1ra-1200/2014 — art. 328 al. 2 CP

1ra-1200/2014 — art. 328 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1200/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 septembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ion Guzun,

Judecători – Petru Moraru, Liliana Catan, Sveatoslav Moldovan, Iurie Bejenaru,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de

inculpații Malai Igor, Brînză Denis, Golubenco Marian, Duca Andrei și de partea

vătămată Iurie Levinte, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 martie 2014 în cauza penală în privința lui,

Malai Igor Valentin, născut la 21 octombrie 1982, originar și

locuitor ai or. Rezina, str. Șciusev 7 ap. 19;

Brînză Denis Valeriu, născut la 5 mai 1984, originar și locuitor

al or. Rezina, str. 1 Mai 13 ap. 19;

Golubenco Marian Ion, născut la 17 februarie 1985, originar și

locuitor al s. Țahnauți raionul Rezina;

și

Duca Andrei Troftm, născut la 4 septembrie 1984, originar și

locuitor al. s. Ciorna raionul Rezina.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Instanței de fond din 02.11.2010 - pană la 17.02.2011;

Instanței de apel din 10.03.2011 - până la 22.09.2011;

Instanței de recurs din 27.01.2012 - până la 10.04.2012;

Instanței de apel din 17.05.2012 - până la 14.11.2012;

Instanței de recurs din 22.01.2013 - până la 12.03.2013;

Instanței de apel din 12.04.2013 - până la 03.03.2014;

Instanței de recurs din 06.06.2014 - până la 30.09.2014.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor în cauză în

baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă:

Denis, Golubenco Marian și Duca Andrei au fost achitați de sub învinuirea de

săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, din motiv că

fapta acestora nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Iurie Levinte a fost respinsă, ca

nefondată.

Marian și Duca Andrei, au fost puși sub învinuire pentru faptul că, în perioada

noiembrie-decembrie a anului 2009, avînd calitatea de persoană cu funcție de

răspundere, investită cu anumite drepturi și obligațiuni, în vederea exercitării

funcțiilor autorităților publice, au încălcat grav prevederile art. 3 a Convenției

Europene pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, art. 24

alin. (2) al Constituției R. Moldova, art. 2 alin. (1) lit.„a”, art. 20 pct. 1), lit. „a” al

1

Legii „cu privire la sistemul penitenciar”, pct. 6) al Statutului executării pedepsei de

către condamnați aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr. 923 din 20 decembrie

efectivul de trupă și corpul de comandă din sistemul penitenciar al Ministerului

Justiției, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 950 din 14.X.97. p. 1. p. 2, al 2 al

Statutului disciplinar al colaboratorilor sistemului penitenciar aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 308 din 19.03.98, care îi obligau să-și desfășoare activitatea pe baza

respectării stricte a legilor, să protejeze viața, sănătatea și libertățile cetățenilor, să i-a

măsuri pentru apărarea vieții, sănătății, onoarei și demnității cetățenilor, să nu supună

pe nimeni la torturi, să poarte responsabilitatea personală pentru realizarea întocmai a

atribuțiilor de serviciu, să respecte cu strictețe legislația, ordinile șefilor, să fie

cinstiți, să întărească ordinea de drept, combinând exigența înaltă cu atitudinea

binevoitoare față de fiece condamnat; să nu intre în careva relații nelegate de

interesele de serviciu cu condamnații, să respecte normele eticii profesionale; să aibă

o atitudine umană față de condamnați și deținuți, să nu le atingă demnitatea

personală, să servească ca exemple în respectarea ordinii publice normelor morale de

comportare exemplară, să nu aplice fără temei mijloacele speciale, însă contrar

acestor obligațiuni inculpații Malai Igor, Brînză Denis, Golubenco Marian și Duca

Andrei au săvîrșit exces de putere în următoarele împrejurări:

2.1. La 23 noiembrie 2009 în jurul orei 9.00 Malai Igor, aflîndu-se în celula 81

din blocul 3 al Penitenciarului 17 Rezina, împreună cu Brînză Denis, Golubenco

Marian și Duca Andrei sub pretextul inventat de a menține ordinea interioară, au

aplicat nejustificat forța fizică și mijloace speciale față de condamnatul Postica A.

Astfel, Malai Igor i-a aplicat condamnatului Postica A. multiple lovituri cu picioarele

în diferite părți ale corpului, Golubenco Marian i-a aplicat condamnatului Postica A.

o lovitură cu bastonul de cauciuc în regiunea capului, Brînză Denis aderînd la

acțiunile infracționale a colegilor să-i a aplicat și el față de condamnatul Postica A.

multiple lovituri cu bastonul de cauciuc, pumnii și picioarele în diferite părți ale

corpului. Loviturile erau aplicate preponderent în regiunea spatelui și capului. La

rîndul său inculpatul Duca Andrei a aplicat și el condamnatului Postica A. lovituri cu

bastonul din cauciuc și cu picioarele peste diferite părți ale corpului.

2.2. În continuare, la 08 decembrie 2009, aproximativ la ora 8.20 min., Malai

Igor, fiind ajutat de Golubenco Marian și Brînză Denis l-au ridicat din pat pe

condamnatul Postica A. și deși acesta nu opunea rezistență, nu prezenta pericol, fără

nici un motiv l-au escortat în izolatorul disciplinar, unde l-au pus cu pieptul pe o

masă ținîndu-1 imobilizat, iar Golubenco Marian i-a aplicat multiple lovituri cu

bastonul de cauciuc în regiunea feselor. Conform raportului de expertiză medico-

legală părții vătămate Postica A. i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de

echimoze și excoriații la umărul drept, lombar pe dreapta, bilateral pe fese, membrele

superioare, inferioare care se califică ca leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului

sănătății.

