Publicat: 30 octombrie 2023 CINCEA SECȚIUNEA A CINCEA RĂSPUNSURI n 33671/18 Guy ZANETTI împotriva Franței, introdusă la 13 iulie 2018 (raportat la 11 octombrie 2023). condamnarea reclamantului de a plăti daune în favoarea statului în temeiul taxelor fiscale pe valoarea adăugată (TVA) care au fost eludate, în cadrul unei proceduri penale care a avut loc împotriva acestuia împotriva șefului de înșelătorie în bandă organizată, pentru că a participat, în timp ce acesta era președintele societății anonime (SA) Z.A., la un carusel de TVA [1] În perioada 2002-2006, societatea Z.A. a fost supusă unei redresări fiscale în materie de TVA și a plătit suma de 2 457 221 EUR (EUR) pentru taxele de TVA care nu au fost plătite în cadrul În același timp, reclamantul a fost acuzat personal de către șeful departamentului de înșelătorie organizată. La 2 septembrie 2014, tribunalul corecțional din Lyon l-a condamnat, cu privire la acțiunea publică, la o pedeapsă de doi ani de închisoare cu suspendare și, pe baza acțiunii civile, la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul suferit de stat la o sumă de 3 817 980 EUR, în solidar cu alți 11 inculpați care au participat la același circuit fraudulos de fraudă în materie de TVA între 2003 și 2005. Reclamantul nu a făcut apel decât asupra acțiunii civile. Prin hotărârea din 7 septembrie 2016, instanța de apel din Lyon a confirmat dispozițiile civile ale hotărârii. Cu toate acestea, aceasta a făcut referire la partea din dispozitivul care pronunțase condamnările civile. sub rezerva sumelor plătite, dacă este cazul, în cadrul unor remedieri fiscale, pe motiv că, în plus față de o procedură fiscală, o acțiune în despăgubire pentru prejudiciul cauzat de plata TVA-ului este separată de acțiunea în recuperare a taxei frauduloase, în plus față de cea a unei persoane juridice distincte Recurentul s-a ocupat de casare, susținând, printre altele, că valoarea despăgubirilor era punitivă și consta în plata a doua oară a impozitului pe care l-a ales și care a fost deja restituit în beneficiul statului, depășind, prin urmare, prejudiciul suferit. Prin hotărârea din 17 ianuarie 2018, Curtea de Casație a respins recursul. Înainte și încă din 2016, Trezoreria a inițiat proceduri de recuperare forțată a daunelor datorate de solicitant, prin sechestrarea administrativă a veniturilor și conturilor sale bancare. Invocând art. 7 din Convenție, reclamantul se plânge de caracterul punitiv și imprevizibil al condamnării sale civile, care poate fi asimilat pedepsei care i se poate aplica în cazul unei condamnări a liderului pentru fraudă fiscală (art. 1745 din Codul General al Impozitelor). 1, susține că această condamnare reprezintă o sarcină excesivă și că a suferit o ingerință disproporționată în dreptul său de a-și respecta bunurile, ținând cont de sumele deja plătite statului pentru redresarea fiscală a societății Z.A., care, în opinia sa, repară în întregime prejudiciul suferit. La 3 mai 2022, reclamantul a decedat. Soția sa și-a informat instanța că intenționează să continue procedura. Condamnarea pe motive de interes civil pronunțată împotriva reclamantului în cadrul procedurii penale referitoare la faptele de înșelăciune în materie de TVA comisă în detrimentul statului membru în cauză, în circumstanțele specifice ale speței, ca o pedeapsă pe termen scurt, în sensul articolului Convenției ( Welch c. Regatul Unit, 9 februarie 1995, §§ 27 28, seria A n 307 A; și G.I.E.M. S.R.L. și alții c. Italia [GC], n 1828/06 și alte 2 §§ 210-219, 28 iunie 2018)? În acest caz, i s-a aplicat o astfel de condamnare cu încălcarea articolului 7? În special, era previzibilă având în vedere redresarea fiscală la care societatea Z.A., a cărei președinte a fost supus în paralel cu procedura penală diligentă împotriva sa? și în temeiul căreia a plătit drepturile de TVA omise în aceeași perioadă? A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? În special, a existat o încălcare a dreptului reclamantului de a-și respecta drepturile de TVA care rezultă din condamnarea civilă a reclamantului de a-și plăti în mod solidar cu alte 11 persoane acuzate, o sumă de 3 817 980 EUR de daune/interese în ceea ce privește drepturile de TVA care au fost eludate pentru a aduce prejudicii statului, a impus reclamantului o sarcină excesivă, având în vedere Regulamentul privind TVA-ul total al societății Z.A. în cadrul redresării fiscale menționate anterior, în valoare de 2 457 221 EUR ( mutatis mutandis Imobiliar Saffi c. Italia [GC], n 22774/93, § 59 CEDH 1999 V)? Părțile sunt invitate să justifice procedurile de executare în curs privind patrimoniul reclamantului (și anume succesiunea acestuia către soția sa și care are drept) în vederea recuperării prejudiciilor datorate ca urmare a condamnării sale pronunțate de instanța de judecată din Lyon la 7 septembrie 2016. [1] Frauda carusel este o fraudă a taxei pe valoarea adăugată, care a crescut de la crearea pieței unice europene, în special în sectoarele comerțului cu componente electronice, telefonie mobilă și textile. Această fraudă este organizată între mai multe întreprinderi pentru a obține rambursarea, de către un stat membru al Uniunii, a unei taxe care nu a fost niciodată achitată în amonte sau pentru a reduce valoarea TVA-ului care trebuie plătit.
