1ra-1406/14 — art. 151 alin. 4 CP

1ra-1406/14 — art. 151 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1406/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 septembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Ghenadie Nicolaev,

Judecători – Petru Moraru și Nadejda Toma,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Svetlana Gordilă în numele inculpatului Torubarov Oleg, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 mai 2014, în cauza penală în

privința lui

Torubarov Oleg Victor, născut la 22 iunie 1975,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, str. Mihai

Sadoveanu 26/1, ap. 144, moldovean, cetățean al R.

Moldova;

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 03.07.2013 - 20.03.2014;

Instanța de apel: 22.04.- 13.05.2014;

Instanța de recurs: 28.07.- 24.09.2014;

C O N S T A T Ă :

Torubarov Oleg a fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, la 8 ani și 6

luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de către succesorul legal al părții vătămate Chiselița

Eudochia a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să

se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

în noaptea de 24 spre 25 martie 2013, în intervalul de timp 22:00-01:30, aflîndu-se

în fața scării nr. 1 a blocului locativ nr. 15/1 de pe bd. Mircea cel Bătrîn, mun.

Chișinău în cadrul unui conflict acut cu Chiselița Artur Vasile, a. n. 1973, urmărind

scopul vătămării integrității corporale și a sănătății, intenționat i-a aplicat ultimului

lovituri cu pumnii în regiunea feței, capului, fiindu-i cauzate conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 59/593D din 24 mai 2013 leziuni corporale grave,

periculoase pentru viață, care au provocat decesul persoanei.

contestat cu apel sentința instanței de fond, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare în privința inculpatului, deoarece

fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

În susținerea cerințelor sale, avocatul a invocat că, nici un martor pe dosar nu a

relatat cu certitudine că inculpatul a aplicat sau ar fi putut aplica așa lovituri care ar

fi determinat decesul, deoarece de la o lovitură ușoară cu palma nu survine decesul.

La fel, apelantul a mai invocat că prima instanță nu a luat în calcul toate

circumstanțele cauzei și anume: caracterul mijloacelor aplicate, numărul loviturilor

1

aplicate, obiectul contondent care ar fi dus la deces, momentul decesului victimei,

localizarea plăgilor și cîte persoane ar fi putut participa la aplicarea loviturilor.

Totodată, acuzarea nu a cercetat toate circumstanțele cauzei, inclusiv nu a

verificat acțiunile lui Cara Ion care a recunoscut că s-a bătut cu victima Chiseliță A.,

în timpul bătăii fiind stricată fereastra și în afară de cele invocate acesta este

condamnat în baza art. 145 Cod penal.

Tot aici, apelantul a mai adăugat că și acțiunile lui Verdeș, persoana cu care

victima era în relații ostile, de asemenea nu au fost verificate de către organul de

urmărire penală.

Sub critica apelantului a nimerit și raportul de expertiză pus la baza sentinței de

condamnare, în care nu se indică metoda de provocare și obiectul posibil a leziunilor

corporale grave, fiind menționat că decesul a survenit prin acțiunea traumatică cu

corpuri contondente ceia ce nu poate din start să fie palma sau chiar pumnul, motiv

din care expertiza nominalizată nu poate servi drept probă conform art. 95 Cod de

procedură penală, or, organul de urmărire penală, nu a solicitat să fie indicat în

expertiză întrebarea dacă au putut leziunile cauzate victimei să provoace decesul lui

în urma aplicării loviturilor directe cu pumnii sau alt obiect.

În viziunea apelantului, declarațiile succesorului legal al victimei sunt

declarative, fără careva suport juridic și sunt în contradicție cu declarațiile martorilor

în cauză, care nu puteau fi puse la baza sentinței de condamnare, chiar și din motive

morale, succesorul victimei găsindu-l pe feciorul său în stare inconștientă, nu a

chemat ambulanța și nu a întreprins careva măsuri, lăsîndu-l pînă dimineață

inconștient.

fost respins ca nefondat apelul avocatului Svetlana Gordilă în numele inculpatului

Torubarov Oleg și menținută sentința fără modificări.

4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel cercetând suplimentar probele

administrate de către organul de urmărire penală și verificate de către instanța de

fond conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, în raport cu motivele

apelului a reținut că, instanța de fond a verificat complet, obiectiv și sub toate

aspectele toate circumstanțele cauzei, la fel și probatoriul a fost apreciat legal din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității.

Astfel, instanța de apel a conchis că, apelul avocatului S. Gordilă este

nefondat, inculpatul Torubarov O. fiind legal recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 151 alin. (4) Cod penal, la 8 ani și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip închis.

În acest sens, instanța de apel a menționat că prima instanță, la baza sentinței

adoptate, a reținut corect următoarele probe:

- Declarațiile părții vătămate Chiselița E. (f. d. 238-239, vol. I);

- Declarațiile martorilor Cherdivară V. (f. d. 4-5, vol. II), Matura O. (f.d. 44-

45, vol. II), Cara I. (f.d. 50-51, vol. II);

- Raportul de expertiză medico-legală nr. 59/593 „D” din 21.05.2013 (f. d. 19-

23, 89-90, vol. I);

- Raportul de expertiză medico-legală nr. 1316 din 27.03.2013 (f. d. 39, 40, vol.

I);

- Raportul de expertiză psihiatrică legală de ambulatoriu nr. 428a-2013 din

25.06.2013 (f. d. 145-146, vol. I);

2

- Procesul-verbal de confruntare dintre martorul Cherdivară V. și inculpat din

30.05.2013 (f. d. 72-73, vol. I);

- Procesul-verbal de confruntare dintre martorul Cara I. și inculpat din

30.05.2013 (f. d. 114-115, vol. I);

Astfel, instanța de apel a respins argumentele apelantului, considerîndu-le

nefondate și nejustificate, deoarece sunt combătute prin probele analizate supra care

dovedesc cu certitudine că inculpatul ultimul s-a despărțit de pătimașul Chiselița A.,

după ce i-a aplicat lovituri cu pumnul peste față și cap, ultimul căzînd jos și nu s-a

mai sculat.

După cum rezultă din materialele cauzei, inculpatul și victima erau în relații de

conflict în legătură cu concubina inculpatului O. Matura și la data indicată, anume

inculpatul i-a aplicat victimei lovituri cu pumnul peste față și cap, în rezultatul

cărora acestuia i-au fost cauzate vătămări corporale grave, periculoase pentru viață,

care au dus la deces.

Referitor la raportul de expertiză medico-legală nr. 59/593 „D”, instanța de apel

a menționat că acesta a fost întocmit în strictă conformitate cu prevederile art. 142-

151 Cod de procedură penală, experților fiindu-le explicate drepturile și obligațiile,

fiind avertizați de răspundere penală conform art. 312 Cod penal, iar instanța de fond

corect l-a acceptat ca probă întru confirmarea vinovăției inculpatului.

Concluziile raportului de expertiză sunt în concordanță cu declarațiile

succesorului legal al victimei și a martorilor, fiind confirmate prin alte probe, or,

careva temei legal de a nu accepta raportul nominalizat ca probă nu s-a stabilit.

Instanța de apel, a respins ca nefondate argumentele apelantului referitor la

declarațiile succesorului legal al victimei, care în viziunea apelantului sunt

declarative, deoarece după cum s-a stabilit, succesorul legal al victimei Chiselița E.,

nu și-a dat seama de gravitatea situației fiului, l-a rugat pe Cherdivară V. să o ajute

să-și ducă feciorul în casă, l-au dus în apartament și l-au culcat în pat, feciorul era

inconștient, și a doua zi, la 25 martie 2013, a chemat ambulanța care a transportat

victima la spitalul de urgență, unde acesta a decedat, or, din materialele cauzei

rezultă, cu certitudine, că decesul victimei a survenit anume în rezultatul aplicării

loviturilor de către inculpat.

4.2. La individualizarea pedepsei, instanța de apel a concluzionat că instanța de

fond a ținut pe deplin cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs

ordinar hotărîrile pronunțate, solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei cu

adoptarea unei hotărîri de achitare în privința inculpatului, deoarece instanțele de

judecată nu au cercetat obiectiv și sub toate aspectele cauza penală, au dat o

apreciere greșită probelor acumulate iar instanța de apel nici nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

În acest sens, recurentul invocînd motive similare celor din cererea de apel a

mai adăugat că, decesul victimei trebuia să se găsească într-o legătură cauzală

directă cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, care trebuie să fie

cuprins de vinovăție, însă organul de urmărire penală nu a prezentat nici o probă care

ar dovedi vinovăția inculpatului.

Astfel, în ședințele de judecată nu s-a dovedit vinovăția inculpatului Torubarov

O. în săvîrșirea infracțiunii incriminate, nici un martor nu a relatat cu certitudine că

3

inculpatul a aplicat sau ar fi putut aplica așa lovituri care ar determina decesul

victimei.

În cauză lipsește motivul săvîrșirii infracțiunii, or, motivul gelozia, invocat de

acuzare nu poate fi pus la baza învinuirii deoarece toți martorii audiați au declarat că

relațiile dintre victimă și inculpat au fost normale și conflicte anterioare dintre cei

doi niciodată nu au fost.

