astfel, la stabilirea pedepsei instanța de fond a acordat deplină eficiență

prevederilor art.61,75-77 Cod de procedură penală, ținînd cont de persoana celui

vinovat, de faptul, că ultimul nu are antecedente penale și nu a fost anterior judecat,

nu nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, de circumstanțele enumerate

ale cauzei, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

2

precum și de circumstanțele cauzei legate de scopul și motivele faptei, de

comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de faptul anunțării

organelor afacerilor interne și a serviciilor medicale de urgență, de recunoașterea

vinei și de căința sinceră a acestuia, lipsa pretențiilor materiale.

De asemenea, instanța de fond, ținînd cont de faptul nejustificării aplicării unei

pedepse mai aspre din cele alternative prevăzute de sancțiunea normei speciale, a luat

în considerare limitele speciale a pedepsei sub formă de amendă stabilite pentru

această infracțiune, conform sancțiunii art. 264 alin. (1) CP, și de reducerea limitelor

cu o pătrime în urma aplicării prevederilor procesuale de la art. 3641 alin. (8) CPP,

fără privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport.

Andrei în numele inculpatului Velicico Veaceslav.

3.1. Procurorul a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea

unei noi hotărîri conform ordinii stabilite pentru prima instanță și prin care lui

Velicico Veaceslav Stanislav să i se stabilească în baza art. 264 alin.(l) Cod Penal o

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale, ia conform

art. 65 Cod penal și pedeapsa complementară sub formă de privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de un an.

În susținerea apelului a indicat că, instanța de fond la stabilirea pedepsei nu

a ținut cont de personalitatea inculpatului, gravitatea infracțiunii, urmările grave

provocate în urma accidentului rutier părții vătămate Vocarenco Vladislav, iar

liberarea de pedeapsă complementară nu este echitabilă, deoarece inculpatul deține

permis de conducere foarte puțin timp, nu are experiență în conducerea

autovehiculului, nu a conștientizat fapta comisă. In acest context, în vederea prevenirii

comiterii unei recidive din partea lui Velicico Veaceslav Stanislav consideră oportun

și necesar aplicarea pedepsei mai aspre față de inculpat, decît cea stabilită.

3.2. Avocatul Micu Andrei în interesele inculpatului Velicico Veaceslav a

solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei, pronunțarea unei noi hotărîrii

prin care inculpatul să fie liberat de răspundere penală cu tragerea la răspundere

contravențională în baza art. 55 Cod Penal. Apelantul și-a motivat solicitarea prin

faptul, că inculpatul recunoaște vina și se căiește sincer de cele comise, cu partea

vătămată a ajuns la un consens, i-a satisfăcut pretențiile material și morale integral,

fapt dovedit însăși de partea vătămată personal.

2013, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința atacată

fără modificări.

4.1. La adoptarea soluției instanța de apel a constatat, că instanța de fond corect

a stabilit starea de fapt și de drept pe caz și justificat a încadrat acțiunile inculpatelor

în baza art. 264alin. (1) Cod penal, cauza fiind examinată în baza art.364/1 Cod de

procedură penală.

3

Instanța de apel a respins argumentul acuzatorului de stat cu privire la aplicarea

pedepsei complementare, făcînd trimitere la circumstanțele cauzei precum, săvîrșirea

pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, recunoașterea vinei și căința

sinceră, prejudiciul material cauzat prin infracțiune a fost reparat în întregime, iar

partea vătămată nu are alte pretenții materiale, toate acestea au permis instanței de

fond să nu aplice pedeapsa complementară în privința inculpatului, totodată a invocat

că pedeapsa complementară se aplică doar în cazurile cînd pedeapsa principală este

închisoare, pe cînd în speță pedeapsa a fost sub formă de amendă, iar aplicarea art.65

Cod penal în cazul dat nu este necesară reieșind din totalitatea celor descrise.

Referitor la aplicarea art. 55 Cod penal în privința inculpatului, instanța de apel

de asemenea a considerat că, nu ar fi rezonabilă aplicarea acestui articol, deoarece

inculpatul va putea fi reeducat și corectat doar aplicîndu-i o pedeapsă penală, acțiunile

lui fiind dăunătoare pentru un cerc mai larg de persoane, accidentul s-a produs la

trecerea pietonilor - loc care necesita a fi trecut cu mare prudență. Fără a fi pedepsit

penal nu va putea înțelege inadmisibilitatea comportării sale în societate, aplicarea

pedepsei penale va duce la reeducarea și corectarea inculpatului, la prevenirea

săvîrșirii de acesta și alte persoane a acestui gen de infracțiuni, iar liberînd inculpatul

de răspundere penală pentru comiterea unei infracțiunii nu se va atinge scopul

principal și anume prevenirea de comitere de noi infracțiuni de către inculpat și alte

persoane.

