GAUBERT c. FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Affaire communiquée
GAUBERT c. FRANCE (CtEDO, 2025)
Publicat pe 3 martie 2025 CINCEA SECȚIUNEA a cincea Cerere nr. 8103/24 Thierry GAUBERT împotriva Franței, introdusă la 15 martie 2024, comunicată la 10 februarie 2025 CEI DE LA LEFFAR Cererea se referă la presupusa încălcare a principiului ne bis in idem, din cauza urmăririi penale diligente împotriva reclamantului și a condamnării acestuia pentru evaziune fiscală și spălarea fraudei fiscale, în pofida unei proceduri administrative anterioare, care a dus la o redresare fiscală cu penalizări de 80% asupra redresărilor notificate pentru activități oculte. Ca urmare a unei examinări contradictorii a situației fiscale personale a reclamantului, director al societăților comerciale, în perioada 2008-2010 și a unei verificări contabile pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2003 și 31 În decembrie 2010, potrivit cărora două propuneri de rectificări au fost adresate în 2013, în special în ceea ce privește desfășurarea unei activități oculte de intermediar imobiliar, reclamantul a fost supus unor contribuții suplimentare de impozit pe venit în anii 2006, 2007, 2009 și 2010, unei contribuții suplimentare la asigurările sociale pentru anul 2010 și unei rechemări a taxei pe valoarea adăugată pentru perioada 1 decembrie 2010 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2010, cu dobânzi de întârziere și cu o majorare de 80% prevăzută la art. 1728 din Codul general al impozitelor (2 801 811 EUR) din care 1 428 486 EUR penalități). Prin hotărârea din 2 aprilie 2019, Tribunalul Administrativ din Paris și-a respins cererea de acordare a descărcării de gestiune a cotizațiilor și a penalităților. La 3 iunie 2021, Tribunalul Administrativ din Paris a respins recursul formulat de reclamant împotriva acestei hotărâri. La 11 mai 2022, Consiliul de Stat a declarat neacceptat recursul în Casație al reclamantului formulat împotriva hotărârii CAA. În 2012, în paralel cu procedura fiscală, și ca urmare a unei semnalări TRACFIN (prelucrarea informațiilor și acțiunea împotriva circuitelor financiare clandestine) referitoare la mișcările financiare care duc la luarea în considerare a spălării de fonduri provenite dintr-o activitate ilegală, implicând reclamantul, procurorul Republicii Nanterra a inițiat o anchetă penală împotriva sa. În același timp, magistrații instructori ai Tribunalului Judiciar din Paris, responsabili cu furnizarea de informații care pun sub semnul întrebării, de asemenea, reclamantul pentru abuz de bunuri sociale (în cauza Karachi) au transmis procurorului Republicii elementele referitoare la evaziunea fiscală și spălarea fraudei fiscale. În plus, o plângere din partea administrației fiscale pentru fraudă fiscală împotriva reclamantului a fost depusă la Parchetul din Nanterra; la 21 iunie 2019, reclamantul a fost citat în fața Tribunalului Corecțional al șefilor de evaziune fiscală și de spălare agravată a fraudei fiscale, agravată de faptul că faptele au fost comise în mod obișnuit. În temeiul evaziunii fiscale, i s-a reproșat că, între 2008 și 2012, i s-a aplicat în mod fraudulos instituirea și plata impozitelor datorate în perioada 2008-2012 prin ascunderea în mod voluntar a unei părți din sumele legate de impozitul pe venit și de impozitul pe solidaritate pe avere (descriere prevăzută de 1741 din Codul general al impozitului). În ceea ce privește spălarea fraudei fiscale, i s-a reproșat că, între 16 mai 1996 și 2 noiembrie 2016, a participat la operațiuni de plasare, de disimulare sau de conversație a produsului direct sau indirect al fraudei fiscale, în special la plasarea mai multor active în conturi deținute în străinătate care nu au fost declarate, la conversia veniturilor din încălcarea dreptului comunitar prin constituirea unui produs în Bahamas și la achiziționarea unui teren de pe un teren în Columbia pe care o vilă a fost construită prin intermediul unei societăți create în Panama și la utilizarea sumelor care nu au fost declarate pentru amenajarea acestei vile prin intermediul retragerilor în numerar și a mai multor transferuri din conturile deținute în străinătate pentru o sumă de cel puțin 8 La 24 iunie 2020, tribunalul corecțional din Paris l-a declarat pe reclamant vinovat de o parte din infracțiunile de fraudă fiscală și de spălare de bani agravate și l-a condamnat la o pedeapsă de trei ani de închisoare și la plata unei amenzi de 600 de dolari. 