2.3. La 30 noiembrie 2009 în jurul orei 16.45 min., Malai Igor în timp ce se afla

la intrarea în atelierul de prelucrare a lemnului amplasat la etajul I al blocului 3 al

Penitenciarului 17 1-a numit pe condamnatul Levinte Iurie cu cuvinte necenzurate,

după ce sub pretext inventat, precum că Levinte Iurie l-ar fi atacat pe neprins de

veste, i-a aplicat acestuia o lovitură cu genunchiul în regiunea organelor genitale, o

lovitură cu pumnul drept în regiunea ochiului stîng și o lovitură cu pumnul în

regiunea capului de la care Levinte Iurie a căzut jos. Inculpatul Brînză Denis aderînd

2

la acțiunile lui Malai Igor i-a aplicat condamnatului Levinte Iurie o lovitură cu

piciorul în regiunea coastelor, după ce ambii i-au aplicat lui Levinte Iurie multiple

lovituri cu picioarele și bastoanele de cauciuc. În urma acestora lui Levinte Iurie i-au

fost cauzate leziuni corporale sub formă de echimoze periorbital și bilateral la nivelul

spinei și feței laterale drepte a nasului, hemoragie în sclera ochiului stîng care se

califică ca leziuni fără cauzarea prejudiciului sănătății.

Ion Bazatin și de partea vătămată Levinte Iurie, prin care au solicitat casarea sentinței

de achitare a inculpaților Malai Igor, Brînză Denis, Golubenco Marian și Duca

Andrei, și pronunțarea unei hotărîri de condamnare pe un termen real, cu închisoare,

motivînd că vinovăția inculpaților a fost dovedită în ședința instanței de fond prin

declarațiile părților vătămate, ale martorilor și materialele dosarului cercetate în

instanța de judecată.

2011 a fost respins ca nefondat apelul procurorului militar Ion Bazatin și admis

parțial apelul părții vătămate Levinte Iurie în latura civilă din alte motive, inclusiv și

în baza art. 409 al. 2 Cod de procedură penală, casată sentința instanței de fond, cu

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care instanța nu s-a expus asupra acțiunii civile din

motivul că inculpații au fost achitați din motivul că nu sunt întrunite elementele

infracțiunii, fapt ce nu împiedică persoana care a inițiat-o de a o intenta în ordinea

procedurii civile, în rest sentința a fost menținută.

În motivarea soluției sale privitor la respingerea apelului procurorului, instanța

de apel a indicat că inculpații aplicînd forța fizică și mijloacele speciale asupra

părților vătămate au acționat în conformitate cu art. 36 al Legii „Cu privire la

sistemul penitenciar” din 17.12.06 și art. 216 al Statutului de executare a pedepsei

aprobat prin Hotărîrea Guvernului 583 din 26.05.06.

Referitor la acțiunea civilă, înaintată de partea vătămată Levinte Iurie, instanța

de apel a admis-o parțial, din considerentul că, ea ilegal a fost respinsă ca

neîntemeiată, odată ce inculpații au fost achitați pe motiv că fapta lor nu întrunește

elementele infracțiunii, astfel, instanța, conform art. 387 alin. (2) pct. 2) CPP, nu se

pronunța asupra acțiunii civile.

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron, prin care, invocînd

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în ordine de apel, de un alt complet

de judecată, invocînd că instanțele de judecată inferioare nu au ținut cont de probele

acuzării care demonstrează vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii imputate,

nu s-au expus asupra tuturor motivelor invocate în apelul procurorului, concluziile

acestora fiind în contradicție cu circumstanțele cauzei.

2012 a fost admis recursul ordinar declarat de către procuror, casată decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2011 în cauza penală

în privința lui Malai Igor, Brînză Denis, Golubenco Marian și Duca Andrei, cu

dispunerea rejudecări cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. Instanța de recurs și-a argumentat soluția prin aceea, că instanța de apel nu

și-a onorat obligațiunea de verificare a legalității și temeiniciei sentinței adoptate, dar

prin afirmații ce contravin declarațiilor părții vătămate, martorilor și probelor

anexate, prin declarații generale și neargumentate, a respins propunerea procurorului

3

apelant privind rejudecarea cauzei și calificarea acțiunilor inculpaților Malai I.,

Brînză D., Golubenco M., Duca A. în baza art. 328 alin. (2) lit. a) CP cu adoptarea

unei hotărîri de condamnare a lor cu pedepsirea la închisoare reală.

Argumentul instanței de apel privind corectitudinea aplicării mijloacelor

speciale de către inculpați în conformitate cu art. 36 al Legii Cu privire la sistemul

penitenciar din 17.12.2006, art. 216 al Statutului executării pedepselor de către

inculpați de asemenea nu poate fi reținut din motiv că actele enumerate mai sus

prevăd aplicarea forței fizice și mijloacelor speciale în privința deținuților cînd ei

încalcă Statutul pînă la momentul în care aceștia încetează să opună rezistență sau

pînă la calmarea lor, însă, din declarațiile părților vătămate și a martorilor apărării

rezultă că asupra acestora se aplicau mijloacele speciale și în momentul cînd nu mai

opuneau rezistență, inculpații neputînd demonstra necesitatea stridentă de aplicare a

forței fizice și a mijloacelor speciale. Totodată intensitatea acțiunilor colaboratorilor

penitenciarului cu care au intervenit asupra părților vătămate a rămas fără o amplă

motivare adecvată de către instanța de apel, necesară în coroborare cu principiul

proporționalității în această speță.

2012 au fost admise apelurile procurorului și al părții vătămate Levinte Iurie, casată

sentința Judecătoriei militare mun. Chișinău din 17 februarie 2011 și pronunțată o

nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Duca Andrei a

fost achitat de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2)

lit. a) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat.

