ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 09.12.2014

1ra-902-2014 — art.190 alin.4 CP

HOTĂRÂRE
09.12.2014
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art.190 alin.4 CP
Temei legal
art.427 alin.1 pct.6 Cod de procedură penală
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
1ra-902-2014 — art.190 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr.1 ra-902/14

Curtea Supremă de Justiție

28 octombrie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători - Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu, Ion Guzun,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

cadrul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Djulieta Devder, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2014 în cauza

penală în privința lui

Ursu Igor Anatolie, născut la 18 august 1976,

originar din s.Tîrnova, r-nul Dondușeni, domiciliat în

mun.Chișinău, str.Valea Crucii 4, ap.56.

Termenul examinării cauzei:

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

Colegiul penal lărgit asupra recursului,

Ursu Igor a fost condamnat în baza art.190 alin.(4) Cod penal la 7 ani închisoare, cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

exercita anumite activități ce reglementează relații patrimoniale pe un termen de 3

ani.

Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Ursu Igor în

beneficiul lui Plenis Natalia a prejudiciului material în sumă de 4500 euro.

dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere,

în perioada de timp din luna decembrie 2009 pînă în luna martie 2010, a afirmat

potențialelor victime despre posibilitatea depunerii actelor pentru redobîndirea și

urgentarea obținerii cetățeniei române în timp de 2 luni în schimbul unei plăti,

fixind o taxă de 1000 euro pentru o persoana și solicitind în acest scop de la părțile

vătămate toate actele necesare pentru inițierea procedurii de dobîndire a cetățeniei.

Astfel, în acest scop, la 15 decembrie 2009, Ursu Igor, aflîndu-se la

domiciliul părții vătămate Plenis Natalia din str.P.Zadnipru 8/1, ap.105,

1

mun.Chișinău, a primit de la ultima avans în suma de 1000 euro indicînd că peste

două luni documentele vor fi perfectate.

Ulterior, la 03 ianuarie 2010, Ursu Igor din nou s-a întîlnit cu Plenis Natalia și

mama ei, Plenis Tatiana, la domiciliul acesteia, unde ultima i-a transmis lui Ursu

Igor încă 1000 euro, achitînd astfel toată suma solicitată de el pentru perfectarea

documentelor acesteia și fratelui său, Plenis Ruslan.

Tot el, avînd scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere, cunoscînd că Plenis Natalia este studentă în anul

VI la Universitatea de Stat de Medicină și Farmaceutică „Nicolae Testimițeanu" și

că dorește să se angajeze la o anumită specialitate a rezidenturii universității

nominalizate, i-a comunicat că poate organiza admiterea ei la specialitatea dorită

contra sumei de 3000 euro.

Astfel, în luna februarie 2010, inculpatul Ursu Igor i-a comunicat lui Plenis

Natalia că banii urmează să-i transmită prin intermediul soției sale, Ursu Vera, cu

care partea vătămată s-a întîlnit în aceiași zi în sec.Ciocana, mun.Chișinău și i-a

transmis ultimei suma de 2000 euro.

Ulterior, la începutul lunii martie 2010, la cerințele insistente a lui Ursu Igor,

Plenis Natalia i-a mai transmis ultimului suma de 500 euro prin intermediul fratelui

său, Plenis Ruslan. Astfel, prin acțiunile sale Ursu Igor a cauzat părții vătămate

Plenis Natalia daune în proporții mari în mărime de 4500 euro, care conform

cursului oficial a BNM la momentul savîrșirii infracțiunii constituiau 78750 lei.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de

achitare, pe motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii

incriminate, deoarece partea acuzării nu a rezolvat sarcina probațiunii, astfel încît

probele administrate și cercetate în ședința de judecată nu demonstrează vina

inculpatului, mai mult acestea avînd un caracter inadmisibil prin prisma

prevederilor art.94 alin.(l) Cod procedură penală; raportul de testare poligraf

nr.1842 din 25.05.2012, nu poate servi drept probă în cadrul procesului penal,

deoarece nu se regăsește în lista elementelor de fapt constatate prin intermediul

mijloacelor de probă; discul DVD-R ELLITEX cu convorbirile dintre partea

vătămată și inculpat nu poate fi admis ca probă, deoarece a fost înregistrat de către

