1ra-1503/14 — art. 189 alin 1, 361 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 189 alin 1, 361 alin.1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct 6 8 10 CPP
1ra-1503/14 — art. 189 alin 1, 361 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-1503/2014
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
08 octombrie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Ghenadie Nicolaev,
Judecători – Petru Moraru și Vladimir Timofti,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2014, declarat de avocatul Oleg
Eni în numele inculpatului
Ursu Andrei Tudor, născut la 27 iulie 1980,
originar din s. Covurlui, r-nul Leova și locuitor al s.
Sociteni, r-nul Ialoveni, moldovean, cetățean al R.
Moldova;
Termenul de examinare a cauzei:
Instanța de fond: 03.04.2013 - 19.03.2014;
Instanța de apel: 11.04.- 27.05.2014;
Instanța de recurs: 18.08.- 08.10.2014;
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 19 martie 2014, Ursu Andrei a fost
condamnat:
- în baza art. 189 alin. (1) Cod penal, la 1 an și 3 luni închisoare;
- în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, la 6 luni închisoare;
- în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul
parțial al pedepselor aplicate, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 1 an și 6 luni
închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.
A fost încasat de la Ursu Andrei în folosul părții civile Drobot Marcel,
prejudiciul moral cauzat prin infracțiune, în sumă de 5.000 lei.
Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat în fapt că, Ursu Andrei la 29
noiembrie 2012, aproximativ la orele 10:30, avînd intenția de a obține mijloace
financiare prin șantaj, în urma unei discuții telefonice cu Drobot Maria s-au înțeles să
se întîlnească cu aceasta. La aceiași dată, aproximativ la ora 16:00, Ursu Andrei a venit
în curtea grădiniței de copii „Lăstărel” situată în or. Ialoveni, str. 27 August, unde
Drobot Maria lucrează în calitate de educatoare și telefonînd-o i-a solicitat ultimei să
iasă afară pentru a discuta. În timpul discuției, Ursu Andrei a înaintat lui Drobot Maria
cererea de a-i fi transferată suma de 500 euro pe contul bancar cu nr. „225971
OSV47911527100” MOB.Bank”, amenințînd-o că în caz contrar, va publica prin
intermediul rețelei „Internet” informație defăimătoare, pe care o deține, privind
relațiile extraconjugale a soțului ei Drobot Marcel.
1
Tot el, Ursu Andrei, avînd scopul păstrării și deținerii imprimantelor,
ștampilelor, sigiliilor false ale unor instituții indiferent de tipul de proprietate și formă
juridică de organizare, în perioada nestabilită de către organele de drept și pînă la 11
decembrie 2012 a deținut la domiciliul său din s. Sociteni, r-nul Ialoveni, un sigiliu al
notarului public „Zvonov Marina nr. licenței 048” și două file cu imprimări de sigiliu
„Zvonov Maina licență nr. 048”, false care au fost depistate și ridicate în cadrul
percheziției ce a fost petrecută la domiciliul ultimului.
Avocatul Bubuioc Svetlana în numele inculpatul Ursu Andrei, a contestat cu
apel sentința, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal intentat
în privința inculpatului Ursu A. în baza art. 189 alin. (1) Cod penal, să fie încetat, iar în
baza art. 361 alin. (1) Cod penal, inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de
amendă.
În susținerea cerințelor sale, apelantul a invocat, că potrivit materialelor cauzei
penale, la 28 noiembrie 2012, a fost dispusă începerea urmăririi penale în privința lui
Ursu A. în baza art. 189 alin. (2) lit. d) Cod penal (f.d. 1, vol. I), unde a fost indicat că
plîngerea părții vătămate a fost înregistrată la 27 noiembrie 2012, iar în ordonanța de
punere sub învinuire din 14.12.2012 (f.d. 133, vol. I) Ursu A. a fost învinuit precum că
a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) Cod penal, la 29 noiembrie 2012,
astfel, încălcările procedurale ale organului de urmărire penală menționate, duc la
încetarea procesului penal nominalizat.
