1ra-1132/2014 — art.287 alin. 2 lit. b,e,f, CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.287 alin. 2 lit. b,e,f, CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1, pct. 4,6 CPP
1ra-1132/2014 — art.287 alin. 2 lit. b,e,f, CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul 1ra-1132/14
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
02 iulie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Petru Ursache,
judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
avocatul Cebanaș Alexandru în numele inculpatului Ursatii Andrei,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
18 februarie 2014, în cauza penală în privința lui
Ursatii Andrei Mihail,
născut la 29 martie 1980, originar din r-nul
Glodeni, s. Sturzești, domiciliat în or. Bălți, str.
Șciusev 6, ap. 9.
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
de la 07 februarie 2013 - pînă la 15 mai 2013
(instanța de fond);
de la 19 iulie 2013 - pînă la 18 februarie 2014
(instanța de apel);
de la 27 mai 2014 - pînă la 02 iulie 2014 (instanța
de recurs ordinar).
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15 mai 2013,
pronunțată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală Ursatii
Andrei a fost condamnat în baza art. 187 alin.(2) lit. b), e) și f) Cod penal, la 3
ani închisoare, fără amendă
În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost
suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.
Prin aceiași sentință a fost condamnat Solovei Ruslan, în privința căruia
cauza nu se examinează.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, la 31
decembrie 2012, aproximativ la orele 1400, Ursatii Andrei împreună și de
comun acord cu Solovei Ruslan, avînd scopul sustragerii deschise a bunurilor
altei persoane, au intrat în ascensorul blocului locativ din str. Ismail, nr. 86,
mun. Chișinău, unde Ursatii A. i-a aplicat părții vătămate Dandiș Olga
lovituri în regiunea capului, cauzîndu-i ultimei conform raportului de
1
expertiză medico-legală nr. 45 din 31.12.2012, vătămări corporale ușoare,
după care deschis i-a sustras geanta, pe care i-a transmis-o lui Solovei Ruslan,
cauzîndu-i părții vătămate o daună materială considerabilă în sumă de 5950
lei.
Sentința a fost atacată cu apel de către acuzatorul de stat, care a
solicitat casarea acesteia, și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Ursatii
Andrei să fie condamnat în baza art.187 alin.(2) lit. b),e) și f) Cod penal, la 3
ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În argumentarea soluției solicitate, procurorul a invocat că instanța de
fond la stabilirea pedepsei lui Ursatii A., neîntemeiat a aplicat prevederile art.
90 Cod penal, precum și nu a ținut cont de personalitatea lui Ursatii Andrei,
care anterior de mai multe ori a fost judecat, dar careva concluzii nu a făcut
continuînd să comită noi infracțiuni.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18
februarie 2014, apelul acuzatorului de stat a fost admis, casată parțial
sentința, și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care:
Ursatii Andrei a fost condamnat în baza art.187 alin.(2) lit. b),c) și f) Cod
penal, cu aplicarea art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, la 3 ani
închisoare, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis.
În rest, sentința a fost menținută
Instanța de apel, a menționat că instanța de fond corect a apreciat
circumstanțele de fapt și de drept, probele au fost apreciate în modul
corespunzător, făcînd o încadrare juridică legală a acțiunilor inculpaților,
vinovăția cărora și calificarea acțiunilor nefiind contestată.
Totodată, Colegiul penal a conchis că, instanța de fond la aplicarea
pedepsei inculpatului Ursatii A., nu a ținut cont în deplină măsură de
prevederile art. 61 Cod penal, precum și criteriile generale de individualizare
a pedepsei, de gravitatea infracțiunii, de personalitatea inculpatului, care nu
este la prima abatere.
La fel, Colegiul penal a considerat necesar de a diferenția pedeapsa
aplicată inculpatului Ursatîi A. de pedeapsa aplicată lui Solovei R.
2
În consecință instanța de apel a conchis că corectarea și reeducarea
inculpatului Ursatii A. este posibilă doar prin izolarea acestuia de societate.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar avocatul
Cebanaș Al. în numele inculpatului Ursatii A., care invocînd temeiurile de
drept prevăzute la alin. (1), pct. 4) și 6) al art. 427 Cod de procedură penală,
a solicitat casarea acesteia cu menținerea sentinței Judecătoriei Centru,
mun. Chișinău din 15 mai 2013.
În motivarea soluției solicitate recurentul a invocat că la examinarea
cauzei instanța de apel a încălcat prevederile art. 321 alin. (2), (6) Cod de
procedură penală, care prevede în ce cazuri poate avea loc examinarea cauzei
în lipsa inculpatului. Consideră că instanța de apel nu a întreprins toate
măsurile rezonabile de citare și asigurare a prezenței inculpatului în ședința
de judecată.
Totodată, recurentul consideră că concluzia instanței de apel prin care
s-a casat sentința instanței de fond în partea stabilirii pedepsei este în
contradicție cu prevederile art. 111 alin. (1) lit. d) și alin. (3) Cod penal.