Malai Igor, Brînză Denis și Golubenco Marian au fost condamnați în baza art.

328 alin. (2) lit. a) Cod penal la cîte 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

exercita în sistemul penitenciar pe un termen de 2 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei numite cu închisoarea le-a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

S-a dispus încasarea de la Malai Igor, Brînză Denis și Golubenco Marian în

beneficiul părții vătămate Levinte Iurie, prejudiciul moral cauzat în mărime de 1000

lei de la fiecare.

7.1. Pentru a pronunța decizia, instanța de apel a reținut, că Malai Igor, Brînză

Denis și Golubenco Marian în perioada noiembrie-decembrie a anului 2009, avînd

calitatea de persoană cu funcție de răspundere, investită cu anumite drepturi și

obligațiuni, în vederea exercitării funcțiilor autorităților publice, au încălcat grav

prevederile art. 3 a Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților fundamentale, art. 241 alin. (2) al Constituției R. Moldova, art. 2 alin. (1)

lit.„a", art. 20 p. 1, lit. „a" al Legii „cu privire la sistemul penitenciar", p. 6 al

Statutului executării pedepsei de către condamnați aprobat prin Hotărârea

Parlamentului nr. 923 din 20 decembrie 1994. p. 46 al. 1.4 al Regulamentului cu

privire la satisfacerea serviciului de către efectivul de trupă și corpul de comandă din

sistemul penitenciar al Ministerului Justiției, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

950 din 14.X.97. p. 1. p. 2, al 2 al Statutului disciplinar al colaboratorilor sistemului

penitenciar aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 308 din 19.03.98, care îi obligau

să-și desfășoare activitatea pe baza respectării stricte a legilor, să protejeze viața,

sănătatea și libertățile cetățenilor, să i-a măsuri pentru apărarea vieții, sănătății,

onoarei și demnității cetățenilor, să nu supună pe nimeni la torturi, să poarte

responsabilitatea personală pentru realizarea întocmai a atribuțiilor de serviciu, să

respecte cu strictețe legislația, ordinile șefilor, să fie cinstiți, să întărească ordinea de

4

drept, combinând exigența înaltă cu atitudinea binevoitoare față de fiece condamnat;

să nu intre în careva relații nelegate de interesele de serviciu cu condamnații, să

respecte normele eticii profesionale; să aibă o atitudine umană față de condamnați și

deținuți, să nu le atingă demnitatea personală, să servească ca exemple în respectarea

ordinii publice normelor morale de comportare exemplară, să nu aplice fără temei

mijloacele speciale, însă contrar acestor obligațiuni inculpații Malai Igor, Brînză

Denis și Golubenco Marian au săvîrșit exces de putere în următoarele împrejurări:

La 23 noiembrie 2009 în jurul orei 9.00 Malai Igor, aflîndu-se în celula 81 din

blocul 3 al Penitenciarului 17 Rezina, împreună cu Brînză Denis și Golubenco

Marian sub pretextul inventat de a menține ordinea interioară, au aplicat nejustificat

forța fizică și mijloace speciale față de condamnatul Postica A. Astfel, Malai Igor i-a

aplicat condamnatului Postica multiple lovituri cu picioarele în diferite părți ale

corpului, Golubenco Marian i-a aplicat condamnatului Postica A. o lovitură cu

bastonul de cauciuc în regiunea capului,Brînză Denis aderînd la acțiunile

infracționale a colegilor să-i a aplicat și el față de condamnatul Postica A. multiple

lovituri cu bastonul de cauciuc, pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului.

Loviturile erau aplicate preponderent în regiunea spatelui și capului.

În continuare, la 08 decembrie 2009, aproximativ la ora 8.20 min., Malai Igor,

fiind ajutat de Golubenco Marian și Brînză Denis l-au ridicat din pat pe condamnatul

Postica A. și deși acesta nu opunea rezistență, nu prezenta pericol, fără nici un motiv

l-au escortat în izolatorul disciplinar, unde l-au pus cu pieptul pe o masă ținîndu-1

imobilizat, iar Golubenco Marian i-a aplicat multiple lovituri cu bastonul de cauciuc

în regiunea feselor. Conform raportului de expertiză medico-legală părții vătămate

Postica A. i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de echimoze și excoriații la

umărul drept, lombar pe dreapta, bilateral pe fese, membrele superioare, inferioare

care se califică ca leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății.

La 30 noiembrie 2009 în jurul orei 16.45 min., Malai Igor în timp ce se afla la

intrarea în atelierul de prelucrare a lemnului amplasat la etajul I al blocului 3 al

Penitenciarului 17 1-a numit pe condamnatul Levinte Iurie cu cuvinte necenzurate,

după ce sub pretext inventat, precum că Levinte Iurie l-ar fi atacat pe neprins de

veste, i-a aplicat acestuia o lovitură cu genunchiul în regiunea organelor genitale, o

lovitură cu pumnul drept în regiunea ochiului stîng și o lovitură cu pumnul în

regiunea capului de la care Levinte Iurie a căzut jos. Inculpatul Brînză aderînd la

acțiunile lui Malai i-a aplicat condamnatului Levinte Iurie o lovitură cu piciorul în

regiunea coastelor, după ce ambii i-au aplicat lui Levinte Iurie multiple lovituri cu

picioarele și bastoanele de cauciuc. În urma acestora lui Levinte Iurie i-au fost

cauzate leziuni corporale sub formă de echimoze periorbital și bilateral la nivelul

spinei și feței laterale drepte a nasului, hemoragie în sclera ochiului stîng care se

califică ca leziuni fără cauzarea prejudiciului sănătății.