Totodată, apelantul și-a exprimat dezacordul său cu pedeapsa aplicată
inculpatului în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, deoarece în cazul dat este o
infracțiune ușoară și sancțiunea este alternativă și prevede pedeapsa sub formă de
amendă.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2014, a
fost respins, ca nefondat, apelul avocatului Bubuioc Svetlana în numele inculpatul
Ursu Andrei, cu menținerea sentinței fără modificări.
La adoptarea soluției date, instanța de apel a reținut că, instanța de fond în baza
probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința
de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a
dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu
certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu
privire la vinovăția inculpatului Ursu A. în baza art. art. 189 alin. (1), 361 alin. (1)
Cod penal, iar în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, fiindu-i corect stabilită pedeapsa
definitivă de 1 an și 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.
În acest sens, instanța de apel a concluzionat că, chiar dacă inculpatul nu a
recunoscut vina în cele incriminate, vinovăția acestuia de săvîrșirea infracțiunii
prevăzute de art. art. 189 alin. (1), 361 alin. (1) Cod penal, întru-totul s-a confirmat
prin: declarațiile părții vătămate Drobot M.(f. d. 214-216, vol. I); martorilor Drobot M.
(f. d. 212-213, vol. I), Gușanu (Ursu) Iulia (f. d. 217-218, vol. I); procesul-verbal de
examinare a obiectului din 07 decembrie 2012 (f. d. 29-31, vol. I); procesul-verbal de
examinare a obiectului din 07 decembrie 2012 (f. d. 34-35, vol. I); procesul-verbal de
percheziție din 11 decembrie 2012 (f. d. 76, vol. I); procesul-verbal de examinare a
obiectului din 13 decembrie 2012 (f. d. 87-88, vol. I); procesul-verbal de examinare a
2
obiectului din 13 decembrie 2012 (f. d. 89-90, vol. I); procesul-verbal de examinare a
obiectului din 13 decembrie 2012 (f. d. 91-96, vol. I); procesul-verbal de ridicare din
19 decembrie 2012 (f. d. 108-109, vol. I); procesul-verbal de ridicare din 10 ianuarie
2013 (f. d. 61-68, vol. I); procesul-verbal de examinare a obiectului din 21 decembrie
2012 (f. d. 49-53, vol. I); procesul-verbal de examinare a obiectului din 21 decembrie
2012 (f. d. 54-60, vol. I); raportul de expertiză nr. 351 din 29 ianuarie 2013.
Instanța de apel, a respins ca nefondate, argumentele apărării referitor la
ordonanța de începere a urmăririi penale care este întocmită înaintea săvîrșirii
infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (1) Cod penal, deoarece la 28 noiembrie a fost
pornită urmărirea penală pe faptul plîngerii părții vătămate din 27 noiembrie 2012 în
baza art. 189 alin. (2) lit. d) Cod penal, iar faptul săvîrșirii infracțiunii de șantaj a fost
constatat la 29 noiembrie 2012, adică în cadrul procesului penal pornit, în cadrul căruia
s-au efectuat măsuri operative de investigații, care nu pot fi efectuate în afara
procesului penal.
Mai mult, instanța de apel a mai reținut că, inculpatul și apărătorul său nu au
contestat legalitatea actelor procedurale întocmite de către organul de urmărire penală
în modul și termenul stabilit de Lege, precum și la finisarea urmăririi penale și luarea
de cunoștință cu materialele cauzei, nu au avut nici o obiecție asupra actelor
menționate, prezumîndu-se că au acceptat situația dată.
Tot aici, instanța de apel, cu trimitere la dispoziția art. 251 alin. (4) Cod de
procedură penală, a menționat că la terminarea urmăririi penale, cînd inculpatul a luat
cunoștință de materialele dosarului în prezența apărătorului, aceștia nu au invocat
despre nulitatea actelor procedurale efectuate pe parcursul urmăririi penale, or,
inculpatul a dispus de dreptul să atace acțiunile și hotărîrile organului de urmărire
penală în modul prevăzut de art. 313 Cod de procedură penală, însă nici inculpatul,
nici apărătorul acestuia, nu au atacat cu plîngere, în modul stabilit de Lege, actele
procedurale emise pe parcursul urmăririi penale.
