1ra-1416/2014 — art. 151 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-1416/2014

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

08 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Liliana Catan și Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpat și avocatul său, Mîrzîncu Aurelia, împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești

din 25 aprilie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17

iunie 2014, în cauza penală în privința lui

Toderaș Tudor Gheorghe, născut la 05 noiembrie 1982,

originar și domiciliat or. Hîncești, str. Șleahul Mereșenilor,

62.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Gheorghe, a fost condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 5 ani 6 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă a părții vătămate, Cojocaru Vasile, cu privire la repararea

prejudiciului cauzat sănătății a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se expună instanța civilă.

19.00-21.00, aflându-se la cabana din pădure din apropiere cu strada Șleahul

Mereșenilor din or. Hîncești, intenționat, i-a aplicat lui Cojocaru Vasile, lovituri cu

pumnii peste diferite părți ale corpului și o lovitură cu un cuțit în regiunea cutiei

toracice, cauzându-i vătămări corporale grave, periculoase pentru viață.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 151 alin. (1) Cod penal și

anume: vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este

periculoasă pentru viață, însoțită de pierderea stabilă a cel puțin o treime din capacitatea de

muncă.

numele inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei

hotărîri de achitare, invocînd că:

1

- la baza sentinței de condamnare au fost puse doar declarațiile părții

vătămate, martorului Cojocaru Victor, care nu a fost martor ocular și este fratele

părții vătămate și declarațiile părinților ultimului - Cojocaru M. și Cojocaru V;

- nu au fost reflectate declarațiile martorilor oculari, Paraschiv I., Mereuță I.,

Guțan I., Deliu S., Pușcașu A. și Bivol T., care au descris cu lux de amănunte toate

circumstanțele pînă la finisarea evenimentelor și plecarea părții vătămate. Toți

martorii au declarat, că inculpatul nu a avut cuțit, nu au văzut sînge, partea

vătămată a plecat dup conflict nu în direcția casei sale;

- părinții părții vătămate și fratele său au declarat că acesta cînd a venit acasă a

căzut jos, puloverul îl ținea în mînă și la întrebările cine l-a tăiat a spus că nu ține

minte, fiind în stare de ebrietate avansată;

- consideră că probele indicate în sentință nu sînt pertinente, concludente, utile

și veridice și nu coroborează cu alte probe;

- instanța nu a dat o apreciere încălcărilor procedurii penale de către procuror

și anume prevederile art. 293 alin. (3), 294, 295 Cod de procedură penală;

fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

sentinței instanța de fond corect a determinat circumstanțele de fapt și de drept și

just a conchis că inculpatul a săvîrșit infracțiunea imputată, acțiunile acestuia fiind

corect încadrate în baza art. 151 alin. (1) Cod penal. Împrejurările cauzei au fost

constatate din totalitatea de probe, apreciate cu respectarea prevederilor art. 101

Cod de procedură penală și anume declarațiile părții vătămate Cojocaru Vasile,

care sunt confirmate și prin declarațiile martorilor Cojocaru M., Cojocaru V.,

Paraschiv I., Mereuță I., Bivol T., Deliu S., Pușcașu A., Cojocaru V.

Instanța de apel a respins argumentele apărării precum că instanța de fond nu

a reflectat în sentință toate declarațiile martorilor audiați în ședința de judecată,

deoarece afirmațiile martorilor audiați în cadrul ședinței instanței de fond cu lux de

amănunte au relatat circumstanțele cauzei, confirmă faptul aplicării loviturilor

părții vătămate, Cojocaru V., anume de către inculpat, care i-a aplicat și o lovitură

cu cuțitul, în rezultatul căreia, acestuia i-au fost cauzate vătămări corporale grave.

Or, potrivit declarațiilor martorilor se constată, că la data respectivă conflictul a

avut loc doar între Cojocaru V. și inculpat, care l-a lovit cu pumnii, apoi l-a doborât

jos, după acesta Cojocaru V. a plecat acasă, în drum spre casă acesta a căzut și a fost

găsit de părinți, care au chemat salvarea. Mai mult ca atît, s-a stabilit cu certitudine,

că partea vătămată și părinții acestuia au fost amenințați de către tatăl inculpatului,

ca să nu declare că anume Toderaș T. l-a înjunghiat cu cuțitul.