o persoană care nu are dreptul de a efectua asemenea acțiuni procesuale, după cum

prevede art.164 Cod de procedură penală; ordonanța de punere sub învinuire din

10.10.2012 este nulă, deoarece calitatea de bănuit a lui Ig.Ursu a expirat de drept, la

expirarea termenului prevăzut de art.63 alin.(2) Cod de procedură penală și

nicidecum la momentul încetării urmăririi penale după cum a indicat instanța, iar

ordonanța de punere sub învinuire nu a constituit obiectul examinărilor de către

judecătorul de instrucție, aceasta fiind lovită de nulitate, deoarece în privința

inculpatului a fost admisă încălcarea principiului dublei incriminări „non bis in

idem", astfel, la materialele cauzei lipsește ordonanța Procurorului General sau a

adjuncților acestuia privind menținerea în calitate de bănuit a lui Ig.Ursu, care a

expirat la 16.06.2011; urmărirea penală în privința acestuia a fost încetată la

21.06.2011, fapt care a fost adus la cunoștința părții vătămate, la momentul actual

neexistînd o hotărîre privind reluarea urmăririi penale conform art.287 Cod

procedură penală.

2

2014, a fost admis apelul avocatului V.Mazniuc și inculpatului, casată sentința,

rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care procesul penal în privința lui Ig.Ursu în baza art.190 alin.(4) Cod

penal s-a încetat, în temeiul art.391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, pe

motiv că există circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi

penale și tragerea la răspunderea penală.

Pentru pronunțarea hotărîrii date instanța de apel a constatat că, de către

organul de urmărire penală Ursu Igor se învinuiește că în luna decembrie 2009

pînă în luna martie 2010, a afirmat potențialelor victime despre posibilitatea

depunerii actelor pentru redobîndirea și urgentarea obținerii cetățeniei române în

timp de 2 luni în schimbul unei plăti, fixind o taxă de 1000 euro pentru o persoana

și solicitind în acest scop de la părțile vătămate toate actele necesare pentru

inițierea procedurii de dobîndire a cetățeniei.

Astfel, în acest scop, la 15 decembrie 2009, Ursu Igor, aflîndu-se la

domiciliul părții vătămate Plenis Natalia din str.P.Zadnipru 8/1, ap.105,

mun.Chișinău, a primit de la ultima avans în suma de 1000 euro indicat că peste

două luni documentele vor fi perfectate.

Ulterior, la 03 ianuarie 2010, Ursu Igor din nou s-a întîlnit cu Plenis Natalia

și mama ei, Plenis Tatiana, la domiciliul acesteia, unde ultima i-a transmis lui Ursu

Igor încă 1000 euro, achitînd astfel toată suma solicitată de el pentru perfectarea

documentelor acesteia și fratelui său, Plenis Ruslan.

Tot el, avînd scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere, cunoscînd că Plenis Natalia este studentă în anul

VI la Universitatea de Stat de Medicină și Farmaceutică „Nicolae Testimițeanu" și

că dorește să se angajeze la o anumită specialitate a rezidenturii universității

nominalizate, i-a comunicat că poate organiza admiterea ei la specialitatea dorită

contra sumei de 3000 euro.

Astfel, în luna februarie 2010, inculpatul Ursu Igor i-a comunicat lui Plenis

Natalia că banii urmează să-i transmită prin intermediul soției sale, Ursu Vera, cu

care partea vătămată s-a întîlnit în aceiași zi în sec.Ciocana, mun.Chișinău și i-a

transmis ultimei suma de 2000 euro.

Ulterior, la începutul lunii martie 2010, la cerințele insistente ale lui Ursu Igor,

Plenis Natalia i-a mai transmis ultimului suma de 500 euro prin intermediul fratelui

său, Plenis Ruslan. Astfel, prin acțiunile sale Ursu Igor a cauzat părții vătămate

Plenis Natalia daune în proporții mari în mărime de 4500 euro, care conform

cursului oficial a BNM la momentul savîrșirii infracțiunii constituiau 78750 lei.

În motivarea acestei soluții, instanța a menționat că la baza învinuirii au fost

puse declarațiile părții vătămate N.Plenis și a martorilor audiați în cadrul cercetării

judecătorești, însă în acest sens, nu s-a luat în considerație că relațiile dintre

inculpatul Ig.Ursu și partea vătămată poartă un caracter civil, or, neeliberarea

recipisei de către inculpat, conform căreia acesta ar confirma primirea banilor de la

partea vătămată, constituie o incertitudine ce ține de acordul dintre aceștia.

