1ra-1213-2014 — art.186 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.186 alin.1 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6 CPP
1ra-1213-2014 — art.186 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr.1ra-1213/14
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
24 septembrie 2014 mun.Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Nicolae Gordilă,
Judecători - Elena Covalenco, Ion Guzun,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul
în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 aprilie 2014 în cauza penală
privindu-l pe
Andronic Oleg Nicolae, născut la 06 februarie 1989,
originar și domiciliat în mun.Chișinău,
str.Independenței 10/1, ap.44.
Termenul examinării cauzei:
19.04.2013 - 24.12.2013 - prima instanță,
20.02.2014 - 08.04.2014 - instanța de apel,
11.06.2014 - 24.09.2014 - instanța de recurs.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 24 decembrie 2013,
Andronic Oleg a fost condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.d) Cod penal la 2 ani
închisoare, fără amendă, iar în temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea
condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de 2 ani.
Potrivit sentinței s-a constatat că Andronic Oleg, la 24 martie 2013,
aproximativ în jurul orei 05.00, aflîndu-se în incinta localului “Vivaldi” din str.Izmail
84, mun.Chișinău, avînd scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane,
folosindu-se de neatenția cet.Gurău Natalia, în mod tainic a sustras din portmoneul ei
ce se afla în geanta lăsată pe canapea, bani în sumă de 800 lei, cauzîndu-i părții
vătămate o daună materială considerabilă.
Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Pruteanu Vasile în numele
inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărîri, prin care inculpatul să fie liberat de răspunderea penală cu tragerea la
răspunderea contravențională, cu aplicarea unei amenzi în limitele prevăzute de art.55
alin.(2) Cod penal, pe motiv că instanța, considerînd că prejudiciul material pentru
partea vătămată este considerabil, nu a luat în considerație valoarea, cantitatea și
însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența
persoanelor întreținute, precum și alte circumstanțe care ar influența asupra stării
materiale a acesteia.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 aprilie 2014, a
fost admis apelul avocatului în numele inculpatului, casată sentința și pronunțată o
nouă hotărîre, prin care Andronic Oleg a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza
1
art.186 alin.(1) Cod penal la amendă în mărime de 200 unități convenționale, ce
constituie 4000 lei.
4.1. Pentru pronunțarea hotărîrii date instanța de apel a constatat că Andronic
Oleg, la 24 martie 2013, aproximativ în jurul orei 05.00, aflîndu-se în incinta localului
“Vivaldi” din str.Izmail 84, mun.Chișinău, avînd scopul sustragerii pe ascuns a
bunurilor altei persoane, folosindu-se de neatenția cet.Gurău Natalia, pe ascuns a
sustras din portmoneul acesteia ce se afla în geanta lăsată pe canapea, bani în sumă de
800 lei, cauzîndu-i părții vătămate o daună materială.
În motivarea soluției date instanța de apel a reținut că, în cadrul ședinței primei
instanțe, partea vătămată a declarat că venitul ei lunar, și anume banii primiți de la
părinți și prietenul său constituie 400-500 euro, prin urmare dauna de 800 lei nu
influențează decisiv asupra stării materiale a părții vătămate, astfel nu s-a constatat că
dauna cauzată acesteia este una considerabilă.
Astfel, instanța de apel, reieșind din faptul că alte circumstanțe ce ar condiționa
sau demonstra caracterul considerabil al prejudiciului material pentru partea vătămată
nu au fost prezentate de partea acuzării, a conchis că fapta comisă de inculpat urmează
corect a fi încadrată în baza art.186 alin.(1) Cod penal – furt, adică sustragerea pe
ascuns a bunurilor altei persoane.
Totodată, instanța de apel a constatat că temeiuri de liberare de răspundere
penală a inculpatului nu au fost stabilite, iar corectarea acestuia nu este posibilă fără a
nu fi supus răspunderii penale, deoarece anterior a fost condamnat.