7.2. Instanța și-a argumentat soluția prin aceea, că „vina inculpaților Malai Igor,

Brînză Denis și Golubenco Marian în aplicarea ilegală a forței fizice și mijloacelor

asupra părții vătămate a fost dovedită. Este neîntemeiată afirmația precum că ei au

acționat în limitele prevăzute de legislația în vigoare, deoarece legea prevede expres

aplicarea forței fizice și mijloacelor speciale în privința deținuților, cînd ei încalcă

statutul pînă la momentul cînd aceștia încetează să mai opună rezistență sau pînă la

calmarea lor. Însă din declarațiile părții vătămate Levinte Iurie, inclusiv și a

martorilor rezultă că asupra acestuia se aplica forța fizică și atunci cînd acesta nu mai

opunea rezistență, inculpații neputînd demonstra necesitatea stridentă de aplicare a

5

forței fizice asupra acestuia. Mai mult decît atît, nu poate fi reținut argumentul

invocat de către inculpați că partea vătămată Levinte Iurie a încercat să-1 stranguleze

pe Malai Igor, ceea ce a determinat maltratarea acestuia, deoarece contravine

materialelor cauzei, în cadrul procesului penal, nefiind stabilit dacă Levinte Iurie a

fost sancționat disciplinar pentru faptele sale, asupra cărora inculpații pretind că ar fi

avut loc.

Atît în cadrul urmăririi penale cît și în instanța de judecată părțile vătămate au

indicat faptul, că aplicarea mijloacelor speciale a fost întreprinsă în momentul în care

ele nu opuneau rezistență, iar inculpații nu au putut să demonstreze necesitatea

stridentă de aplicare a forței fizice și a mijloacelor speciale. Astfel, cele menționate

stabilesc că intensitatea acțiunilor inculpaților Malai Igor, Brînză Denis și Golubenco

Marian cu care au intervenit asupra părților vătămate a rămas fără amplă motivare.

La judecarea cauzei în apel nu au fost prezentate probe noi ce ar combate

concluziile privind achitarea inculpatului Duca A. sau care ar demonstra vinovăția

acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) Cod penal.

Chiar și în situația în care se reține că Duca A. a fost prezent la momentul

comiteri acțiunilor ilegale de către inculpații Malai Igor, Brînză Denis,Golubenco

Marian acest fapt nu constituie o probă certă că inculpatul Duca A. ar fi participat la

aplicarea violenței față de Postica A. și Levinte Iu. Față de materialul probator aflat la

dosar instanța de apel a apreciat că nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție a

inculpatului Duca A., făcînd aplicarea principiului „in dubio pro reo”, urmînd a

pronunța o soluție de achitare a acestuia”.

Iurie și avocata Lefter Stela în interesele inculpaților Malai Igor, Golubenco Marian

și Brînză Denis au declarat recursuri ordinare.

8.1. Procurorul în recursul declarat în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală a solicitat casarea deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, în alt complet de judecată, invocînd că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale;

- vinovăția inculpatului Duca A. în comiterea infracțiunii imputate a fost

dovedită pe deplin, prin ansamblul probelor veridice, pertinente, utile și in mod

special legal dobîndite în cadrul urmăririi penale, ulterior cercetate în ședința de

judecată;

- Postica A. a confirmat faptul că loviturile i-au fost aplicate de Malai Igor,

Brînză Denis și Golubenco Marian, iar Duca Andrei 1-a ținut de mînă jos, adică l-a

imobilizat, fără a-1 lovi, dar în acel moment era lovit de ceilalți inculpați, el nu poate

concretiza dacă și Duca i-a aplicat lovituri, deoarece era culcat jos și erau mai mulți

colaboratori ai penitenciarului și respectiv nu a putut delimita acțiunile fiecăruia, dar

cu certitudine a indicat că inculpații au acționat cu o intenție unică și anume de a-l

pedepsi pentru nesupunere;

- inculpații se încurcă în declarațiile sale invocînd într-un caz, că în izolator

Postica A. l-ar fi atacat pe Golubenco, în alt caz, spunînd că asupra lui Postica ar fi

fost găsite obiecte interzise, fără a confirma documentar depistarea și ridicarea

acestora;

- concluziile instanței de apel în partea individualizării pedepsei stabilite

inculpaților sunt greșite și în contradicție cu probatoriul administrat la etapa urmăririi

6

penale și cercetării judiciare, neconforme scopului legii penale și principiului

individualizării răspunderii penale și pedepsei penale;

- la stabilirea pedepsei, instanța de judecată nu a luat în considerație faptul că

inculpații au cauzat prejudiciu nu doar părților vătămate, dar au compromis statutul

de colaborator al instituției penitenciare, au știrbit imaginea instituțiilor statului în

domeniul executării pedepselor care este monitorizată de UE, au subminat autoritatea

judecătorască în fața societății civile, lăsînd o amprentă negativă în rîndul cetățenilor,

prin ce au diminuat încrederea populației în organele statului;

- circumstanța atenuată reținută de către instanță, precum că inculpații nu au fost

judecați, se caracterizează pozitiv este eronată, din motivul că în cadrul judecării

cauzei penale inculpații vina nu au recunoscut-o, nu sau căit sincer, nu au

conștientizat că au comis o infracțiune, considerînd eronat că ei au acționat legal;

- instanța de judecată la stabilirea pedepsei a indicat la prezența circumstanțelor

atenuante care, însă nu au fost stabilite în cadrul cercetării judecătorești.