000 EUR. În afară de confiscarea a douăsprezece ceasuri și a unui sold de credit al unui cont, acesta a pronunțat împotriva reclamantului o interdicție de a conduce, administra sau gestiona o întreprindere sau o societate pe o perioadă de 10 ani. De asemenea, a condamnat-o, în solidar cu fosta sa soție, să plătească statului francez suma de 150 000 EUR pentru repararea prejudiciului suferit. În fața instanței, reclamantul a susținut în special că urmărirea penală încalcă principiul ne bis idem garantat prin art. 4 din Protocolul nr. 7 Convenției, precum și art. 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Carta), care consacră acest principiu, în măsura în care, în ceea ce privește frauda fiscală, a făcut deja obiectul unei proceduri fiscale cu sancțiuni deosebit de grele și că a făcut obiectul unor urmări penale pentru aceleași fapte de fraudă fiscală în cadrul procedurilor penale și în ceea ce privește spălarea fraudei fiscale, că această incriminare a comis aceeași acțiune ca și cea a fraudei fiscale. 10. Cu privire la primul punct, instanța a considerat că nu i-a aparținut de fapt validitatea rezervei formulate de Franța în temeiul art. 4 din Protocolul nr. 7 și a ajuns la concluzia că această dispoziție nu se referea la urmărirea penală, în plus față de urmărirea penală și la pronunțarea de sancțiuni fiscale în paralel cu pedepsele impuse de judecătorul represiv. În conformitate cu art. 50 din Cartă, acesta a indicat că impozitele pe venit și pe solidaritate pe avere nu erau reglementate de dreptul Uniunii, astfel încât legalitatea urmăririlor duble și a sancțiunilor să nu poată fi examinată prin referire la această dispoziție. 11. În al doilea rând, tribunalul a considerat că infracțiunile de fraudă fiscală și de spălare de bani au fost separate atât din punct de vedere material, cât și temporal. 12. La 22 februarie 2022, tribunalul a confirmat hotărârea privind vinovăția și a infirmat parțial pedeapsa la 18 luni de închisoare și la o amendă de 300 000 EUR. În al doilea motiv, reclamantul a susținut că condamnarea sa pentru aceleași fapte de fraudă fiscală, atât într-o procedură fiscală, cât și într-o procedură penală, a încălcat principiul ne bis in idem și că judecătorul intern nu mai putea să se retragă în spatele rezervei franceze privind art. 4 din Protocolul nr. (7) El a solicitat punerea în discuție a jurisprudenței constante conform căreia acesta aparține instanței represive care aplică art. 4 din Protocolul nr. 7 prin obținerea unui efect deplin rezervei emise de Franța în marja acestui protocol (Crim., 11 septembrie 2019, 18-81.067). De asemenea, susține că această dublă condamnare era contrară articolului 50 din Cartă și jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) conform căreia principiul ne bis in idem garantat prin acest articol, care se referă la o reglementare care nu asigură, în cazurile de cumulare a unei pedepse pecuniare și a unei pedepse privative de libertate, prin norme clare și precise, că toate sancțiunile . ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... El a susținut că legalitatea urmăririlor duble și a sancțiunilor, astfel cum sunt interpretate de CJUE, nu poate fi doar extinsă la situațiile care nu intră sub incidența dreptului Uniunii, cu excepția necunoașterii principiului egalității în fața legii. În al cincilea motiv, reclamantul susține că dubla declarație de vinovăție a șefilor de fraudă fiscală și de spălare a fraudei fiscale pronunțate împotriva sa a fost, de asemenea, contrară principiului ne bis in idem La 13 decembrie 2023, Curtea de Casație Cassa și-a retras și a anulat arestarea tribunalului judecătoresc în singura sa dispoziție referitoare la pedepsele și interesele civile, pe motiv că instanța judecătorească nu a precizat care a fost produsul de spălare agravată în reprimarea căreia a fost săvârșită confiscarea și pe care aceasta nu a fost sigură că valoarea bunurilor confiscate nu o exceda pe cea a acestui produs și dacă această valoare era superioară, că aceasta era legată de înălțimea acestui produs. Aceasta a considerat că, pe al doilea motiv (11), motivul critic la hotărârea atacată în măsura în care l-a condamnat penal pe domnul [X] al șefului fraudei fiscale, după ce a respins motivul întemeiat pe încălcarea principiului ne bis in idem ca urmare a condamnărilor deja pronunțate împotriva sa pentru aceleași fapte în procedura fiscală (...) 