La fel, instanța a relatat că urmărirea penală a fost efectuată cu încălcări de

procedură penală, iar prima instanță neîntemeiat a pus la baza învinuirii lui Ig.Ursu

raportul de testare Poligraf nr.1842 din 25.05.2011, care nu poate constitui drept

3

mijloc de probă a învinuirii înaintate, acesta neregăsindu-se în lista elementelor de

fapt constatate prin intermediul mijloacelor prevăzute la art.93 Cod de procedură

penală, testarea prin intermediul aparatului Poligraf nu este o acțiune procesuală

prevăzută de Codul de procedură penală, iar rezultatele obținute prin această

metodă nu au putere probantă în procesul penal.

Instanța de apel a conchis că, copiile ordonanțelor de începere a urmăririi

penale, de punere sub învinuire, privind încetarea urmăririi penale, nu pot fi reținute

în calitate de documente și corpuri delicte, or, acestea constituie doar dovada

efectuării acțiunilor de urmărire penală, pornirea nemijlocită a urmăririi penale și

încetarea acesteia, condiționată de anumite circumstanțe și evenimente, însă nici

într-un caz nu pot fi puse la baza învinuirii.

De asemenea, instanța de apel a indicat că inculpatul a fost pus sub învinuire

cu încălcarea prevederilor art.63 Cod de procedură penală, deoarece la data

înaintării învinuirii - 11.10.2012, termenul de 3 luni vizat de lege expirase.

Totodată, instanța a invocat că, prin ordonanța procurorului în procuratura Ciocana,

mun.Chișinău din 21.06.2011, a fost încetată urmărirea penală din motiv că

acțiunile lui Ig.Ursu nu întrunesc elementele componenței infracțiunii prevăzute de

art.190 alin.(4) Cod penal, însă ulterior, prin încheierea judecătorului de instrucție

al Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău din 15.03.2012, a fost admisă plîngerea

cet.N.Plenis, declarate nule ordonanța procurorului în procuratura Ciocana,

mun.Chișinău, Gh.Homițchi din 21.06.2011, privind încetarea urmăririi penale în

privința lui Ig.Ursu și ordonanța procurorului sec.Ciocana, mun.Chișinău,

L.Demidov din 15.02.2012, privind respingerea plîngerii cet.N.Plenis, materialele

cauzei fiind remise procurorului pentru continuarea urmăririi penale și

administrarea de probe, iar organul de urmărire penală, neîntemeiat a dispus la

11.10.2012 punerea sub învinuire a lui Ig.Ursu, lipsind un careva act de executare

al organului de urmărire penală privind reluarea urmăririi penale în conformitate cu

prevederile art.287 alin.(l) Cod de procedură penală.

Astfel, instanța a concluzionat că, pornirea urmăririi penale în condițiile

descrise și instrumentarea cazului direct împotriva inculpatului în perioada de pînă

la recunoașterea prin ordonanță în calitate de bănuit, echivalează cu atribuirea

statutului de bănuit începînd cu ziua pornirii urmăririi penale și cînd organul de

urmărire penală dispunea de probe că anume acesta este bănuit în temeiul art.63

alin.(1) Cod de procedură penală, iar aflarea lui Ig.Ursu în această calitate a depășit

termenul de 3 luni în lipsa ordonanței Procurorului General sau a adjuncților

acestuia, conducînd la nulitatea ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit și

de punere sub învinuire în conformitate cu art.251 Cod de procedură penală,

incidental prin prizma art.230 alin.(2) Cod procedură penală, ce duce la încetarea

procesului penal, în conformitate cu art.391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală, pe motiv că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează tragerea

la răspundere penală.

care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de încetare a procesului penal, iar

motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărîrii, acesta fiind expus neclar; -