4.1. La individualizarea pedepsei, instanța de apel a reținut, că instanța de fond
just și întemeiat a ținut cont de dispozițiile art. 61, 75 Cod penal, iar argumentul
apelantului privind aplicarea unei pedepse non-privative de libertate fiind nefondat,
deoarece din cele enunțate rezultă, că o pedeapsă mai blîndă, decît cea aplicată nu va
asigura atingerea scopului pedepsei.
Avocatul Oleg Eni, în numele inculpatului Ursu Andrei, invocînd temeiurile
prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) 10) Cod de procedură penală, a atacat cu recurs
ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei hotărîri de achitare a inculpatului de sub învinuirea de săvîrșirea
infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (1) Cod penal, din motivul lipsei elementelor
constitutive ale infracțiunii, iar în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, să-i fie stabilită
pedeapsa sub formă de amendă.
Cu referire la învinuirea în baza art. 189 alin. (1) Cod penal.
Recurentul a invocat dezacordul său cu modalitatea de apreciere a probelor
efectuată de instanțele inferioare, menționînd că instanțele de fond eronat au pus la
baza hotărîrilor sale declarațiile părții vătămate Drobot Maria și a soțului acesteia,
martorului Drobot Marcel, ignorînd prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură
penală, lăsînd fără apreciere și analiză, declarațiile inculpatului Ursu Andrei care cu
3
certitudine confirmă nevinovăția ultimului de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.
189 alin. (1) Cod penal.
În viziunea recurentului, acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunii nominalizate, sub aspectul lipsei semnului calificativ
privind cererea de transmitere a dreptului asupra averii proprietarului, invocînd în
acest sens că propunerea de achitare a sumei de 4.000 sau 8.000 lei a parvenit însăși de
la partea vătămată Drobot Maria, la fel ca și solicitările telefonice despre întîlnire cu
inculpatul.
Cu referire la învinuirea în baza art. 361 alin. (1) Cod penal.
La acest capitol recurentul a vizat doar latura stabilirii pedepsei, menționînd că
instanțele de fond în acest sens, nu au acordat deplină eficiență prevederilor art. 75
Cod penal, or, atît instanța de fond cît și instanța de apel invocînd drept circumstanță
agravantă faptul că inculpatul se eschivează de la răspunderea penală, nu au
argumentat pe deplin această poziție, de altfel această circumstanță agravantă nici nu
este prevăzută de Lege (art. 77 Cod penal).
Mai mult, recurentul a mai adăugat că, în speță nu sunt stabilite care consecințe
ale infracțiunii au dus la necesitatea încasării unui prejudiciu moral în beneficiul părții
civile Drobot Marcel.
În final, recurentul a specificat că instanța de apel la stabilirea pedepsei
inculpatului în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, nu și-a motivat soluția de ce a stabilit
o pedeapsă mai aspră cu închisoare și nu una alternativă cu amendă în cazul în care în
speță nu a fost stabilit nici o circumstanță agravantă și nu a fost cauzat prejudiciu
material direct părții vătămate, dimpotrivă inculpatul se caracterizează pozitiv la locul
de trai, are la întreținere un copil minor, fără antecedente penale.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia,
din următoarele considerente.
6.1. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 12) Cod de procedură penală, hotărîrea
instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel în cazurile cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor
legale și în cazul cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.
Însă, aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar nu și-au găsit
confirmare la examinarea recursului înaintat, nefiind stabilite presupusele erori de
drept invocate de recurent.
6.2. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care constată că este vădit neîntemeiat.
În pct. 18 din Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr. 9 din 30.X.2009 „Cu privire la
judecarea recursului ordinar în cauza penală”, este atenționat că instanța de recurs
controlează dacă s-a aplicat corect dreptul față de faptele constatate de către instanța de
apel și dacă faptele au fost constatate respectîndu-se normele de drept material sau
procesual. Sub acest aspect Colegiul penal, atestă că, instanța de apel la judecarea
cauzei în ordine de apel nu a comis careva erori de drept.