12. art. 1741 alineatul (1) din Codul general al impozitelor prevede că orice persoană care este sau a încercat să se sustragă în mod fraudulos de la stabilire sau de la plata totală sau parțială a impozitului, în special prin ascunderea deliberată a unei părți din sumele aferente impozitului, cu condiția ca disimularea să depășească a zecea parte din suma impozabilă sau cifra de 153 EUR, să fie pasibilă de sancțiuni penale, indiferent de sancțiunile fiscale aplicabile în temeiul articolului 1729 din același cod. 13. Curtea de Casație, care aplică rezerve de interpretare ale Consiliului Constituțional (Cons. cons. cons., 24 iunie 2016, deciziile n 2016-545 QPC și n 2016-546 QPC, Cons. cons., 22 iulie 2016, Decizia nr. 2016-556 QPC și Cons. cons., 23 noiembrie 2018, decizia nr. 2018-745 QPC), a stabilit mai multe condiții la pronunțarea de sancțiuni penale în cazul în care acuzatul de fraudă fiscală a făcut, cu titlu personal, obiectul unei sancțiuni fiscale pentru aceleași fapte (Crim., 11 septembrie 2019, recurs n 18-81.067, n 18-81.04 și n 18-84.144, publicate în Newsletter). Cu privire la consecințele hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în urma unei întrebări preliminare pe care i-a adresat-o (CJUE, Hotărârea din 5 mai 2022, C-570/20), Curtea de Casație a adăugat la aceste cerințe, în ceea ce privește frauda în materie de taxă pe valoarea adăugată, impozit care intră în domeniul de aplicare al Uniunii Europene și în consecință, care face obiectul articolului 50 din Carta drepturilor fundamentale, obligația judecătorului penal, pe de o parte, atunci când pârâtul justifică că a făcut obiectul, cu titlu personal de sancțiuni fiscale și în cazul în care acesta este sesizat cu privire la un astfel de motiv, de a verifica dacă a fost în mod rezonabil previzibil, în momentul în care a fost comisă încălcarea dreptului comunitar, că aceasta ar putea face obiectul unui cumul de urmăriri penale și de sancțiuni de natură penală, pe de altă parte, în cazul în care acuzatul de fraudă fiscală justifică că a făcut obiectul, cu titlu personal, unei sancțiuni fiscale definitive pronunțate pentru aceleași fapte, după ce a constatat valoarea sancțiunilor fiscale aplicate, de a se asigura că sarcina finală care rezultă din ansamblul sancțiunilor pronunțate, indiferent de natura lor, nu este excesivă în raport cu gravitatea infracțiunii pe care a comis-o (Crim., 22 martie 2002). 19-80.689 și n 19-81.929, publicate în Newsletter). 15. Aceste cerințe suplimentare nu se aplică atunci când pârâtul este acuzat numai pentru fapte de fraudă fiscală referitoare la impozite care nu sunt supuse dreptului Uniunii. 16. Într-adevăr, pe de o parte, în această privință, art. 50 din Carta drepturilor fundamentale, din care rezultă, nu este aplicabil. 17. La art. 4 din Protocolul nr. 7 Convenției europene a drepturilor omului, care, potrivit rezervei emise de Franța, nu se poate aplica decât pentru infracțiunile care intră sub incidența dreptului francez de competența instanțelor care acționează în materie penală, nu poate impune, dacă este cazul, condiții speciale cumulului de sancțiuni penale și fiscale, care intră sub incidența a două ordine de jurisdicție distincte. 18. Prin urmare, pe de o parte, nu se poate pune în aplicare cerințele Curții de Justiție a Uniunii Europene privind cumulul de sancțiuni penale și fiscale, deoarece domnul [X] a fost acuzat de fraudă numai în ceea ce privește impozitele pe venit și solidaritatea asupra averii 19. Pe de altă parte, este de asemenea inexact faptul că reclamantul nu precizează temeiul principiului egalității în fața legii pe care o reprezintă și nu a depus o întrebare prioritară de constituționalitate invocând o atingere a acestui principiu ca atare este enunțată de Constituție. (...) Pe al cincilea motiv 38. Motivul critic la hotărârea atacată în acest sens l-a declarat pe domnul [X] vinovat de fraudă fiscală și de spălare a fraudei fiscale prin încălcarea principiului ne bis in idem, (...) 