Instanța de apel a menționat că soluția privind aplicarea pedepsei a fost

motivată de către instanța de fond, ținîndu-se seama de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de toate circumstanțele

cauzei care atenuează răspunderea, de personalitatea inculpatului, precum și de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia. Astfel, instanța de

judecată a acordat deplină eficiență prevederilor art.61,75 Cod penal, aplicîndu-i

inculpatului Velicico Veaceslav o pedeapsă în limitele legii, prin urmare sentința

este una întemeiată, motivată și legală.

ordinar hotărîrile, solicitînd casarea acestora, cu emiterea unei noi hotărîri și eliberarea

sa de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională în temeiul art.55

Cod Penal, deoarece norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei

hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de

Justiție.

Recurentul consideră, că instanțele inferioare nemotivat au constatat că, în

privința sa nu poate fi aplicate prevederile art.55 Cod penal, deoarece a recunoscut

vina, se căiește de cele întîmplate , a recuperat integral prejudiciile suportate de partea

vătămată.

4

Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului ordinar, reieșind din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 16) CPP, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazurile norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de

aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar nu și-au găsit confirmare la

examinarea recursului înaintat, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de

recurent.

6.2. Potrivit textului recursului, recurentul este de acord cu circumstanțele de

fapt stabilite, însă, critică hotărîrile sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei

aplicate.

Astfel, argumentul recurentului, precum că atît prima instanță, cît și instanța de

apel neîntemeiat nu au aplicat în privința lui prevederile art.55 Cod penal, este lipsit

de temei, deoarece din textul hotărîrilor judecătorești rezultă că instanțele și-au

motivat concluziile în acest sens, indicînd din care motive în privința acestuia nu pot fi

aplicatele prevederile normei penale sus menționate.

Inculpatului i-a fost numită pedeapsa cea mai blîndă din cele alternative, sub

formă de amendă în mărime de 150 unități convenționale, aceasta fiind în limitele

maxime și minime a acestei pedepse, reieșind din prevederile 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală.

Colegiul menționează că instanțele inferioare corect au stabilit că, doar

atragerea la răspundere penală a inculpatului va asigura deplin scopul legii penale, în

vederea prevenirii săvîrșirii de către inculpat a unei noi infracțiuni.

Un aspect special în speța dată, este că infracțiunea a fost comisă în zona de

acțiune a indicatoarelor rutiere 5.50.1 și 5.50.2 - trecerea pentru pietoni, care obliga

conducătorul autovehiculului să manifeste o atenție sporită.

În general, Colegiul penal la acest capitol menționează, că norma art. 55 alin.

(1) CP are un caracter dispozitiv și stabilește dreptul, și nu obligația instanței de

judecată, de a o stabili de la caz la caz, în acest sens fiind declarativă și nefondată

afirmația, cum că dacă pe un alt caz Curtea Supremă de Justiție a aplicat prevederile

art. 55 Cod penal, era obligată să procedeze în mod similar și în speța dată, or după

cum s-a atenționat mai sus, este vorba de o apreciere individuală în funcție de

circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului, etc.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei inculpatului instanțele ierarhic inferioare just

au ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, luînd în

considerație gradul pericolului social al infracțiunii comise, persoana inculpatului,

circumstanțele atenuante - recunoașterea vinei și căința sinceră de cele săvîrșite,

acordul acestuia de a fi examinată cauza în baza art. 364/1 Cod de procedură penală,

5

aplicîndu-i acestuia o pedeapsă echitabilă, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a Codului penal. Temei de a interveni în pedeapsa aplicată inculpatului,

Colegiul penal nu are.

În aceste împrejurări temeiurile invocate de recurent, precum că tragerea la

răspundere penală a acestuia este una ilegală în prezența circumstanțelor atenuante

existente, cît și a solicitării examinării cauzei în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, nu au relevanță, or procedura respectivă în nici un fel nu impune

tragerea la răspundere contravențională, ultimul deja beneficiind de privilegiile

prevăzute la art.364/1 alin.(8) Cod de procedură penală.

Mai mult, instanța de recurs menționează că recursul repetă textul apelului

declarat de același autor și argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în

apel, iar instanța de apel pe deplin le-a examinat, și conform art.414 alin.(3) Cod de

procedură penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor.

În această ordine de idei, instanța de recurs apreciază ca fiind corecte și

motivate concluziile instanțelor, deoarece corespund circumstanțelor de fapt ale

cauzei, temeiurile invocate de recurent și anume art. 427 alin. (1), pct. 16) Cod de

procedură penală, nu persistă în cauză, iar hotărîrile atacate sunt legale și întemeiate,

ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Velicico Veaceslav,

împotriva sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, din 25 iulie 2013 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2013, în propria cauză

penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 02 iulie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

6