4
6.3. Colegiul penal, reține că instanțele de fond și de apel, judecînd cauza și
verificînd probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în
ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură
penală, le-au dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct
de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce,
stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia
corectă cu privire la vinovăția inculpatului Ursu Andrei în săvîrșirea infracțiunii
prevăzute de art. 189 alin. (1), 361 alin. (1) Cod penal, fiindu-i corect stabilită
pedeapsa definitivă în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, de 1 an și 6 luni închisoare, cu
executarea în penitenciar de tip semiînchis.
Deci, criticile formulate de recurent, enunțate la pct. 5 ale prezentei decizii, prin
care se susține că inculpatul Ursu A. nu se face vinovat de săvîrșirea infracțiunii
prevăzute de art. 189 alin. (1) Cod penal sau că instanțele inferioare la stabilirea
pedepsei inculpatului au ignorat prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, - acestea au
format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, cărora instanța le-a dat
o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct.
pct. 4, 4.1, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare
nu se mai impune, avînd în vedere și faptul că verificînd hotărîrea atacată în raport și
cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, în sensul că nu se identifică
existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se
constata că recursul declarat în cauză este vădit neîntemeiat.
La fel, instanța de recurs, menționează că din textul recursului declarat de
avocatul Oleg Eni în numele inculpatului Ursu Andrei, se evidențiază că recurentul în
mod decisiv, își motivează recursul prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a
probelor, or motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la
alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, astfel, criticele formulate de acesta nu sunt
motivate sub aspectul casării hotărîrilor recurate, ca fiind ilegale.
6.4. Totodată, verificînd procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de
apel (f. d. 254-258 vol. I) și, lecturînd textul deciziei adoptate în cauză, rezultă că
instanța de apel la judecarea apelului declarat de partea apărării, a respectat întocmai
prevederile art. 415, 417 Cod de procedură penală, astfel întemeindu-și concluziile sale
pe probele legal administrate și verificate în ședința de judecată a instanței de apel,
acestea fiind reflectate în procesul-verbal al ședinței de judecată, iar inculpatul și
avocatul acestuia n-au solicitat audierea suplimentară a martorilor, fiind audiată pe viu
doar partea vătămată Drobot Maria.
6.5. Instanța de recurs, respinge argumentele avocatului Oleg Eni, precum că la
individualizarea pedepsei inculpatului în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, au fost
ignorate prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și, că pedeapsa aplicată lui Ursu A. nu
este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, or în acest aspect instanțele de fond
și de apel just au ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, luînd în
considerație gradul pericolului social al infracțiunii comise, că una din infracțiuni este
ușoară și alta mai puțin gravă (art. 16 alin. (2), (3) Cod penal), de personalitatea celui
vinovat, de circumstanțele cauzei, astfel fiind respectate în integritate dispozițiile art.
7, 61, 75 Cod penal.
Așadar, potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de
art. 75 alin. (2) Cod penal, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative,
5
prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă
mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.
Concluzia instanțelor de judecată cu privire la aplicarea inculpatului în baza art.
361 alin. (1) Cod penal a unei pedepse mai aspre a fost pe deplin motivată, or,
instanțele de fond și apel au efectuat o corectă individualizare a pedepsei stabilite, sub
aspectul tipului și cuantumului acesteia și argumentării soluției adoptate, fiind
întemeiat respins apelul părții apărării.
În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432
alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a
hotărîrilor adoptate în cauza inculpatului Ursu Andrei și, prin urmare, se impune
soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de avocatul Oleg Eni în numele
inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Oleg Eni în numele
inculpatului Ursu Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 27 mai 2014, în cauza penală în privința lui Ursu Andrei Tudor, fiind
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, publicată la 22 octombrie 2014.
Președinte Ghenadie Nicolaev
Judecători Petru Moraru
Vladimir Timofti
6