4

instanța a dat o apreciere incorectă probelor prezentate de acuzare și nu a apreciat

multilateral și obiectiv probele administrate, care dovedesc cu certitudine vinovăția

inculpatului Ig.Ursu; - instanța a ajuns la concluzia că relațiile între părți poartă un

character civil, însă a încetat procesul penal pe motiv că există circumstanțe care

exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere

penală, astfel concluziile instanței poartă un caracter contradictoriu; - instanța

incorect a conchis că punerea sub învinuire a inculpatului după încetarea de drept a

calității de bănuit, constituie un act ilegal, care contravine principiului dublei

urmăriri și care este afectat de nulitate prin efectuarea acestuia peste termenul

legal, deoarece ordonanța de încetare a urmăririi penale a fost adoptată ilegal, care

a fost anulată prin încheierea judecătorului de instrucție din 15.03.2012, fiind

declarată nulă și, respectiv, reluată urmărirea penală, fiind condiționată de

existența premizelor de drept prevăzute la art.287 Cod de procedură penală; -

instanța nu a ținut seama că anularea odonanței de încetare a urmăririi penale,

printr-o încheiere judecătorească, deja prezumă reluarea urmăririi penale și nu este

necesar adoptarea de către procuror a unei ordonanțe de reluare a urmăririi penale;

- instanța eronat a interpretat prevederile legislației în vigoare – art.22, 94, 287,

251 Cod de procedură penală, astfel pe parcursul urmăririi penale nu au fost

admise încălcări esențiale, care ar atrage nulitatea actelor procedurale și probelor,

temei care partea apărării nu l-a invocat în termenul prevăzut la art.230 Cod de

procedură penală; - la pronunțarea deciziei de încetare a procesului penal instanța

de apel nu a verificat legalitatea sentinței prin prisma temeiniciei soluției adoptate

de prima instanță, astfel încît pripit a ajuns la concluzia despre încetarea procesului

penal, neindicînd care anume motiv concret sau încălcare concretă din cele

enumerate în descriptivul deciziei a dus la soluția de încetare a procesului

penal.

invocate, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi admis, din următoarele

considerente.

Conform art.414 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

prima instanță, fiind în drept să dea o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de

apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin

citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal.

Avînd în vedere aceste prevederi legale, Colegiul penal conchide că instanța

de apel nu a îndeplinit pe deplin cerințele normei sus menționate.

Astfel, din partea descriptivă a deciziei instanței de apel rezultă că temeiul de

casare a sentinței cu pronunțarea unei noi soluții de încetare a procesului penal

constă în faptul că, pe parcursul urmăririi penale, în opinia instanței de apel, în

cauza penală au fost comise încălcări de procedură penală care afectează grav

interesele lui Ig.Ursu, inclusiv a prevederilor art.22, 63 Cod de procedură penală,

deoarece la data înaintării învinuirii termenul de 3 luni prevăzut de lege deja

expirase, iar organul de urmărire penală neîntemeiat a dispus la 11.10.2012 punerea

sub învinuire a inculpatului în lipsa căruiva act de reluare a urmăririi penale.

5

Colegiul menționează că, conform prevederilor art.63 alin.(1) pct.3) Cod de

procedură penală, bănuitul este persoana fizică față de care există anumite probe

că a săvîrșit o infracțiune pînă la punerea ei sub învinuire și poate fi recunoscută în

această calitate prin ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit.

Din actele cauzei rezultă că, prin ordonanța ofițerului de urmărire penală al

SUP CPs Ciocana, mun.Chișinău, M.Arnaut din 14.02.2011, a fost pornită

urmărirea penală în baza art.190 alin.(4) Cod penal, care a fost confirmată de către

procurorul în procuratura s.Ciocana, Gh.Homițchii la 14.02.2011 (f.d.1 v.1). La

11.03.2011, prin ordonanța ofițerului de urmărire penală M.Arnaut, Ig.Ursu a fost

recunoscut în calitate de bănuit (f.d.123 v.1), iar la 21.06.2011 de către procurorul

Gh.Homițchi a fost emisă ordonanța de încetare a urmăririi penale în privința lui

Ig.Ursu de sub învinuirea în baza art.190 alin.(4) Cod penal (f.d.197-198 v.1).

La 24.06.2011, procurorul în procuratura s.Ciocana, mun.Chișinău a informat

participanții la proces despre hotărîrea adoptată în urma examinării materialului

cauzei penale în privința lui Ig.Ursu, explicîndu-le că în cazul dezacordului cu

aceasta, au dreptul să o conteste în ordinea prevăzută de art.299-2991 Cod de

procedură penală, procurorului s.Ciocana, în termen de 10 zile.

