1ra-901/2014 — art.164 alin.2 lit.c,e Cod Penal

1ra-901/2014 — art.164 alin.2 lit.c,e Cod Penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-901/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

04 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Chizilor Roman în numele inculpatului Pavliuc Oleg, împotriva

sentinței Judecătoriei Hîncești din 04 octombrie 2013 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2013, în cauza penală în

privința lui

Pavliuc Oleg Petru,

născut la 16 iulie 1992, originar și domiciliat în s.

Caracui, r-nul Hîncești.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

2013 (instanța de fond);

2013 (instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

C O N S T A T Ă :

Oleg a fost condamnat în baza art.164 alin.(2) lit.c),e) Cod penal, la 4 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

S-a dispus încasarea de la Pavliuc Oleg în beneficiul lui Ghenea Andrei

a prejudiciului material în mărime de 147, 47 lei, cheltuielilor de judecată în

sumă de 2500 lei și a prejudiciului moral de 10 000 lei.

Oleg la 24 august 2012, aproximativ la ora 2330, aflîndu-se în s. Caracui, r-nul

Hîncești, în stradă, acționînd de comun acord cu altă persoană, în privința

1

căreia cauza a fost disjungată, cu scopul limitării dreptului de a se deplasa

liber, în urma relațiilor ostile apărute spontan, aplicînd violență nepericuloasă

pentru viața și sănătatea minorului Ghenea Andrei, a.n. 1997, despre care

cunoștea că este minor, intenționat, i-au aplicat ultimului lovituri cu pumnii

peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i potrivit raportului de expertiză

medico-legală nr. 276 „D” din 27.11.2012, vătămări corporale ușoare, care au

dus la dereglarea sănătății de la 6 pînă la 21 zile, după care, forțat, l-au adus în

gospodăria cet. Mura T., unde, amenințîndu-l pe Ghenea A. cu aplicarea

violenței, înfrîngîndu-i rezistența fizică și folosindu-se de starea de neputință

a ultimului de a opune rezistență, l-au privat de libertate pînă la 25 august

2012, aproximativ ora 04 00.

în numele inculpatului Pavliuc O. care a solicitat, casarea acesteia și

pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a inculpatului, deoarece nu a fost

demonstrată vinovăția inculpatului prin careva probe directe, pertinente și

concludente. Sentința de condamnare este bazată pe presupuneri. Pentru a

stabili dacă în acțiunile inculpatului Pavliuc O. persistă elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 164 Cod penal, instanța de

judecată urma să stabilească dacă există următoarele etape succesive: -

capturarea victimei; - deplasarea ei de la locul acesteia permanent sau

provizoriu; - reținerea victimei. Potrivit materialelor cauzei s-a stabilit că

partea vătămată a fost reținută de către Epureanu S. pentru a fi identificată și

a afla numele complicilor. Apoi, după stabilirea circumstanțelor, Ghenea A. a

fost lăsat să plece acasă, fără a fi impus din partea persoanelor terțe. Mai mult

ca atît, partea vătămată a infracțiunii de răpire a unei persoane, s-a aflat în

curtea casei așezat confortabil și servind cafea. Potrivit procesului-verbal de

cercetare la fața locului s-a stabilit că gardul curții este din plasă de sîrmă,

prin care nu sunt condiții de izolare vizuală. În ceia ce privește apariția

leziunilor pe corpul lui Ghenea A., acestea au fost cauzate prin cădere și

lovindu-se, fapt confirmat prin declarațiile martorului Vozneac V., care a

declarat că Andrei a căzut jos, l-a ajutat să se ridice, după care au început să

fugă în direcția prietenilor lor, precum și prin declarațiile părții vătămate care

a explicat, că în timp ce fugea, o persoană pe care nu o poate recunoaște, i-a

pus piedică și el a căzut pe o parte. Astfel, nu este clar cine l-a lovit pe Ghenea

A., nici măcar nu este nici o împrejurare prin care să fie posibil de stabilit dacă

2

Pavliuc O. i-a aplicat forța fizică sau dacă l-a capturat pentru a-l aduce în

curtea casei, precum și dacă a fost utilizat electroshoker-ul, sau dacă este o

invenție a părții vătămate.

3.1. Apel a declarat și avocatul Furnică V. în numele părții vătămate

Ghenea Andrei, care solicită repunerea în termen, casarea sentinței în latura

civilă, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie admisă integral

acțiunea civilă înaintată de partea vătămată.

noiembrie 2013, a fost respins, ca nefondat, apelul avocatului Chizilov R. în

numele inculpatului Pavliuc O.

4.1. Instanța de apel și-a argumentat soluția prin aceea că instanța de

fond a stabilit corect circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, considerînd

justă concluzia privind vinovăția lui Pavliuc Oleg în comiterea infracțiunii de

răpirea unei persoane, acțiune săvîrșită cu bună știință asupra unui minor,

comisă de două persoane, împrejurări care au fost constatate prin totalitatea

de probe acumulate la dosar, fiind corect apreciate, cu respectarea

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele, în

ansamblu, din punct de vedere a coroborării lor.