La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel, ținînd seama de prevederile
art.7, 61, 75, 76 Cod penal, de gravitatea infracțiunii comise, de persoana celui vinovat,
de circumstanțele atenuante prezente în cauză, de recunoașterea vinei și căința sinceră
de cele comise, că antecedentele penale sînt stinse, de lipsa circumstanțelor agravante,
a considerat posibil corectarea inculpatului prin aplicarea pedepsei sub formă de
amendă.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul care,
invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită
casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel eronat a ajuns la
concluzia că prejudiciul cauzat părții vătămate nu constituie o daună considerabilă, de
rînd ce atît în cadrul urmăririi penale, cît și în cadrul cercetării judecătorești partea
vătămată a indicat că pentru ea prejudiciul material este considerabil, iar faptul
restituirii pagubei părții vătămate, care nu are pretenții față de inculpat nu poate genera
recalificarea acțiunilor acestuia.
Examinînd recursul ordinar în raport cu materialele cauzei și motivele
invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele
considerente.
Procurorul a invocat ca temei pentru recurs, prevederile art.427 alin.(1) pct.6)
Cod de procedură penală, conform cărora hotărîrea instanței de apel poate fi supusă
recursului în cazul cînd nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Colegiul penal constată că temeiul la care se referă autorul recursului nu este
aplicabil din punct de vedere al prezenței erori de drept care ar fi temei de implicare a
instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.
Conform prevederilor art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel,
judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrilor atacate pe baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi
2
prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima
instanță, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot
fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel numai în cazurile prevăzute de această normă legală.
Autorul recursului consideră că instanța de apel a tras o concluzie greșită în ce
privește reîncadrarea acțiunilor inculpatului din prevederile art.186 alin.(2) lit.d) Cod
penal în cele ale art.186 alin.(1) Cod penal, prin faptul că nu a dat o apreciere corectă
probelor administrate, și anume declarațiilor părții vătămate N.Gurău, precum că
prejudiciul cauzat prin infracțiune pentru ea constituie o daună considerabilă.
La acest capitol, Colegiul menționează că, potrivit art.101 alin.(2)-(3) Cod de
procedură penală, judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri, formate
în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-
se de lege. Nici o probă prezentată de părți, nu are o valoare dinainte stabilită pentru
instanța de judecată.
Astfel, instanța de apel, examinînd apelul avocatului în numele inculpatului, a
supus unei cercetări minuțioase toate probele administrate la dosar, depozițiile părții
vătămate date în prima instanță, precum și declarațiile inculpatului, dîndu-le o
apreciere justă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și
coroborării reciproce.
Colegiul penal consideră că instanța de apel just a ajuns la concluzia că dauna
cauzată părții vătămate nu poartă un caracter considerabil, deoarece s-a constatat că
partea vătămată primea de la părinți și prieten lunar cîte 400-500 euro, prin urmare,
dauna cauzată ei în sumă de 800 lei nu poate fi considerată ca una considerabilă.
În acest sens instanța ține să enunțe că, potrivit art.126 alin.(2) Cod penal,
caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate se stabilește luîndu-se în
considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea
materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care
influențează esențial asupra stării materiale a victimei.
Prin urmare, instanța de apel, apreciind declarațiile părții vătămate, care atît în
prima instanță, cît și în cea de apel a afirmat că primește lunar de la părinți și prieten
cîte 400-500 euro, corect a încadrat fapta săvîrșită de inculpat în prevederile art.186
alin.(1) Cod penal, fiindcă starea de fapt și de drept stabilită concordă cu
circumstanțele constatate și probele administrate.
Astfel, analizînd materialele cauzei și decizia atacată, Colegiul penal nu constată
vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărîrii judecătorești contestate.
Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului, temeiurile de fapt și de drept,
precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod
de procedură penală. Alte probleme de drept, care ar afecta hotărîrea în cauză nu au
fost invocate și nici nu se conțin în materialele dosarului.
Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței
de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată
că este vădit neîntemeiat.
În acest context, Colegiul penal conchide că la judecarea cauzei în ordine de
apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414 Cod
de procedură penală, astfel, se apreciază că nu există temei legal pentru admiterea
3
recursului ordinar declarat de procuror și, potrivit legii, Colegiul penal decide asupra
inadmisibilității acestuia, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 08 aprilie 2014, în cauza penală în privința lui Andronic
Oleg, fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 22 octombrie 2014.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Ion Guzun
4