De asemenea instanța de apel, a menționat că vinovăția inculpatului se mai

dovedește și prin următoarele probe: informația „903” din 20.06.2013 (f.d. 13);

procesul verbal de cercetare la fața locului din 21.06.2013 (f.d. 14-15); cererea părții

vătămate, Cojocaru V., din 26.06.2013 (f.d. 26); procesul verbal de confruntare între

2

partea vătămată Cojocaru V. și martorul Paraschiv I. din 29.11.2013 (f.d. 54-55 );

procesul verbal de confruntare între partea vătămată Cojocaru V. și martorul

Mereuță I. din 29.11.2013 (f. d. 56); raportul de expertiză medico-legală nr. 352-D

din 13.11.2013.

Argumentele apărării precum că declarațiile părții vătămate sunt

contradictorii nu au fost reținute de către instanța de apel, deoarece acestea sunt

consecutive, consecvente și uniforme, confirmate de materialele cauzei penale.

La fel, nefondate în opinia instanței de apel sunt și argumentele apărării

precum că nevinovăția inculpatului este dovedită prin declarațiile martorului Bivol

T., deoarece acel fapt, că unii martori nu au văzut momentul când Toderaș T. l-a

înjunghiat cu cuțitul pe pătimaș, nu poate constitui termei de a-l absolvi de

răspundere pe inculpat, în timp ce partea vătămată cu certitudine declară că anume

inculpatul l-a lovit cu cuțitul în piept, iar alte persoane nu s-au apropiat de victimă

în timpul conflictului apărut dintre inculpat și partea vătămată.

Referitor la alegațiile apărării privind încălcarea de către organul de urmărire

penală a prevederilor art. 293 alin. (3), 294, 295 Cod de procedură penală, instanța

de apel a specificat, că atît inculpatul cît și apărătorul lui, considerându-se afectați

într-un drept prevăzut de lege, nu au contestat legalitatea actelor procedurale

îndeplinite de organul de urmărire penală în modul și termenul stabilit de lege,

precum și, la finisarea urmăririi penale și luarea de cunoștință cu materialele

cauzei, nu au avut nici o obiecție asupra actelor menționate, prezumându-se că au

acceptat situația dată. Reieșind din norma art. 293 alin. (2) Cod de procedură

penală, care prevede că, materialele urmăririi penale se aduc la cunoștința

învinuitului arestat în prezența apărătorului lui, iar la cererea învinuitului -

fiecăruia dintre ei, în mod separat, prin urmare în cadrul cauzei penale

nominalizate inculpatului la etapa urmăririi penale nu s-a aflat în detenție și nici nu

a fost privat de dreptul la o asistență juridică corespunzătoare, din partea statului

fiindu-i acordat un apărător gratuit din contul statului pe tot parcursul procesului

penal.

Astfel, instanța de apel nu a stabilit abateri de la prevederile legislației

procesual penale, fie o încălcare a prevederilor art. 6 CEDO odată ce inculpatul a

dispus de o asistență juridică calificată pe tot parcursul procesului penal, a făcut

cunoștință cu materialele cauzei penale nefiind înaintate de către acesta careva

cereri sau demersuri cu privire la necesitatea aducerii la cunoștință a materialelor

cauzei penale împreună cu apărătorul său, iar imposibilitatea apărătorului la

rândul său de a face cunoștință cu materialele cauzei penale la o dată stabilită de

procuror nu îl privează pe acesta să facă cunoștință cu materialele cauzei penale în

instanța de judecată precum și să înainteze toate cererile și demersurile în ordinea

art. 297 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a menționat, că instanța de fond just și întemeiat a stabilit

categoria și termenul pedepsei penale, concluzionînd, că corectarea inculpatului

3

este posibilă doar cu aplicarea unei pedepse cu închisoarea, fiind luate în

considerație dispozițiile art. 7, 61 și 75 Cod penal, ce determină scopul pedepsei

penale, de restabilire a echității sociale și corijare a infractorului, întru prevenirea

comiterii de către acesta a altor infracțiuni, precum și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, ținîndu-se cont de gravitatea faptei penale și prejudiciul

cauzat prin consecințele survenite.