8.2. Avocata Lefter Stela în interesele inculpaților Malai Igor, Golubenco

Marian și Brînză Denis în recursul declarat a solicitat casarea deciziei și menținerea

sentinței primei instanțe, invocînd că:

- fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii și faptei săvîrșite de

către inculpați li s-a dat o încadrare juridică greșită;

- instanța de apel și-a făcut concluziile doar pe declarațiile părții vătămate

Postică Andrei, însă acestea contravin cu situația de fapt și de drept, iar acuzarea nu a

adus și alte probe în acest sens;

- instanța de apel nu s-a expus asupra probei –registrul de evidență a eliberării

mijloacelor speciale colaboratorilor, potrivit căruia inculpaților în acea zi nu li s-au

eliberat careva mijloace speciale, ceea ce denotă faptul că inculpații nici nu au avut

posibilitatea să folosească bastonul de cauciuc;

- inculpații au folosit forța fizică cu scopul de a imobiliza partea vătămată

Postica Andrei și a ridica lama de la el pentru a evita automutilarea acestuia, care în

decurs de 1 an s-a automutilat de 4 ori;

- nu s-a luat în considerație faptul că martorul Golan I. a declarat că în celula

lui Postica Andrei nu exista masă, deoarece celula este mică, iar faptul că partea

vătămată a fost întins pe masă și bătut sunt niște invenții ale acestuia;

- nu s-a ținut cont de faptul că partea vătămată a declarat că în izolator a fost

condus doar de inculpații Brînză Denis și Golubenco Marian și care a declarat, că a

fost lovit doar de către acești inculpați;

- inculpații au aplicat bastoanele de cauciuc în privința lui Postică Andrei, însă

în limitele permise de lege;

- referitor la episodul privind partea vătămată Levinte Iurie, instanța la fel, a

pus la baza concluziei sale doar declarațiile părții vătămate;

- partea vătămată Levinte Iurie l-a atacat pe Malai Igor, iar Brînză Denis

reieșind din circumstanțele create a aplicat bastonul de cauciuc în privința acestuia,

cu scopul de a-l imobiliza, însă prin acțiunile sale, dînsul nu a depășit limitele

prevederilor stipulate de Statutul executării de către condamnați;

- prin acțiunile lui Brînză Denis, Levinte Iurie a fost imobilizat și au fost

prevenite consecințele care puteau fi letale pentru inculpatul Malai Igor;

- acțiunile făptuitorului pot fi încadrate în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal

numai în cazul în care acesta a aplicat violență, iar părții vătămate i-au fost cauzate

7

leziuni corporale ușoare sau medii, în cazul dat însă, părților vătămate le-au fost

cauzate leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății.

8.3. Partea vătămată Levinte Iurie în recursul declarat a solicitat să fie încasate

de la inculpații Malai Igor, Brînză Denis și Duca Andrei prejudiciul moral în mărime

de 60000 lei și cel material în mărime de 6000 lei, invocînd că inculpații menționați

sunt vinovați în fața sa, deoarece l-au bătut și din care considerent i-au apărut

probleme de sănătate, nu poate să lucreze și să-și întrețină părinții care sunt în etate și

s-au cheltuit material pentru tratamentul său în urma maltratării de către inculpați.

au fost admise recursurile ordinare declarate de către procuror, de către partea

vătămată Levinte Iurie și de către avocata Stela Lefter în interesele inculpaților Malai

Igor, Golubenco Marian și Brînză Denis, casată decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 14 noiembrie 2012 în privința lui Malai Igor Valentin,

Golubenco Marian Ion, Brînză Denis Valeriu și Duca Andrei Trofim, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Pentru a se pronunța instanța de recurs a menționat că, la baza condamnării

inculpaților Malai Igor, Brînză Denis și Golubenco Marian sunt indicate ca probă

decisivă – declarațiile părții vătămate Postica A., care în instanța de apel a declarat

(vol. VI, f.d. 226 verso), că „susține declarațiile date anterior și a confirmat faptul că

loviturile i-au fost aplicate cu bastonul de Malai Igor, Brînză Denis și Golubenco

Marian, iar Duca Andrei în acest timp l-a ținut de mînă jos, dar nu l-a lovit”.

Reieșind din aceste circumstanțe, avînd proba decisivă declarațiile părții

vătămate Postica A., Colegiul lărgit consideră, că instanța de apel inexplicabil și pur

declarativ l-a achitat pe Duca Andrei de sub învinuirea pe art. 328 alin. (2) lit. a) Cod

penal, din motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat, iar pe ceilalți inculpați - Malai

Igor, Brînză Denis și Golubenco Marian i-a condamnat, de parcă partea vătămată

Postica A. nu a fost imobilizat de către Duca Andrei și ultimul nu a acționat cu

ceilalți inculpați cu o intenție unică, ceea ce în viziunea Colegiului lărgit nu

corespunde adevărului și nu poate fi acceptat.

Colegiul lărgit a constatat că, instanța de apel aplicînd pedepsele inculpaților a

ignorat jurisprudența CEDO în cauze analogice, cum sunt Hotărîrile în cauzele

Valeriu și Nicolae Roșca vs Republica Moldova din 20.10.2009, cauza Pădureț vs

Republica Moldova din 05.01.2010, fiind aplicare pedepse prea blînde, ineficiente

pentru infracțiuni de tortură și exces de putere, din care motive urmează a fi casată

decizia instanței de apel în partea stabilirii pedepsei.

Prin apelul părții vătămate Levinte Iurie (vol. V, f.d. 232-239) s-a solicitat

achitarea daunei materiale și morale în sumă de 60000 lei de la inculpații Malai Igor,

Brînză Denis și Duca Andrei.

Instanța de apel, examinînd aceste motive, a încasat de la inculpații Malai Igor,

Brînză Denis și Golubenco Marian în beneficiul părții vătămate Levinte Iurie ca

prejudiciu moral cauzat cîte 1000 lei de la fiecare, considerînd acesta ca o satisfacție

echitabilă reieșind și din condamnarea acestor inculpați.

