1ra-1213-2014 — Art.186 alin.1 CP

Prin sentința Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 24 decembrie 2013, Andronic Oleg a fost condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.d) Cod penal la 2 ani închisoare, fără amendă, iar în temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de 2 ani.

Potrivit sentinței s-a constatat că Andronic Oleg, la 24 martie 2013, aproximativ în jurul orei 05.00, aflîndu-se în incinta localului “Vivaldi” din str.Izmail 84, mun.Chișinău, avînd scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, folosindu-se de neatenția cet.Gurău Natalia, în mod tainic a sustras din portmoneul ei ce se afla în geanta lăsată pe canapea, bani în sumă de 800 lei, cauzîndu-i părții vătămate o daună materială considerabilă.

Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Pruteanu Vasile în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie liberat de răspunderea penală cu tragerea la răspunderea contravențională, cu aplicarea unei amenzi în limitele prevăzute de art.55 alin.(2) Cod penal, pe motiv că instanța, considerînd că prejudiciul material pentru partea vătămată este considerabil, nu a luat în considerație valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, precum și alte circumstanțe care ar influența asupra stării materiale a acesteia.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 aprilie 2014, a fost admis apelul avocatului în numele inculpatului, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, prin care Andronic Oleg a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza 1 art.186 alin.(1) Cod penal la amendă în mărime de 200 unități convenționale, ce constituie 4000 lei. 4.1. Pentru pronunțarea hotărîrii date instanța de apel a constatat că Andronic Oleg, la 24 martie 2013, aproximativ în jurul orei 05.00, aflîndu-se în incinta localului “Vivaldi” din str.Izmail 84, mun.Chișinău, avînd scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, folosindu-se de neatenția cet.Gurău Natalia, pe ascuns a sustras din portmoneul acesteia ce se afla în geanta lăsată pe canapea, bani în sumă de 800 lei, cauzîndu-i părții vătămate o daună materială. În motivarea soluției date instanța de apel a reținut că, în cadrul ședinței primei instanțe, partea vătămată a declarat că venitul ei lunar, și anume banii primiți de la părinți și prietenul său constituie 400-500 euro, prin urmare dauna de 800 lei nu influențează decisiv asupra stării materiale a părții vătămate, astfel nu s-a constatat că dauna cauzată acesteia este una considerabilă. Astfel, instanța de apel, reieșind din faptul că alte circumstanțe ce ar condiționa sau demonstra caracterul considerabil al prejudiciului material pentru partea vătămată nu au fost prezentate de partea acuzării, a conchis că fapta comisă de inculpat urmează corect a fi încadrată în baza art.186 alin.(1) Cod penal – furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane. Totodată, instanța de apel a constatat că temeiuri de liberare de răspundere penală a inculpatului nu au fost stabilite, iar corectarea acestuia nu este posibilă fără a nu fi supus răspunderii penale, deoarece anterior a fost condamnat. La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel, ținînd seama de prevederile art.7, 61, 75, 76 Cod penal, de gravitatea infracțiunii comise, de persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante prezente în cauză, de recunoașterea vinei și căința sinceră de cele comise, că antecedentele penale sînt stinse, de lipsa circumstanțelor agravante, a considerat posibil corectarea inculpatului prin aplicarea pedepsei sub formă de amendă.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că prejudiciul cauzat părții vătămate nu constituie o daună considerabilă, de rînd ce atît în cadrul urmăririi penale, cît și în cadrul cercetării judecătorești partea vătămată a indicat că pentru ea prejudiciul material este considerabil, iar faptul restituirii pagubei părții vătămate, care nu are pretenții față de inculpat nu poate genera recalificarea acțiunilor acestuia.

Examinînd recursul ordinar în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Procurorul a invocat ca temei pentru recurs, prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, conform cărora hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului în cazul cînd nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Colegiul penal constată că temeiul la care se referă autorul recursului nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erori de drept care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. Conform prevederilor art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrilor atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi 2 prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel numai în cazurile prevăzute de această normă legală. Autorul recursului consideră că instanța de apel a tras o concluzie greșită în ce privește reîncadrarea acțiunilor inculpatului din prevederile art.186 alin.(2) lit.d) Cod penal în cele ale art.186 alin.(1) Cod penal, prin faptul că nu a dat o apreciere corectă probelor administrate, și anume declarațiilor părții vătămate N.Gurău, precum că prejudiciul cauzat prin infracțiune pentru ea constituie o daună considerabilă. La acest capitol, Colegiul menționează că, potrivit art.101 alin.(2)-(3) Cod de procedură penală, judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu- se de lege. Nici o probă prezentată de părți, nu are o valoare dinainte stabilită pentru instanța de judecată. Astfel, instanța de apel, examinînd apelul avocatului în numele inculpatului, a supus unei cercetări minuțioase toate probele administrate la dosar, depozițiile părții vătămate date în prima instanță, precum și declarațiile inculpatului, dîndu-le o apreciere justă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce. Colegiul penal consideră că instanța de apel just a ajuns la concluzia că dauna cauzată părții vătămate nu poartă un caracter considerabil, deoarece s-a constatat că partea vătămată primea de la părinți și prieten lunar cîte 400-500 euro, prin urmare, dauna cauzată ei în sumă de 800 lei nu poate fi considerată ca una considerabilă. În acest sens instanța ține să enunțe că, potrivit art.126 alin.(2) Cod penal, caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate se stabilește luîndu-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a victimei. Prin urmare, instanța de apel, apreciind declarațiile părții vătămate, care atît în prima instanță, cît și în cea de apel a afirmat că primește lunar de la părinți și prieten cîte 400-500 euro, corect a încadrat fapta săvîrșită de inculpat în prevederile art.186 alin.(1) Cod penal, fiindcă starea de fapt și de drept stabilită concordă cu circumstanțele constatate și probele administrate. Astfel, analizînd materialele cauzei și decizia atacată, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărîrii judecătorești contestate. Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului, temeiurile de fapt și de drept, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Alte probleme de drept, care ar afecta hotărîrea în cauză nu au fost invocate și nici nu se conțin în materialele dosarului. Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În acest context, Colegiul penal conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414 Cod de procedură penală, astfel, se apreciază că nu există temei legal pentru admiterea 3 recursului ordinar declarat de procuror și, potrivit legii, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 aprilie 2014, în cauza penală în privința lui Andronic Oleg, fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 22 octombrie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Ion Guzun 4