Astfel, partea vătămată N.Plenis, în termenul prevăzut de lege, a cotestat

ordonanța nominalizată la procurorul ierarhic superior, conform prevederilor

art.299, 2991 Cod de procedură penală.

Prin ordonanța Procurorului ierarhic superior al s.Ciocana, mun.Chișinău,

L.Demidov din 15.02.2012, a fost respinsă plîngerea cet.N.Plenis împotriva

ordonanței de încetare a urmăririi penale emisă de procurorul în Procuratura

s.Ciocana, mun.Chișinău, G.Homițchi, din 21.06.2011.

Nefiind de acord cu ordonanțele nominalizate, partea vătămată N.Plenis s-a

adresat cu plîngere judecătorului de instrucție, în temeiul art.313 Cod de procedură

penală, iar prin încheierea judecătorului de instrucție a Judecătoriei Ciocana,

mun.Chișinău din 15.03.2012, a fost admisă plîngerea părții vătămate N.Plenis și

declarate nule atît ordonanța procurorului L.Demidov din 15.02.2012, cît și cea a

procurorului Gh.Homițchi din 21.06.2011, cu reluarea urmăririi penale (f.d.202

v.1), încheiere care nu a fost contestată de inculpatul Ig.Ursu și nici de apărătorul

acestuia, conform prevederilor art.452 alin.(3), 453 Cod de procedură penală, în

vigoare pînă la modificările efectuate prin Legea nr.66 din 05.04.2012, în vigoare

din 27.10.2012, prin urmare aceasta a devenit irevocabilă, reieșind din prevederile

art.466 alin.(4) Cod de procedură penală.

La data de 11 octombrie 2012, procurorul în Procuratura s.Ciocana,

Gh.Homițchi, a emis ordonanța de punere sub învinuire a cet.Ig.Ursu învinuit de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(4) Cod penal.

Astfel, reținînd prevederile art.287 alin.(3) Cod de procedură penală, care

expres reglementează că reluarea urmăririi penale poate fi dispusă și de către

judecătorul de instrucție în cazul admiterii plîngerii depuse împotriva ordonanței

procurorului de încetare a urmăririi penale ori de clasare a cauzei penale sau de

scoatere a persoanei de sub urmărire, avînd astfel de date, instanța pripit a conchis

că organul de urmărire penală neîntemeiat a dispus la 11.10.2012 punerea sub

învinuire a lui Ig.Ursu, lipsind un careva act de executare al organului de urmărire

penală, privind reluarea urmăririi penale în conformitate cu prevederile art.287

6

alin.(l) Cod de procedură penală.

Prin urmare , este pripită concluzia instanței care a reținut în seama lui

Ig.Ursu prevederile art.22 Cod de procedură penală, care de facto nu întrunește nici

una din acele 3 condiții de aplicare a dreptului de a nu fi urmărit penal, judecat sau

pedepsit de două ori pentru aceeași faptă, adică acesta, pentru fapta imputată lui, nu

a fost anterior condamnat ori achitat printr-o hotărîre irevocabilă, sau să fi fost scos

de sub urmărire penală prin ordonanța procurorului, care să aibă calitatea de lucru

judecat.

Prin urmare, instanța de apel, neîntemeiat s-a referit la pct.8) al Hotărîrii Curții

Constituționale nr.26 din 23.11.2010 „Asupra excepției de neconstituționalitate a

prevederilor alin.(6) ale art.63 din Codul de procedură penală”, deoarece obiectul

examinării Curții Constituționale a fost altul și anume – încetarea de drept a calității

de bănuit, dar nu de învinuit.

Conform conținutului deciziei, instanța a indicat că în cauză au fost încălcate

și prevederile art.63 alin.(2) pct.3) Cod de procedură penală, deoarece Ig.Ursu fiind

recunoscut în calitate de bănuit prin ordonanța din 11.03.2011, iar în calitate de

învinuit - tocmai la 11.10.2012, a fost menținut în calitate de bănuit mai mult de 3

luni și organul de urmărire penală nu a dispus scoaterea acestuia de sub urmărire

penală, prin ce au fost încălcate drepturile acestuia.