În viziunea apărării, raportul de expertiză medico-legală nr. 1316 din

27.03.2013 pus la baza unei hotărîri de condamnare, urma să fie anulat, deoarece

martorul Cara I. în ședința de judecată a menționat că s-a bătut și cu Torubarov O. în

seara de 24.03.2014 și leziunea de la deget a apărut în urma acestei bătăi.

Prin urmare, apărarea a menționat că instanța de apel nu a examinat toate

versiunile cauzei inclusiv declarațiile martorului Cara I., persoana cu familia Verdeș

cu care victima era în relații ostile, care a rămas în afara urmăririi penale, mai mult,

raportul de expertiză medico-legală nr. 593 din 26.03.2013 fiind incomplet, ne fiind

indicat în el metoda de provocare și obiectul posibil a leziunilor corporale grave,

această expertiză nu reflectă cu certitudine anume în urma loviturii cărui obiect, sau

acțiunii directe a survenit decesul, cîte persoane au putut lovi și dacă a fost posibil ca

aceste lovituri să fie aplicate de o persoană sau mai multe.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Sub aspectul vizat, instanța de recurs este în drept să intervină în soluția

instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori

de drept, ținînd cont de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească

devenită definitivă.

Însă, Colegiul penal constată că, recursul declarat nu cuprinde o careva

motivare ori argumentare din punct de vedere al temeiurilor invocate.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul invocă dezacordul cu

aprecierea probelor și a vinovăției inculpatului Torubarov Oleg, argumentînd poziția

sa, în mare măsură, cu aceleași critici care au fost examinate și în instanța de apel.

La acest capitol, Colegiul penal apreciază concluzia instanțelor judecătorești

privind vinovăția lui Torubarov Oleg și încadrarea acțiunilor acestuia în baza art.

151 alin. (4) Cod penal ca fiind corectă și întemeiată, care se confirmă nemijlocit

prin cumulul de probe administrate și examinate pe dosar: - declarațiile

reprezentantului legal al victimei Chiselița E. (f. d. 238-239, vol. I); - declarațiile

martorilor Cherdivară V. (f. d. 4-5, vol. II), Matura O. (f.d. 44-45, vol. II), Cara I.

(f.d. 50-51, vol. II); Raportul de expertiză medico-legală nr. 59/593 „D” din

21.05.2013 (f. d. 19-23, 89-90, vol. I); - raportul de expertiză medico-legală nr. 1316

din 27.03.2013 (f. d. 39, 40, vol. I); - raportul de expertiză psihiatrică legală de

ambulatoriu nr. 428a-2013 din 25.06.2013 (f. d. 145-146, vol. I); - procesul-verbal

4

de confruntare dintre martorul Cherdivară V. și inculpat din 30.05.2013 (f. d. 72-73,

vol. I);- procesul-verbal de confruntare dintre martorul Cara I. și inculpat din

30.05.2013 (f. d. 114-115, vol. I).

În aceeași ordine de idei, lecturînd textul deciziei, Colegiul penal constată că

instanța de apel, judecînd apelul a respectat prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor anexate

de prima instanță, conform materialelor din dosar, prin care s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Din considerentele nominalizate, instanța de recurs apreciază corectă și legală

hotărîrea contestată.

Cît privește critica recurentului referitor la raportul de expertiză medico-legală

nr. 59/593 „D”, Colegiul penal conchide că, instanța de apel corect a reținut precum

că acest raport a fost întocmit în strictă conformitate cu prevederile art. 142-151 Cod

de procedură penală, experților fiindu-le explicate drepturile și obligațiile, fiind

avertizați de răspundere penală conform art. 312 Cod penal, iar instanța de fond

corect l-a acceptat ca probă întru confirmarea vinovăției inculpatului Torubarov O.,

mai mult, concluziile raportului de expertiză nominalizat sunt în concordanță cu

declarațiile succesorului părții vătămate Chiselița E. și a martorilor, fiind confirmat

prin alte probe.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că acțiunilor inculpatului Torubarov O.

li s-a dat o apreciere și încadrare juridică corectă, iar măsura de pedeapsă numită

corespunde prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, ținîndu-se cont de gradul

prejudiciabil al faptei comise, de persoana celui vinovat și de toate circumstanțele

cauzei, care agravează sau atenuează răspunderea penală, astfel, temeiuri de a

interveni în hotărîrea judecătorească în această parte la fel nu s-au stabilit.

Așadar, prezența circumstanțelor sus-menționate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta este

vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Svetlana Gordilă în

numele inculpatului Torubarov Oleg, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 13 mai 2014, în cauza penală în privința lui Torubarov Oleg

Victor, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată la 21 octombrie 2014.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecători Petru Moraru

Nadejda Toma

5