CtEDO 27.03.2023 Auto

COUGOUREUX c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
27.03.2023
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
COUGOUREUX c. FRANCE (CtEDO, 2023)
HUDOC · oficial

Publicat la 17 aprilie 2023 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 43487/22 Iubit COUGOUROS și Therese COUGOUROSOS împotriva Franței introduse la 8 septembrie 2022, comunicată la 27 martie 2023: , din cauza urmăririi penale diligente împotriva reclamanților și a condamnării acestora, în pofida unei proceduri administrative anterioare, care a condus la o redresare fiscală cu aplicarea unor penalități de 80% asupra rechemărilor de taxă pe valoarea adăugată pentru manevre frauduloase. Societatea de fapt C.A., a cărei activitate constă în exploatarea unui restaurant din Paris și ale cărui solicitanți sunt co-guvernanți și asociați, a făcut obiectul unei proceduri de verificare a contabilității pentru exercițiile financiare încheiate la 31 decembrie 2008 și 31 decembrie 2009. 187 EUR (EUR), inclusiv penalități de 80% pentru manevre frauduloase (și anume 321 869 EUR), a fost recuperată la 15 iulie 2013 reclamația prealabilă a societății C.A. și a reclamanților care au fost respinse printr-o decizie din 15 aprilie 2014, aceștia au sesizat instanța administrativă cu o hotărâre cu privire la rechemările de taxe și penalitățile aferente. Prin două hotărâri din 16 februarie 2015, Tribunalul Administrativ din Paris le-a respins cererile. La 29 iulie 2016, Curtea Administrativă din Paris le-a respins cererile. Societatea C.A. și reclamanții au formulat un recurs. Acesta din urmă a fost declarat neacceptat printr-o decizie a Consiliului de Stat din 21 iunie 2017. La 12 mai 2014, directorul regional al finanțelor publice din Ille-de-France și Departamentul Paris a depus o plângere împotriva reclamanților în fața procurorului districtual al Republicii, după ce a emis un aviz conform din partea Comisiei pentru infracțiuni fiscale din 10 aprilie 2014, pentru fraudă fiscală, prin subfracție frauduloasă la stabilirea impozitului pe profit prin disimulare de sume și prin omisiune de chitanțe într-un document contabil pentru perioada 1 aprilie 2014. La 31 decembrie 2009, Brigada pentru reprimarea delincvenței economice a fost învestită cu o anchetă care a condus la audierea reclamanților pentru a-i interoga cu privire la faptele descoperite în timpul operațiunilor efectuate de administrația fiscală. Prin hotărârea din 14 martie 2018, tribunalul corecțional din Paris, după ce a respins excepțiile de nulitate ridicate de solicitanți, i-a declarat vinovați de faptele reproșate. El l-a condamnat pe reclamant la un an de închisoare cu suspendare și pe reclamantă la șase luni de închisoare, de asemenea cu suspendare. La 17 mai 2021, Tribunalul de apel din Paris a confirmat hotărârea instanței de corecție în toate dispozițiile sale. Reclamanții au formulat un recurs în casație. În raportul său, consilierul raportor a reamintit în special jurisprudența constantă a Curții de Casație, care impune instanței penale să aplice art. 4 din Protocolul nr. 7 Făcând să producă un efect deplin rezervei emise de Franța în marja acestui protocol. Constatând că instanța de apel a respins motivul întemeiat pe încălcarea principiului ne bis in idem . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În concluziile sale, avocatul general a confirmat această analiză. La 11 mai 2022, Curtea de Casație a emis o decizie de neadmitere a recursurilor. Reclamanții invocă încălcarea articolului 4 din Protocolul nr. (7) În timp ce susțin că rezerva emisă de Franța în momentul ratificării acestui protocol a fost acuzată și condamnată de două ori pentru fapte identice, și anume de către administrația fiscală care a efectuat o redresare cu o înălțare de 80% pentru manevre frauduloase, apoi de către instanța de apel din Paris în hotărârea sa din 17 aprilie 2003. mai 2021 confirmat de Curtea de Casație. Întrebări adresate părților în lumina principiilor prevăzute de jurisprudența Curții (a se vedea în special Belilos c. Elveția, 29 aprilie 1988, §§ 50-60, seria A n 132, și Grande Stevens și alții c. Italia , n 18640/10, §§ 204-211, 4 martie 2014), rezerva formulată de Franța în temeiul articolului 4 din Protocolul nr. 7 îndeplinește cerințele prevăzute la art. 57 alineatul (2) din convenție în caz contrar și având în vedere jurisprudența Curții (Jussila c. Finlanda [GC], nr. 73053/01, CEDH 2006 XIV, Grande Stevens și alții c. Italia , citată anterior, A și B c. Norvegia [GC], nr. 24130/11 și nr. 29758/11, 15 noiembrie 2016 și Nodet c. Franța , n 47342/14, 6 iunie 2019), reclamanții au fost, în ciuda articolului 4 alineatul (1) din Protocolul nr. 7, condamnați de două ori pentru fapte identice sau care sunt în esență aceleași

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă