1ra-1012/13 — art.186 alin.2 lit.d CP

Dosarul 1ra-1012/13

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 noiembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte –Petru Ursache,

judecători – Ghenadie Nicolaev și Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tudor Cojocaru

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 februarie

2013 în cauza penală în privința lui

Gololobov Andrei Andrei, născut la 24

decembrie 1987, originar și domiciliat în mun.

Chișinău, str. M. Lomonosov 8A ap. 2;

Datele referitoare la termenul de examinare

a cauzei:

recurs)

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

2012, Gololobov Andrei a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

penal la 1 (unu) an 6 (șase) luni închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă a fost admisă, încasîndu-se de la inculpat în beneficiul părții

vătămate Perdeleanu Olga suma de 2 400 (două mii patru sute) lei.

că, Gololobov Andrei, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane,

acționînd cu intenție directă, la data de 24 februarie 2012, aproximativ la orele

1720-1740, avînd scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflîndu-se lîngă

frizeria „Zapal”, amplasată pe str. Nicolae Costin 61/2, mun. Chișinău, prin acces

liber, a sustras, pe ascuns, de pe pervazul geamului frizeriei, un telefon mobil la

1

preț de 2 400 lei, care îi aparținea lui Perdeleanu Olga, după care a părăsit locul

comiterii infracțiunii, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material

considerabil.

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare din motiv că, la etapa

urmăririi penale și a cercetării judecătorești a cauzei, vina sa în comiterea

infracțiunii imputate nu a fost dovedită, iar probele prezentate de partea acuzării,

fiind apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, nu au dovedit vinovăția sa în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

186 alin. (2) lit. d) Cod penal.

La fel, inculpatul a solicitat și stabilirea în privința sa a unei pedepse mai

blînde din motiv că prima instanță, la stabilirea ei, nu a ținut cont de faptul că este

fără antecedente penale, pentru prima dată a săvîrșit o infracțiune mai puțin gravă,

este de o vîrstă tînără.

2013, a fost admis apelul declarat de inculpat, casată sentința în partea stabilirii

pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre în această parte, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care Gololobov Andrei, recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 400 (patru sute) unități

convenționale, ceea ce constituie 8 000 (opt mii) lei.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1 În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, scopul

prestabilit al legii penale privind corectarea și reeducarea inculpatului, va fi pe

deplin atins, doar prin aplicarea unei pedepse sub formă de amendă penală

deoarece aplicarea unei alte pedepse mai aspre nu este rațională și nici

proporțională în coraport cu urmările prejudiciabile survenite în urma infracțiunii.

instanței de apel, cu menținerea sentinței, din motiv că apelul inculpatului a fost

greșit admis.

Recurentul, invocînd ca temeiuri de declarare a recursului- art. 427 alin.(1)

pct.6 ) și 10) Cod de procedură penală, menționează faptul că, concluziile instanței

de apel, în partea individualizării pedepsei stabilite inculpatului, sunt greșite și vin

în contradicție cu probele administrate la etapa urmăririi penale și în cadrul

cercetării judecătorești, necorespunzînd scopului legii penale și principiului

individualizării răspunderii și pedepsei penale.

Este invocat faptul că la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel nu

a apreciat obiectiv toate circumstanțele cauzei, gradul pericolului social al

infracțiunii comise, numindu-i acestuia o pedeapsă prea blîndă și neechitabilă.

2

materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat, din următoarele considerente.

Procurorul a invocat în recursul ordinar declarat, ca temeiuri pentru recurs

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală.

Conform pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția iar conform pct.10) alin.(1) al aceluiași articol, în cazul

cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, Colegiul constată că nici unul din temeiurile la care se referă autorul

recursului, nu sînt aplicabile în speța dată din punct de vedere al prezenței erorilor

de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

instanței de apel, cu menținerea sentinței primei instanțe.

Astfel, hotărîrea contestată este legală și întemeiată, instanța de apel corect,

menținînd concluziile primei instanțe privind vinovăția inculpatului în baza art.

186 alin. (2) lit. d) Cod penal, i-a stabilit acestuia o pedeapsă nonprivativă de

libertate, sub formă de amendă, just concluzionînd că această pedeapsă corespunde

principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale prevăzut de art. 7

Cod penal, scopului și criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute

de art. 61 și 75 Cod penal, la stabilirea ei ținînd cont de gravitatea infracțiunii

comise, care este una mai puțin gravă, de persoana celui vinovat, care a fost de

acord să restituie prejudiciul cauzat părții vătămate, de faptul că pedeapsa penală

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnatului cît și a altor

persoane cît și de faptul că executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe

fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate, pedeapsa numită

fiind echitabilă, corespunzătoare faptelor comise și consecințelor prejudiciabile

survenite în rezultatul infracțiunii.

Argumentul recurentului, privind aprecierea necorespunzătoare de către

instanța de apel, a faptului nerecunoașterii vinovăției de către inculpat și dorința

acestuia de a restitui prejudiciul material părții vătămate doar cu scop de a primi o

pedeapsă mai blîndă, din care motive, pedeapsa stabilită de instanța de apel nu-și

va atinge scopul, nu poate fi reținut de instanța de recurs, acesta fiind declarativ,

instanța de apel just apreciind circumstanța dată ca o tactică de apărare.

3

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din aceste considerente, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

recursului ordinar declarat de procuror, fiind vădit neîntemeiat.

Cod de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul, în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Tudor Cojocaru împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2013 în cauza penală în privința

lui Gololobov Andrei Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 decembrie 2013.

Președinte Judecător Judecător

Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti

4