Colegiul lărgit invocă, că în Buletinul CSJ nr. 8-9/2012 a fost publicată opinia

comună a Președintelui Curții Supreme Justiție Dl. Mihai Poalelungi și a Șefului

Adjunct al Direcției Agent Guvernamental, dl. Lilian Apostol, privind satisfacția

echitabilă” cu scopul de a unifica practica judiciară la acordarea inclusiv a

compensației morale.

8

Din conținutul deciziei atacate de partea vătămată Levinte Iurie rezultă, că la

acordarea compensației morale părții vătămate Levinte Iurie, instanța de apel nu a

ținut cont de opinia nominalizată, astfel s-a încasat evident prea puțin ca compensație

morală părții vătămate Levinte Iurie, ce nu poate fi acceptat și la o nouă rejudecare

urmează a fi corectat.

Cu referire la recursul declarat de avocatul Lefter Stela în interesele inculpaților

Malai Igor, Brînză Denis și Golubenco Marian.

În recurs recurenții invocă, că instanța de apel a refuzat să satisfacă demersul de

a interoga în calitate de martor pe Levcenco Andrei, colaborator al Serviciului

Securitate în Penitenciarul nr. 17, or. Rezina și au mai declarat în instanța de recurs,

că neîntemeiat, fără a fi învinuit pe episodul din 30.11.2009 de la inculpatul

Golubenco Marian s-a încasat în folosul părții vătămate Levinte Iurie 1000 lei ca

compensație a daunei morale.

Colegiul lărgit a acceptat motivele invocate, statuînd că instanța de apel

neîntemeiat a respins demersul de a interoga în calitate de martor pe Levcenco Andrei

și într-adevăr fără a fi învinuit pe episodul din 30.11.2009 legat de maltratarea părții

vătămate Levinte Iurie, de la inculpatul Golubenco Marian s-a încasat în folosul lui

Levinte Iurie - 1000 lei, ce nu este corect și nu poate fi acceptat.

au fost admise apelurile procurorului și a părții vătămate Levinte Iurie, casată

sentința și pronunță o nouă hotărâre, prin care: au fost recunoscuți vinovați Mălai

Igor, Brînză Denis, Golubenco Marian și Duca Andrei, în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (2), lit. a) Codul penal (în redacția Legii din 18.12.2008) și

numită pedeapsa:

- lui Mălai Igor Valentin - sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții în sistemul penitenciar pe un termen de 4 ani,

cu executarea pedepsei închisorii în penitenciare de tip semiînchis.

- lui Brînză Denis Valeriu - sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții în sistemul penitenciar pe un termen de 4 ani,

cu executarea pedepsei închisorii în penitenciare de tip semiînchis.

- lui Golubenco Marian Ion - sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani 6

luni cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în sistemul penitenciar pe un termen de

3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciare de tip semiînchis.

- lui Duca Andrei Trofim - sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții în sistemul penitenciar pe un termen de 3 ani,

cu executarea pedepsei în penitenciare de tip semiînchis.

A fost admisă acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Levinte Iurie Ion

și a fost încasat de la Mălai Igor Valentin și de la Brînză Denis Valeriu în contul lui

Levinte Iurie Ion dauna morală în mărime de cîte 10 mii lei fiecare.

A fost admisă acțiunea civilă a lui Levinte Iurie Ion cu privire la încasarea

daunei materiale, lăsînd ca asupra cuantumului despăgubirilor materiale să se expună

instanța civilă.

Pentru a se pronunța instanța de apel a menționat că, întreaga sistemă de probe

enumerate mai sus și apreciate de către instanța de apel prin prisma prevederilor art.

101 CPP, coroborează între ele și demonstrează, incontestabil, faptul comiterii de

către inculpații Mălai Igor, Brînză Denis, Golubenco Marian și Duca Andrei a

infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(2), lit. a) Cod Penal (în redacția Legii din

18.12.2008) - Excesul de putere, adică săvîrșirea de către o persoană cu funcție de

9

răspundere a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice,

însoțite de aplicarea violenței.

Instanța de apel a considerat necesar de admis acțiunea civilă înaintată de către

partea vătămată Levinte Iurie și de încasat de la Mălai Igor și de la Brînză Denis în

contul lui Levinte Iurie dauna morală în mărime de câte 10 mii lei fiecare, tinînd cont

de practica CEDO privitor la modul de încasare a prejudiciului moral (Opinia

comună privind satisfacția echitabilă (Buletinul CSJ a RM8-9/24, 2012), cît și de

prevederile art. art. 1423 Cod civil, conform căruia, mărimea compensației pentru

prejudiciul moral se determină de către instanța judecătorească reieșind din caracterul

și gravitatea suferințelor psihice și fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, (dacă vinovăția este condiție a răspunderii), și de

măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța

judecătorească, luînd în considerație circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul

(locul, timpul, vîrsta etc.), precum și statutul social al persoanei vătămate. Mărimea

prejudiciului moral nu depinde de mărimea prejudiciului material: astfel, partea

vătămată Levinte Iurie Ion a suportat dureri din cauza traumatismului cauzat de către

inculpații Mălai Igor și Brînză Denis, s-a aflat la tratament, a avut suferințe morale.

Astfel, în speță, dauna morală se exprimă prin faptul că Levinte Iurie a suportat

mari suferințe morale și dureri fizice, în urma aplicării violenței de către inculpații

Mălai Igor și Brînză Denis.