La fel, instanța a considerat că instanța de fond întemeiat a apreciat

critic argumentul inculpatului, privind nerecunoașterea vinovăției, invocînd

drept motiv, faptul că nu a avut pentru ce să aplice forța fizică și psihică în

privința părții vătămate minore, deoarece acestea au fost apreciate de către

instanță, drept o versiune de apărare, fiind îndreptată spre eschivarea de la

răspunderea penală pentru fapta comisă.

Astfel, instanța de apel a reținut că partea vătămată Ghenea A. a

declarat că din cauza loviturilor aplicate cu electroshoker-ul și pumnii și-a

pierdut cunoștința, iar cînd și-a revenit Pavliuc O. și Epureanu S. îl țineau de

mîni, forțîndu-l să între în ogradă. Prin urmare, infracțiunea de răpire este

una formală, care se consideră consumată chiar din momentul reținerii

persoanei cu privarea deplină de libertate, iar partea vătămată a explicat că îi

era frică să se împotrivească, deoarece inculpații i-au spus că-i cunoaște tatăl

și cumnatul și că acestora li se poate întîmpla ceva, dacă el nu-i spune cu cine

se afla, ceea ce echivalează cu imposibilitatea evitării conflictului.

Toate probele administrate indică direct că inculpatul i-a aplicat

3

victimei lovituri, cauzîndu-i vătămări corporale ușoare, în urma răpirii

acestuia.

Referitor la pedeapsa numită, instanța o consideră echitabilă și în

limitele legii, la stabilirea căreia instanța de fond a ținut cont de gradul

de pericol social al faptei comise, de persoana inculpatului, de toate

circumstanțele cauzei, care corect a ajuns la concluzia că corectarea acestuia

este posibilă fără izolarea lui de societate, suspendînd condiționat executarea

pedepsei pe un termen de probă, conform prevederilor art. 90 Cod penal.

februarie 2014, a fost respins, ca depus peste termen, apelul avocatului

Furnica V. în numele părții vătămate Ghenea A.

În motivarea soluției instanța a menționat că, sentința a fost pronunțată

integral la 04 octombrie 2013, în prezența tuturor participanților la proces.

Prin urmare termenul de depunere a apelului curge de la data redactării și

pronunțării sentinței integrale, adică din data de 04 octombrie 2013. Avocatul

Furnică V. însă a depus apel nemotivat la 21 octombrie 2013, pe care l-a depus

prin poștă la 22 octombrie 2013, iar la 21 decembrie 2013 a depus apel motivat,

fapt confirmat prin plicurile anexate la materialele cauzei (f.d.195, 198, 216),

astfel, avocatul în numele părții vătămate a depus apelul peste termenul de 15

zile prevăzut de lege.

recurs ordinar avocatul Chizilov Roman în numele inculpatului Pavliuc O.,

care invocînd ca temei de drept prevederile art. 427 alin.(1) pct.8) Cod de

procedură penală, solicită casarea hotărîrilor judecătorești și pronunțarea unei

noi hotărîri, cu încetarea procesului penal în privința inculpatului, din motiv

că:

- instanța de apel a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă

faptă decît pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, deoarece

inculpatului i-a fost înaintată învinuirea în baza art. 166 alin.(2) lit.c),d),e) Cod

penal, însă în timpul judecării cauzei, la solicitarea procurorului prin

ordonanța de modificare a acuzării a fost modificată învinuirea în sensul

agravării, iar Pavliuc O. a fost învinuit în baza art. 164 alin.(2) lit.c), e) Cod

penal, astfel, a fost încălcate dispozițiile art. 326 alin.(1) Cod de procedură

penală, deoarece noua învinuire nu i-a fost adusă la cunoștință;

- inculpatului i-a fost încălcate grav dreptul la o soluționare echitabilă a

4

cauzei, din motiv că organul de urmărire penală nu a efectuat confruntarea

între persoanele învinuite de săvîrșirea infracțiunii incriminate;

- concluzia instanței de fond, cît și decizia instanței de apel, despre

vinovăția lui Pavliuc O. sunt întemeiate pe presupuneri;

- instanța de apel l-a pronunțarea deciziei s-a bazat pe probele care nu au

fost cercetate în ședința instanței de apel, astfel, aceasta a dat o nouă apreciere

probelor, fără a le cerceta în ședința de judecată.

raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul decide

inadmisibilitatea recursului declarat, din următoarele considerente.

Avocatul Chizilov Roman în numele inculpatului Pavliuc O. a invocat

în recursul ordinar declarat prevederile art. 427 alin.(1) pct.8) Cod de

procedură penală, care stipulează că:

- instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît

cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor

reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde.

Însă, acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului

menționat, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurent.

Din conținutul recursului rezultă că autorul recursului invocă

dezacordul cu aprecierea probelor și a vinovăției lui Pavliuc O. stabilite în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 164 alin.(2) lit.c), e) Cod penal.