Publié le 30 octobre 2023
Requête n
o
33671/18
Guy ZANETTI
contre la France
introduite le 13 juillet 2018
communiquée le 11 octobre 2023
La requête concerne
la condamnation du requérant à payer à l’État des dommages et intérêts au titre des droits de taxe sur la valeur ajoutée (TVA) éludés, dans le cadre d’une procédure pénale diligentée à son encontre du chef d’escroquerie en bande organisée, pour avoir participé, alors qu’il était président de la société anonyme (SA) Z.A., à un «
carrousel de TVA
»
[1]
.
La société Z.A. fit l’objet d’un redressement fiscal en matière de TVA sur la période 2002-2006 et paya la somme de 2
457
221
euros (EUR) au titre des droits de TVA éludés dans le cadre du «
carrousel
» susmentionné, outre des pénalités dont le montant final après dégrèvement s’éleva à 10
Parallèlement, le requérant fut poursuivi personnellement du chef du délit d’escroquerie en bande organisée. Le 2 septembre 2014, le tribunal correctionnel de Lyon le condamna, sur l’action publique, à une peine de deux
ans d’emprisonnement avec sursis et, sur l’action civile, au paiement de dommages et intérêts au titre du préjudice subi par l’État à hauteur d’une somme de 3
817
980
EUR, solidairement avec onze autres prévenus ayant participé au même circuit frauduleux de fraude à la TVA entre 2003 et 2005.
Le requérant n’interjeta appel que sur l’action civile. Par un arrêt du 7
septembre
2016, la cour d’appel de Lyon confirma les dispositions civiles du jugement. Toutefois, elle l’infirma s’agissant de la partie du dispositif qui avait prononcé les condamnations civiles «
sous réserve
des sommes versées, le cas échéant, dans le cadre de redressements fiscaux
», au motif que «
l’action en réparation du dommage résultant du délit d’escroquerie à la TVA est distincte de l’action en recouvrement de la taxe fraudée dans le cadre d’une procédure fiscale, de surcroît en l’espèce diligentée auprès d’une personne morale distincte
».
Le requérant se pourvut en cassation, faisant notamment valoir que le montant des dommages et intérêts était punitif et consistait à payer une deuxième fois l’impôt éludé et déjà redressé au bénéfice de l’État, excédant dès lors le préjudice subi. Par un arrêt du 17
janvier 2018, la Cour de cassation rejeta le pourvoi.
Auparavant et dès l’année 2016, le Trésor public avait engagé des procédures de recouvrement forcé des dommages et intérêts dus par le requérant, par la voie de saisies administratives de ses revenus et de ses comptes bancaires.
Invoquant l’article 7 de la Convention, le requérant se plaint du caractère punitif et imprévisible de sa condamnation civile, assimilable selon lui à la peine encourue en cas de condamnation du dirigeant pour fraude fiscale (article 1745 du code général des impôts).
Sous l’angle de l’article 1 du Protocole n
o
1, il soutient que cette condamnation représente une charge excessive et qu’il a subi une ingérence disproportionnée dans son droit au respect de ses biens compte tenu des sommes déjà versées à l’État au titre du redressement fiscal de la société
Z.A., réparant selon lui intégralement le préjudice subi.
Le 3 mai 2022, le requérant est décédé. Son épouse et ayant-droit a informé la Cour qu’elle entendait poursuivre la procédure.
1.
La condamnation sur intérêts civils prononcée à l’encontre du requérant dans le cadre de la procédure pénale relative aux faits d’escroquerie à la TVA commis au préjudice de l’État s’analyse-t-elle, dans les circonstances spécifiques de l’espèce, comme une « peine » au sens de l’article
7
de la Convention (
Welch c.
Royaume-Uni
, 9 février 1995, §§ 27
‑
28, série A n
o
307
‑
A, et
G.I.E.M. S.R.L. et autres c. Italie
[GC], n
os
1828/06 et 2 autres, §§ 210-219, 28 juin 2018) ?
Dans l’affirmative, une telle condamnation lui a-t-elle été infligée en violation de l’article 7 ? En particulier, était-elle prévisible compte tenu du redressement fiscal auquel la société Z.A., dont il était le président, avait été soumise en parallèle de la procédure pénale
diligentée à son encontre
et au titre duquel elle avait payé les droits de TVA éludés sur la même période ?
2.
Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1 ?
En particulier, l’ingérence résultant de la condamnation civile du requérant à payer – solidairement avec onze autres prévenus
– une somme de 3
817
980
EUR de dommages et intérêts
au titre des droits de TVA éludés au préjudice de l’État, a-t-elle imposé au requérant une charge excessive, compte tenu du règlement de l’intégralité de la TVA éludée par la société Z.A. dans le cadre du redressement fiscal susmentionnée, à hauteur de 2
457
221
EUR (
mutatis mutandis
,
Immobiliare Saffi c. Italie
[GC], n
o
22774/93, §
1999
‑
V) ?
Les parties sont invitées à justifier des procédures d’exécution en cours sur le patrimoine du requérant (respectivement, la succession de celui-ci dévolue à son épouse et ayant-droit) en recouvrement des dommages et intérêts dus au titre de sa condamnation prononcée par la cour d’appel de Lyon le 7
septembre 2016.
[1]
«
La fraude carrousel est une fraude à la taxe sur la valeur ajoutée qui s’est multipliée, depuis la création du Marché unique européen, notamment dans les secteurs du commerce des composants électroniques, de la téléphonie mobile et du textile. Cette fraude est organisée entre plusieurs entreprises pour obtenir le remboursement, par un État de l’Union, d’une taxe qui n’a jamais été acquittée en amont, ou réduire le montant de la TVA à payer.
» (source
:
ministère de l’économie
).