Conform art. 225 alin.(3) Cod de procedură penală, dacă la soluționarea acțiunii

civile, pentru a stabili suma despăgubirilor cuvenite părții civile, apare necesitatea de

a amîna judecarea cauzei pentru a se administra probe suplimentare, instanța poate să

admită în principiu acțiunea civilă, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să

se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Instanța de apel a constatat că, de către partea vătămată nu au fost prezentate

careva probe incontestabile pentru stabilirea cuantumului concret a prejudiciului

material, în ce mărime anume, și aceasta nu este posibil de constatat fără a amîna

judecarea cauzei, și astfel, reieșind din prevederile art. 225 alin.(3) Cod de procedură

penală sus-indicate. Instanța de apel a ajuns la concluzia de a admite în principiu

acțiunea civilă a părții vătămate Levinte Iurie, urmînd ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

- inculpații Malai Igor, Brînză Denis, Golubenco Marian, Duca Andrei, făcînd

trimiterea prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6), 9), 13) Cod de procedură penală,

solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței instanței de fond, motivînd că,

instanța de apel nu era în drept să pronunțe o hotărîre de condamnare fără audierea

învinuitului prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de părți; nu l-au bătut

pe condamnatul Postica A., el însăși a făcut situația de conflict, nu s-a supus

colaboratorilor penitenciarului; decizia a fost examinată unilateral, instanța de apel a

ignorat prevederile art. 8, 10 Cod penal;

- partea vătămată Iurie Levinte, solicită casarea parțială deciziei instanței de apel

în partea prejudiciului moral. Recurentul a menționat că, nu este de acord cu soluția

adoptată în acțiunea civilă, deoarece s-a dovedit pe deplin vinovăția inculpaților de

infracțiunea incriminată.

10

11.1. Avocatul Tatiana Pavlenco în numele inculpaților Malai Igor, Brînză

Denis, Golubenco Marian, Duca Andrei, în conformitate cu prevederile art. 431 alin.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat de către partea vătămată, solicitînd respingerea lui, deoarece nu a

fost demonstrată vinovăția inculpaților, iar unele momente din învinuire sunt bazate

pe presupuneri.

11.2. Procurorul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate de

către inculpați, solicitînd respingerea lor, deoarece decizia instanței d apel este

corectă și corespunde legii.

raport cu circumstanțele cauzei Colegiul penal lărgit consideră că recursurile urmează

a fi respinse, din următoarele considerente.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu calitatea

pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427

Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

însă fără a i se agrava situația.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

12.1. Cu referire la recursurile inculpaților Malai Igor, Brînză Denis,

Golubenco Marian, Duca Andrei.

Potrivit textului recursului ca temei de casare a hotărîrii judecătorești este

invocat pct.6), 9) și 13) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel atunci cînd: pct. 6) - instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărîrii sau acesta este expus neclar sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care

a afectat soluția instanței; pct. 9) - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu

este prevăzută de legea penală; pct. 13) - a intervenit o lege penală mai favorabilă

condamnatului.

Colegiul constată că nici unul din temeiurile, la care se referă autorii

recursurilor, nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care

ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de

apel.

Instanța de apel a cercetat toate probele prezentate de părți, cercetînd și

materialele cauzei, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală,

le-a dat o apreciere obiectivă din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității probelor adunate în cauză și care în ansamblul lor au confirmat

vinovăția inculpaților Malai Igor, Brînză Denis, Golubenco Marian, Duca Andrei.

11

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textul deciziei

instanței de apel. Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor

probe nu s-au stabilit.

Instanța de apel a motivat concluzia de vinovăție a lui Malai Igor, Brînză Denis,

Golubenco Marian, Duca Andrei, descriind în amănunte circumstanțele și

împrejurările în care au avut loc acțiunile inculpaților bazîndu-se pe cumulul de probe

descrise decizia sa.

Prin urmare, argumentele recurenților, precum că inculpații Malai Igor, Brînză

Denis, Golubenco Marian, Duca Andrei nu au comis infracțiunile incriminate sunt

neîntemeiate și contravin materialelor cauzei. Iar nerecunoașterea vinovăției nu poate

servi temei de achitare a acestora, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost

administrate suficiente probe, care confirmă cu certitudine vinovăția lori și este

apreciată de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la

apărare, urmărind scopul evitării răspunderii penale.

Colegiul penal remarcă că, recursul repetă în totalitate textul apelului, iar

instanța de apel minuțios a analizat toate argumentele, a cercetat ansamblul de probe

și s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor.

Lecturînd textele recursurilor, Colegiul lărgit remarcă că, aceștia nu sunt de

acord cu aprecierea dată de către instanța de apel a probelor colectate și cercetate pe

parcursul ședințelor de judecată.

Conform art. 27 și 414 alin. (2) Cod de procedură penală, aprecierea probelor și

circumstanțelor de fapt ale cauzei ține de competența instanțelor de fond și de apel.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-o

caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de

starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească definitivă. Această

concluzie rezultă din prevederile art.427 Cod de procedură penală, care prin

temeiurile enumerate în pct.1) -16) oferă dreptul de casare numai dacă se constată o

eroare de drept, iar aprecierea probelor ca temei de recurs nu se specifică în norma

vizată.

Curtea Europeană, în cauza (Balliu vs. Albania, 74727/01), a reiterat că ,, …

admisibilitatea probelor este în primul rînd reglementat de normele de drept intern și

ea, de regulă, este de competența instanțelor naționale să aprecieze mijloacele de

probă administrate în fața lor. Așadar, conform Convenției, Curtea trebuie mai

degrabă să stabilească, dacă procesul în ansamblul său –inclusiv modul în care

mijloacele de probă au fost luate – au fost echitabile”.

În acest sens, Colegiul lărgit remarcă că, instanțele inferioare la colectarea și

administrarea probelor nu au încălcat careva norme procesual penale, astfel

argumentele recurenților sunt vădit neîntemeiate.