39. Curtea de Casație consideră că, în cazul unei urmăriri simultane, principiul ne bis in idemn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pentru a declara acuzatul vinovat de fraudă fiscală, hotărârea atacată, după ce a prezentat elementele referitoare la dispunerea de venituri și la un patrimoniu imobiliar și mobil care nu sunt declarate în interiorul sau prin intermediul acestuia, printre altele, din Registrul Cactus din Insulele Bahamas și Grayson Holding Ltd., și anume din Insulele Virgine Britanice, și la utilizarea conturilor în străinătate, în special în Bahamas și Elveția, care permite stabilirea în mod liber a impozitului pe profit, în mod direct sau indirect, pe profit sau pe avere, constată că domnul. [X] nu a făcut nicio declarație în temeiul impozitului pe venit în perioada 2008-2011 și că, în mod similar, declarațiile de solidaritate pe avere, semnate de pârât, în anii 2009-2012, nu menționează niciun patrimoniu imobiliar și mobil deținut în mod expres în insulele Bahamas, Panama, Columbia, Elveția sau Insulele Virgine Britanice. 41. Pentru a elimina încălcarea principiului ne bis in idem și pentru a-l declara vinovat pe acuzatul de spălare a fraudei fiscale, hotărârea atacată prevede, printre altele, că, din punct de vedere material și temporal, frauda fiscală sancționează contribuabilul din punctul de vedere al depunerii sau al raportării, în timp ce art. 24 alineatul (1) din Codul penal, care reprimă spălarea, rețin comportamentul persoanei acuzate, din perspectiva justificării mincinoase sau a concursului pentru o operațiune de plasare, disimulare, conversie, în timpul unei perioade de timp simultane sau ulterior stabilirii și depunerii declarațiilor. 42. Acesta arată că spălarea implică, de exemplu, în plus și a posteriori, acte de ascundere voluntară a sumelor supuse impozitului, o înmulțire a conturilor bancare ale acuzatului destinate să ascundă infracțiunile principale sau chiar, aranjamente financiare opace care implică mai mulți membri ai familiei și ai societăților. 43. Judecătorii rețin că, în acest caz, pârâtul nu contestă că a deschis mai multe conturi în străinătate, iar înmulțirea și modalitățile de deschidere și de funcționare a acestor conturi bancare explică doar prin dorința sa de a ascunde fraudele fiscale comise. 44. Acționând numai prin aceste motive, instanța de apel și-a justificat decizia, fără a ignora principiul ne bis in idem. 45. Într-adevăr, (...) declarațiile de vinovăție ale șefilor de evaziune fiscală și de spălare de bani se bazează pe fapte distincte, prima infracțiune fiind reprezentată de lipsa de referință în declarațiile făcute de inculpat în fața administrației fiscale a activelor deținute în străinătate, precum și a veniturilor obținute din aceste active, în timp ce a doua este caracterizată de operațiuni succesive de disimulare a veniturilor acestei fraude, în special prin deschiderea și funcționarea conturilor bancare în străinătate. (...) 15. Reclamantul invocă încălcarea articolului 4 din Protocolul nr, în timp ce restrânge rezerva emisă de Franța la ratificarea acestui protocol, susține că inculpatul împotriva sancțiunilor fiscale de către administrația fiscală și condamnarea sa penală pentru fraudă fiscală în două condamnări pentru aceleași fapte. De asemenea, consideră că această dispoziție a fost încălcată din cauza condamnărilor sale pentru fraudă fiscală și spălare de impozite, în timp ce . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Italia, nr. 18640/10, § 204-211, 4 martie 2014 și Jesus Pinhal c. Portugalia, n 48047/15, § 139-142, 8 octombrie 2024 [nu definitiv]), rezerva formulată de Franța în temeiul articolului 4 din Protocolul nr. 7 îndeplinește cerințele articolului 57 alineatul (2) din Convenție în caz contrar și ținând seama de jurisprudența Curții (Marele Stevens și altele, citată anterior, A și B c. Norvegia [GC], nr 24130/11 și 29758/11, 15 noiembrie 2016, Nodet c. Franța, n 47342/14, 6 iunie 2019 și Jesus Pinhal , citată anterior ), reclamantul a fost condamnat de trei ori, în ciuda articolului 4 din Protocolul 7, pentru fapte identice sau care sunt în esență aceleași fapte sau aceleași fapte (pecuniități fiscale, evaziuni fiscale și spălarea fraudei fiscale) pentru aceleași fapte sau care sunt, în esență, aceleași fapte sau Guvernul este invitat să prezinte memoriile prezentate de către părți în fața instanțelor administrative, memoriile prezentate de administrația fiscală în fața instanțelor penale, precum și hotărârea Curții de apel de trimitere.