apărătorul său, Mîrzîncu Aurelia, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. (8) Cod de

procedură penală, prin care solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, în privința inculpatului, invocînd că:

- nu sînt întrunite elementele infracțiunii;

- instanța de apel nu s-a expus motivat asupra argumentelor apelantului;

- instanțele de fond și apel au examinat cauza unilateral, punînd la baza

hotărîrilor adoptate doar declarațiile părții vătămate și a rudelor acestuia, care nu

sunt martori direcți, neglijînd declarațiile martorilor oculari Paraschiv I., Mereuță

I., Guțan I., Deliu S., Pușcașu A. și Bivol T., care au descris cum au derulat

acțiunile, confirmînd că nimeni nu avea cuțit și nu au văzut ca cineva să fie murdar

de sînge;

- menționează că partea vătămată era în stare de ebrietate și a plecat după

conflict în altă direcție față de casa sa;

- instanțele de judecată nu au dat o apreciere cuvenită probelor administrate,

fără a le examina minuțios și în corespundere cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, iar dubiile care nu pot fi înlăturate urmînd a fi interpretate în

favoarea inculpatului.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece argumente asemănătoare au

fost obiect de discuție în instanța de apel, careva erori de drept nu sînt.

al Curții Supreme de Justiție concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Autorii recursului invocă ca temei pentru recurs pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, care prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel în cazul cînd nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs remarcă, că acest temei pentru recurs include cazurile cînd

nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii,

4

nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

constitutive, ori cînd nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

Totuși, Colegiul penal, consideră că acest temei de casare nu și-a găsit

confirmarea la examinarea recursului menționat, nefiind stabilite presupusele erori

de drept invocate de recurenți.

Analizînd hotărîrile judecătorești atacate, Colegiului constată că, instanțele de

fond și de apel, la judecarea cauzei au ținut cont în deplină măsură de prevederile

art. 27, 101 Cod de procedură penală, au cercetat sub toate aspectele probele

administrate de părți, le-au verificat minuțios, dîndu-le o apreciere justă prin

prisma pertinenței, cincludenței, utilității și veridicității lor, care în ansamblu au

confirmat vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.

(1) Cod de procedură penală.

În opinia instanței de recurs, toate probele prezentate au primit o apreciere la

justa valoare, concluziile făcute de instanțele de judecată rezultă din materialul

factologic acumulat în prezenta cauză.

Suplimentar la cele menționate, Colegiul penal, din conținutul procesului

verbal al ședinței de judecată în instanța de apel, a deciziei, constată că, instanța de

judecată a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate în prima instanță, conform materialelor din dosar, fiind respectate

prevederile art. 413, 414, 417 Cod de procedură penală, astfel, argumentele expuse

în recurs sunt neîntemeiate și se resping, deoarece soluția criticată este una corectă

ce rezultă din cumulul de probe prezentate și anexate la materialele cauzei și

respectiv cercetate în ordinea prevăzută de lege, fiind apreciate corespunzător.

Raportînd criticele invocate de către recurenți la speța supusă judecării,

instanța de recurs atestă că, acestea au format obiect de discuție în instanțele de

fond și apel, asupra cărora s-au expus detaliat, adoptînd hotărîri legale, întemeiate

și motivate, argumente fundamentate în fapt și în drept, amplu prezentate în

hotărîrile atacate și consideră nu este necesară reluarea acestora, constatîndu-se că

la administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale

ale participanților la proces și probele puse la baza hotărîrilor nu conțin erori

procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor.

Mai mult ca atît, Colegiul penal specifică că alegațiile recurenților precum că

instanțele de judecată nu au dat o apreciere cuvenită probelor din dosar ține de

starea de fapt, ce nu este prevăzut ca temei pentru recurs în art. 427 Cod de

procedură penală.

Avînd în vedere cele menționate, Colegiul conchide că temeiul invocat de

către recurenți nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept,

care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor

adoptate pe caz și potrivit legii se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind

vădit neîntemeiat.

5

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpat și avocatul său,

Mîrzîncu Aurelia, împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești din 25 aprilie 2014 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2014, în cauza

penală în privința lui Toderaș Tudor Gheorghe, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 octombrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

6