Colegiul penal reiterează că, criticile recurenților precum că, prin Legea nr. 252

din 08 noiembrie 2012 au fost abrogate prevederile art. 328 alin (2) lit. a) Cod penal,

nu constituie temei care ar duce la evitarea răspunderii condamnaților pentru fapta

săvîrșită, ori prin Legea menționată, nu a fost înlăturat caracterul infracțional al faptei

săvîrșite, el fiind încadrat în baza unui nou articol - 1661 Cod penal.

Astfel, infracțiunea prevăzută de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, nu a fost

decriminalizată.

Avînd în vedere că sancțiunea art. 1661 alin. (2) lit. e) Cod penal, introdus prin

Legea sus menționată, prevede o pedeapsă mai aspră decît sancțiunea art. 328 alin.

(2) lit. a) Cod penal, acțiunile inculpaților urmează a fi calificate conform Legii

12

penale la momentul săvîrșirii faptei, ori conform art. 10 alin. (2) Cod penal - legea

penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de

săvîrșirea unei infracțiuni nu are efect retroactive.

Astfel, criticele formulate de recurenți în privința calificării pedepsei, nu sunt

motivate sub aspectul casării hotărîrii recurate, în scopul reparării pretinselor erori de

drept comise la judecarea cauzei și nu constituie în speța dată, temei de recurs.

Colegiul remarcă că, inculpații fiind persoane cu funcție de răspundere, urmau

să aibă o comportare corectă și cuviincioasă față de persoanele cu care intră în

legătură în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu. Este interzis ca un funcționar

aflat în funcție de serviciu să folosească un limbaj violent sau acte de violență psihică

sau fizică împotriva unei persoane. Un asemenea comportament aduce atingerea

relațiilor sociale, drepturilor și libertăților cetățenilor, pentru care legea prevede o

pedeapsă mai aspră.

Colegiul penal menționează și faptul că, la numirea tipului și măsurii de

pedeapsă inculpaților Mălai Igor, Brînză Denis, Golubenco Marian și Duca Andrei pe

art. 328 alin.(2), lit. a) Cod penal (în redacția Legii din 18.12.2008), s-a ținut pe

deplin cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75 - 78 Cod penal, gravitatea infracțiunii

comise, motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de faptul că dânșii anterior n-au

fost condamnați, de circumstanțele cauzei care atenuează pedeapsa, ori agravează

răspunderea. La stabilirea pedepsei cu închisoare s-a ținut cont de faptul că, inculpații

Mălai Igor, Brînză Denis, Golubenco Marian și Duca Andrei nu și-au recunoscut și

nu și-au conștientizat vina, prin urmare nu se căiesc de cele săvîrșite.

Tot în acest sens s-a expus și CEDO cu privire la practica sancționatorie în

cauzele de tortură, tratamentul inuman sau degradant, în Hotărîrile Valeriu și Nicolae

Roșea și Pădureț contra Moldovei.

Rezumînd cele menționate, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru

admiterea recursurilor ordinare declarate de inculpații Mălai Igor, Brînză Denis,

Golubenco Marian și Duca Andrei și, potrivit legii, se impune respingerea

recursurilor ca inadmisibile, cu menținerea hotărîrii atacate.

12.2. Cu referire la recursul părții vătămate Levinte Iurie:

Recurentul Levinte Iurie, în recursul său invocă dezacordul acțiunii civile

adoptată de instanța de apel în decizia sa.

Colegiul penal consideră necesar de respins recursul acestuia, deoarece instanța

de apel just a admis acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Levinte Iurie și

a fost încasat de la Mălai Igor și de la Brînză Denis în contul tui Levinte Iurie dauna

morală în mărime de cîte 10 mii lei fiecare, ținînd cont de practica CEDO privitor la

modul de încasare a prejudiciului moral, cît și de prevederile art. art. 1423 Cod Civil,

conform căruia, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de către

instanța judecătorească reieșind din caracterul și gravitatea suferințelor psihice și

fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului,

(dacă vinovăția este condiție a răspunderii), și de măsura în care această compensare

poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice le apreciază instanța judecătorească, luând în considerație

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul (locul, timpul, vârsta etc.), precum și

statutul social al persoanei vătămate. Mărimea prejudiciului moral nu depinde de

mărimea prejudiciului material.

13

Dauna morală se exprimă prin faptul că, Levinte Iurie a suportat mari suferințe

morale și dureri fizice, în urma aplicării violenței de către inculpații Mălai Igor și

Brînză Denis.

Totodată instanța de apel just a constatat că, de către partea vătămată nu a fost

prezentate careva probe incontestabile pentru stabilirea cuantumului concret a

prejudiciului material, în ce mărime anume, și aceasta nu este posibil de constatat fără

a amâna judecarea cauzei, și astfel, reieșind din prevederile art. 225 alin.(3) Cod de

procedură penală sus-indicate, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Conform art. 225 alin.(3) Cod de procedură penală, dacă la soluționarea acțiunii

civile, pentru a stabili suma despăgubirilor cuvenite părții civile, apare necesitatea de

a amâna judecarea cauzei pentru a se administra probe suplimentare, instanța poate să

admită în principiu acțiunea civilă, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să

se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de inculpații Malai

Igor, Brînză Denis, Golubenco Marian, Duca Andrei și de partea vătămată Iurie

Levinte, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 martie

2014, în cauza penală în privința lui Malai Igor Valentin, Brînză Denis Valeriu,

Golubenco Marian Ion, Duca Andrei Troftm, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 28 octombrie 2014.

Președinte Ion Guzun

Judecători Petru Moraru

Liliana Catan

Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

14