JAUBERT c. FRANCE

Publicat la 25 septembrie 2023 Secțiunea a cincea Cerere nr. 8701/23 Philippe JAUBERT împotriva Franței, introdusă la 17 februarie 2023, comunicată la 4 septembrie 2023 CU PRIVIRE LA LEFFAR Cererea se referă la o acuzație de discriminare inversă în materie fiscală. La 31 ianuarie 2013, reclamantul a adus titlurile de valoare pe care le-a furnizat din 2008 în două societăți de drept francez unei societăți F., nou înființate în Franța. La 13 septembrie 2013, a cedat titlurile de valoare pe care le deținea în societatea F. unei societăți americane. După ce a depus în mod inutil o plângere la administrația fiscală, a contestat această impunere în fața instanțelor administrative.

Prin hotărârea din 16 ianuarie 2020, Tribunalul Administrativ din Pau pronunțând restituirea unei părți din suma pe care a primit-o în temeiul impozitului pe venit pe anul 2013 a fost achitată printr-o hotărâre din 24 februarie 2022, instanța administrativă din Bordeaux a anulat această hotărâre și-a respins cererea de dezghețare.

Comisia a considerat că măsura fiscală și cesiunea de titluri de valoare realizate în 2013 nu intră sub incidența Directivei 2009/133/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 privind regimul fiscal comun aplicabil fuziunilor, divizărilor, divizărilor parțiale, divizărilor de active și schimburilor de acțiuni interesante ale societăților din diferite state membre, precum și transferului sediului social al unei SE sau al unei SCE dintr-un stat membru în altul ( Directiva 2009/533/ . În plus, Comisia a considerat că diferența de impozitare dintre tranzacțiile care intră sub incidența acestei directive și cele care nu intră sub incidența acesteia nu era contrară articolului 14 din convenție.

Recursul în casare formulat împotriva acestei hotărâri a fost declarat neacceptat la 21 octombrie 2022. Invocând art. 14 din Convenția combinată cu art. 1 din Protocolul 1, reclamantul susține că a fost supus unui regim fiscal mai nefavorabil decât cel prevăzut pentru operațiunile care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2009/1333. Acesta susține că această diferență de tratament nu este întemeiată pe un scop legitim și că este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă. face obiectul unei discriminări contrare articolului 14 din Convenția combinată cu art. 1 din Protocolul nr? În special, a fost tratat mai puțin bine decât contribuabilii plasați într-o situație comparabilă în momentul stabilirii impozitului pe profit?

În acest caz, această diferență de tratament avea un scop legitim și avea o justificare obiectivă și rezonabilă?

Publié le 25 septembre 2023

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 8701/23 Philippe JAUBERT contre la France introduite le 17 février 2023 communiquée le 4 septembre 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une allégation de discrimination à rebours en matière fiscale. Le 31 janvier 2013, le requérant apporta les titres qu’il détenait depuis 2008 dans deux sociétés de droit français à une société F., nouvellement créée en France. Le 13 septembre 2013, il céda les titres qu’il détenait dans la société F. à une société américaine. Il fut imposé sur la plus-value réalisée lors de cette seconde opération sans que le bénéfice de l’abattement pour durée de détention prévu à l’article 150 ‑ D du code général des impôts lui soit reconnu. Après avoir vainement déposé une réclamation auprès de l’administration fiscale, il contesta cette imposition devant les juridictions administratives.

Par un jugement du 16 janvier 2020, le tribunal administratif de Pau prononça la restitution d’une partie de la somme dont il s’était acquitté au titre de son imposition sur le revenu pour l’année 2013. Par un arrêt du 24 février 2022, la cour administrative d’appel de Bordeaux annula ce jugement et rejeta sa demande de dégrèvement.

Elle jugea que l’apport et la cession de titres réalisés en 2013 ne tombaient pas dans le champ d’application de la directive 2009/133/CE du Conseil du 19 octobre 2009 concernant le régime fiscal commun applicable aux fusions, scissions, scissions partielles, apports d’actifs et échanges d’actions intéressant des sociétés d’États membres différents, ainsi qu’au transfert du siège statutaire d’une SE ou d’une SCE d’un État membre à un autre (« la directive 2009/133 »). Elle jugea en outre que la différence d’imposition instituée entre les opérations relevant du champ d’application de cette directive et celles n’en relevant pas n’était pas contraire à l’article 14 de la Convention.

Le pourvoi en cassation formé contre cet arrêt fut déclaré non admis le 21 octobre 2022. Invoquant l’article 14 de la Convention combiné à l’article 1 du Protocole n o 1, le requérant fait valoir qu’il a été soumis à un régime fiscal plus défavorable que celui qui est prévu pour les opérations relevant du champ d’application de la directive 2009/133. Il soutient que cette différence de traitement n’est pas fondée sur un but légitime et qu’elle est dépourvue de justification objective et raisonnable.

QUESTIONS AUX PARTIES

Le requérant a ‑ t-il fait l’objet d’une discrimination contraire à l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 1 du Protocole n o 1 ? En particulier, a ‑ t ‑ il été moins bien traité que des contribuables placés dans une situation comparable lors de l’établissement de l’impôt litigieux ? Dans l’affirmative, cette différence de traitement poursuivait-elle un but légitime, et avait-elle une justification objective et raisonnable ?