Concluzionînd astfel, instanța de apel, după cum s-a remarcat anterior, nu a

cercetat actele procedurale respective și nu a verificat dacă părțile au avut obiecții

referitor la acțiunile de urmărire penală, dacă unele probe urmează a fi exluse

(corpului delict, discul “Ellitex DVD+R, rapoartele de constatare tehnico-științifică

nr.901 din 29.03.2011 și de testare Poligraf nr.1842 din 25.05.2011) și dacă au

depus vreo plîngere privind recunoașterea nulității actelor procesuale efectuate în

cadrul urmăririi penale la judecătorul de instrucție, în conformitate cu prevederile

art.313 Cod de procedură penală, s-au dacă au invocat acest temei anterior în cadrul

examinării cauzei în prima instanță, neținînd seama de prevederile art.251 alin.(4)

Cod de procedură penală, care stipulează că încălcarea oricărei alte prevederi legale

care reglementează desfășurarea procesului penal, decît cele prevăzute în alin.(2)

atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii – cînd

partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale – cînd partea i-a cunoștință

de materialele dosarului, sau în instanța de judecată – cînd partea a fost absentă la

efectuarea acțiunii procesuale.

Mai mult, instanța de apel în descriptivul deciziei a făcut niște concluzii care

se contrazic una pe alta, deoarece inițial a constatat că între inculpat și partea

vătămată au avut loc niște ralații civile, dar în dispozitiv a încetat procesul penal,

astfel motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărîrii.

În asemenea circumstanțe Colegiul lărgit consideră că instanța de apel a dat o

interpretare greșită prevederilor menționate mai sus, ceea ce a avut ca consecință

adoptarea unei decizii pripite de încetare a procesului penal.

Rezumînd cele expuse, prevederile pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală, invocate de recurent, și-au găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, fiind stabilite prezente erorile de drept invocate de către recurent, deoarece

decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea hotărîrii contrazice dispozitivului acesteia, eroare, care nu poate fi

7

corectată de instanța de recurs, prin ce se impune soluția de casare a deciziei și

trimiterea cauzei la rejudecare.

La rejudecarea cauzei instanța de apel are obligația ca în conformitate cu

art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței

atacate, să dea o apreciere obiectivă tuturor probelor administrate, avînd în vedere

prevederile art.93-95, 101 Cod de procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel și recurs, iar în dependență de datele obținute, să

pronunțe o hotărîre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor

art.417 Cod de procedură penală, iar dacă instanța, analizînd probele va ajunge la

concluzia că acestea au fost obținute cu încălcări esențiale de către organul de

urmărire penală a dispozițiilor Codului de procedură penală va decide asupra

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe și, în dependență de existența si

suficiența lor, va pronunța o soluție de condamnare ori de achitare, dar nu de

încetare a procesului penal, în temeiul art.391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Devder Djulieta, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2014 în cauza penală în privința lui Ursu

Igor și dispune rejudecarea cauzei în ordine de apel în aceeași instanță, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Decizia motivată publicată la 09 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

Ion Guzun

8

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2014-10-22
0,94
1ra-1503/14 — art. 189 alin 1, 361 alin.1 CP
Dosarul nr. 1ra-1503/2014 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 08 octombrie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Ghenadie Nicolaev, Judecători – Petru Moraru și Vladimir Timofti, ex
CSJ 2015-08-04
0,94
1ra-613/2015 — art. 287 al.2, 349 al.1/1, 217 al.2 CP
Dosarul nr. 1ra-613/2015 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 04 august 2015 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Petru Ursache, Judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti,
CSJ 2015-05-05
0,94
1ra-469/2015 — art. 190 al.5 CP
Dosarul nr. 1ra-469/2015 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 05 mai 2015 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte Nicolae Gordilă, Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Ca
CSJ 2014-07-02
0,94
1ra-918-2014 — art.190 alin.5 CP
Dosarul nr.1 ra-918/14 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 04 iunie 2014 mun.Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte - Nicolae Gordilă, Judecători - Elena Covalenco, Ion Guzun, examinînd admisibi
CSJ 2016-01-26
0,94
1ra-25/2016 — art. 190 alin. 4 CP
Dosarul 1ra-25/2016 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ţ i e D E C I Z I E 26 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte – Petru Ursache, Judecătorii – Constantin Alerguş,
Sursă