Consideră că instanța de apel nu a fost în drept la adoptarea deciziei să
se bazeze pe faptul că Ursatii A. anterior a comis careva infracțiuni, deoarece
antecedentele penale au fost stinse.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de
procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra
recursului declarat de către avocatul Cebanaș Alexandru în numele
inculpatului Ursatii A., solicitînd respingerea acestuia ca neîntemeiat,
deoarece pedeapsa a fost stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art.
61, 75 Cod penal.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în raport cu
materialele cauzei, Colegiul decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest
articol.
Instanța de recurs, potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, examinând admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în
3
drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că
recursul este vădit neîntemeiat.
Recurentul, în recursul declarat invocă ca temei pentru recurs
prevederile pct. 4) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că,
judecata a avut loc fără participarea inculpatului.
Colegiul, consideră că, temeiul invocat în recurs nu și-a găsit
confirmarea, nefiind stabilite presupusele erori de drept, deoarece instanța de
apel la examinarea cauzei a întreprins toate măsurile rezonabile de citare și
asigurare a prezenței inculpatului în ședința de judecată.
Astfel, Ursatii A. a fost citat legal pe adresa care ultimul a indicat-o în
datele de anchetă și anume, or. Bălți, str. Șciusev, nr. 6, ap. 9, însă plicul cu
înștiințarea despre data petrecerii ședinței s-a restituit în adresa instanței cu
mențiunea „adresatul nu locuiește pe adresa indicată” (f.d.235-verso,
vol. I).
Totodată, prin ordonanța procurorului din 14.12.2013 a fost dispusă
aducerea forțată a inculpatului în ședința de judecată a instanței de apel
pentru 17.12.2013, însă aceasta nu a fost executată din motiv că inculpatul pe
adresa unde deține viza de reședință și anume or. Cantemir, str. Trandafirilor,
nr. 9, ap. 16. nu a fost de găsit, fapt confirmat prin raportul șefului SP nr. 1 al
IP Cantemir din 16.02.2013 și certificatul eliberat de IP Cantemir nr. 05-9/1-56
din 16.12.13 (f.d.243-244, vol. I).
Ulterior, prin încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
17.12.2013, inculpatul Ursatii A. în conformitate cu prevederile art. 321 alin.
(5) Cod de procedură penală, a fost anunțat în căutare (f.d.250, vol. I).
Mai mult ca atît, instanța ține să menționeze faptul că potrivit procesului
- verbal al ședinței de judecată din data de 18 februarie 2014, la soluționarea
chestiunii despre posibilitatea examinării cauzei în lipsa inculpatului Ursatii
A., avocatul Cebanaș A., care îi apără interesele inculpatului în bază de
contract fapt confirmat prin mandatul din 31 decembrie 2012(f.d.39, vol. I)
a declarat „Consider posibil deoarece în prima instanță cauza a fost
examinată în procedură simplificată, iar inculpatul a fost anunțat în
căutare” (f.d.7, vol. I)
Prin urmare, argumentul invocat de recurent precum că instanța de
apel a examinat cauza în lipsa inculpatului și nu a întreprins toate
măsurile de citare și asigurare a prezenței acestuia în ședința de judecată sunt
4
neîntemeiate.
La fel, în opinia Colegiului penal, recursul declarant nu cuprinde
o careva motivare ori argumentare din punct de vedere al temeiului
prevăzut în pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, astfel
Colegiul reține, că dispoziția art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură
penală, la care se referă recurentul, prevede expres și limitativ 5 temeiuri
în baza cărora pot fi supuse recursului hotărîrile instanței de apel:
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate
în apel;
- hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;
- motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărîrii, sau acesta este
expus neclar;
- instanța a admis o eroare gravă de drept, care a afectat soluția
instanței.
Astfel, autorul recursului critică hotărîrea instanței de apel în partea
stabilirii pedepsei, nefiind de acord cu excluderea prevederilor art. 90 Cod
penal.
Instanța de recurs reține, că acest motiv invocat nu se regăsește în
temeiurile pentru recurs stipulate în art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură
penală.
Totodată, Colegiul penal menționează că din textul recursului ordinar
declarat rezultă că, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de
instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului și, critică decizia instanței de apel prin care s-a casat sentința
primei instanțe în partea stabilirii pedepsei în baza art. 187 alin.(2) lit. b),c) și
f) Cod penal.
Reieșind din prevederile art.414-415 Cod de procedură penală, instanța
de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe
baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și
este în drept de a casa sentința parțial sau total, și pronunțînd o nouă
hotărîre,potrivit modului stabilit, pentru prima instanță.
În cauza dată, instanța de apel a îndeplinit aceste prevederi ale legii.
Analizînd decizia contestată, Colegiul penal conchide că instanța de
apel judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe
baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar,
5
concluzionînd că prima instanță la stabilirea termenului și modului de
executare a pedepsei inculpatului nu a ținut în deplină măsură cont de
gravitatea infracțiunii săvîrșite, de rolul activ a lui Ursatii A. în comiterea
acesteia de persoana celui vinovat, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă
inechitabilă.
Potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de
art. 75 Cod penal, instanța de judecată stabilește pedeapsă echitabilă în
limitele fixate în articolul corespunzător din Partea specială a Codului penal,
care prevede răspundere pentru infracțiunea săvîrșită. La stabilirea pedepsei,
instanța de judecată trebuie să țină cont de următoarele criterii:
- pedeapsa se aplică în limitele fixate în Partea specială a Codului
penal;
- pedeapsa se aplică în strictă conformitate cu dispozițiile Părții
generale a Codului penal.
Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut loc
pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și
cu respectarea prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, și potrivit alin.
(8) al acestui articol, inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate
în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor
administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime
a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu
muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a
limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.
Instanța de recurs remarcă că, sancțiunea art. 187 alin.(2) lit. b),c) și f)
Cod penal, la momentul comiterii infracțiunii prevedea pedeapsa închisorii de
la 3 la 6 ani, iar conform prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură
penală, pedeapsa redusă este de la 2 ani pînă la 4 ani.
Astfel, pedeapsa stabilită inculpatului de 3 ani închisoare în baza art.
art. 187 alin.(2) lit. b),c) și f) Cod penal, se încadrează în limitele sancțiunii
normei penale date, fiind aplicată cu respectarea prevederilor art. 364 1 alin.
(8) Cod de procedură penală, adică au fost reduse cu 1/3 maximul și minimul
prevăzut de sancțiunea normei penale în baza căreia inculpatul a fost
condamnat.
Totodată instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul invocat
de recurent referitor la faptul că instanța de apel la stabilirea pedepsei
6
inculpatului a exclus prevederile art. 90 Cod penal, bazîndu-se doar pe faptul
că Ursatii A. anterior a fost condamnat, prin ce au fost încălcate prevederile
art. 111 alin. (1) lit. d) și alin. (3) Cod de procedură penală.
La acest capitol, Colegiul penal, menționează că, potrivit materialelor
cauzei, s-a constatat că inculpatul Ursatii A. nu este la prima sa abatere,
dînsul, avînd antecedente penale stinse, inclusiv și pentru cazuri de
sustrageri, anterior acestuia i s-a acordat încredere de către instanțele de
judecată, fiindu-i suspendată condiționat executarea pedepsei închisorii, dar,
după cum se observă, pedeapsa aplicată nu și-a atins scopul scontat, încă de
la prima condamnare, astfel, deși antecedentele penale sunt stinse instanța de
recurs concluzionează că inculpatul nu și-a tras concluziile necesare
continuînd să comită noi infracțiuni.
Colegiul remarcă că, instituția suspendării condiționate a executării
pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci
trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială care derivă din
organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă.
Raționamentul de aplicare a prevederilor art.90 Cod penal, are la
origine persoana și comportamentul acesteia pînă la săvîrșirea infracțiunii,
atitudinea și modul de manifestare a infractorului la faza de urmărire penală
și de judecare a cauzei, atitudinea față de infracțiunea comisă, cum vinovatul
își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperii ei cum ar
fi: conduita bună a infractorului; comportarea sinceră în cursul procesului.
Conform textului alin.(1) art.90 Cod penal instanța numai motivat poate
dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului
cu concluzia că acesta se poate îndrepta fără executarea reală a pedepsei
închisorii, motive care trebuie indicate în sentință. În plus la cele menționate
instanța de judecată va ține samă de trecutul vinovatului, mediul în care
trăiește, modul de comportare la locul de muncă, în familie, în societate etc.
Instanța de recurs consideră că, în speță instanța de apel a respectat
cerințele de motivare referitor la procedura executării pedepsei de către
inculpatul Ursatii A., precum și a luat în considerație atitudinea acestuia față
de urmările rezultate din infracțiune, la fel și faptul că inculpatul nu este
angajat în cîmpul muncii, eschivarea acestuia de a se prezenta în instanța de
apel, fiind anunțat în căutare, atitudinea lui pînă și după comiterea
infracțiunii, prin urmare instanța de apel corect a conchis că corectarea lui
7
Ursatii A. fără a fi izolat de societate este imposibilă.
Așadar, Colegiul constată că, pedeapsa individualizată de instanța de
apel, răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut în
art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea
condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din
partea condamnaților, cît și a altor persoane.
În temeiul celor expuse, instanța de recurs nu constată prezența
erorilor de drept ce ar genera casarea hotărîrii atacate sub aspectele invocate,
impunându-se în consecință inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Cebanaș
Alexandru în numele inculpatului Ursatii Andrei, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2014, în cauza
penală în privința lui Ursatii Andrei Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 23 iulie 2014.
Președinte Petru Ursache
Judecători Constantin Alerguș
Ghenadie Nicolaev
8