Astfel, instanța de apel în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la

dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atît pe cele

obținute în procesul urmăririi penale cît și în cadrul ședințelor de judecată,

fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Pavliuc Oleg în comiterea

infracțiunii de răpirea unei persoane, acțiune săvîrșită cu bună știință asupra

unui minor, comisă de două persoane, să fie justă și întemeiată.

Necătînd la faptul că, inculpatul vina nu a recunoscut, instanțele de

fond și apel au constatat că vinovăția inculpatului pe deplin a fost dovedită

prin: - declarațiile părții vătămate Ghenea Andrei (f.d.13-14,vol.II), care a declarat

că la data de 24 august 2012, mergea prin sat și, la un moment Horea P. și-a

amintit că și-a uitat încălțămintea la baltă, el i-a dat telefonul său și i-a arătat

cum să se folosească ca să-și găsească încălțămintea. Mergînd mai departe, a

auzit un zgomot de mașină, iar el a început să fugă spre casă. La o cotitură,

5

cineva i-a pus piedică, a fost lovit de mai multe ori în față și în mîini,

pierzîndu-și cunoștința. Cînd și-a revenit, Pavliuc O. cu Epureanu S. îl țineau

de mîni, forțîndu-l să intre în curtea lor. Lui îi era frică să se împotrivească,

fiindcă aceștia i-au spus că îi cunoaște pe tatăl și cumnatul lui și că lor li se

poate întîmpla ceva, dacă nu-i spune cu cine era el. În ogradă, împreună cu

inculpații mai erau încă 5 persoane. Epureanu S. i-a spus că nu s-a fugărit

după el, deoarece era încălțat în șlapi. Apoi, după ce i-a spus cu cine era, pe la

orele 04 00 Epureanu S. i-a permis să plece acasă, iar el s-a dus la Horea P. ca

,

să-i ceară telefonul. A doua zi a mers la Mura T., apoi la Epureanu S. care i-a

spus că de vină este Pavliuc O. A comunicat că în jurul orei 24 00, a fost lovit

de două persoane, una care îl ținea, iar alta avea un electroshoker. Nu

cunoaște cine a lovit în mașină, însă Epureanu S. a cerut ca să-i fie restituită

paguba pentru automobil. L-a lumină i-a recunoscut pe inculpați. În ogradă,

Epureanu S. îl amenința, iar Pavliuc O. stătea la cîțiva metri de el. Pentru

tratament a suportat cheltuieli în sumă de 500 lei, iar paguba morală o

apreciază în mărime de 11000 lei, deoarece a avut comoție cerebrală, -

declarațiile martorilor Horea P., Vozneac V., care au dat declarații similare cu cele

ale părții vătămate Ghenea A., din spusele victimei, - informația telefonică

parvenită de la Ghenea A. din 25 august 2012, prin care a informat CPR Hîncești

privind maltratatea sa (f.d.9-10), - procesul-verbal de cercetare la fața locului din

28.08.2012 (f.d.13), - raportul de expertiză medico-legală nr. 276 „D” din

27.11.2012, potrivit căruia cet. Ghenea A. i-au fost cauzate vătămări corporale

ușoare, cu dereglarea sănătății de scurtă durată de la 6 pînă la 21 de zile

(f.d.54).

Astfel, instanțele judecătorești just au stabilit starea de fapt și de drept

întemeiat ajungînd la concluzia despre vinovăția inculpatului Pavliuc Oleg în

comiterea infracțiunii imputate, iar faptul nerecunoașterii vinovăției de către

acesta nu echivalează cu achitarea lui, de vreme ce există probe pertinente și

concludente, care, în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor,

dovedesc cu certitudine vinovăția acestuia în săvîrșirea infracțiunii imputate.

Referitor la afirmația avocatului precum că inculpatului Pavliuc O. nu i-

a fost adusă la cunoștință învinuirea nouă și anume ordonanța de modificare

a acuzării în sensul agravării, prin ce a fost încălcat prevederile art. 326 alin.(1)

Cod de procedură penală, instanța îl consideră nefondat, deoarece, conform

art. 326 alin.(1) CPP, procurorul care participă la judecarea cauzei penale în

6

primă instanță este în drept să modifice, prin ordonanță, învinuirea adusă

inculpatului în cadrul urmăririi penale în sensul agravării ei dacă probele

cercetate în ședința de judecată, în opinia lui, dovedesc incontestabil că

inculpatul a săvîrșit o infracțiune mai gravă decît cea incriminată anterior.

Astfel, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată a instanței

de fond din 21 mai 2013, acuzatorul de stat a adus la cunoștința inculpatului și

apărătorului acestuia ordonanța de modificare a acuzării în sensul agravării,

iar instanța de judecată în legătură cu acest fapt a anunțat întrerupere, pentru

a oferi posibilitate procurorului de a înmîna inculpatului ordonanța de

modificare a învinuirii în sensul agravării și a acordat termen inculpatului de

a face cunoștință cu noua învinuire, fapt confirmat prin semnăturile lui

Pavliuc Oleg și avocatului acestuia (f.d. 121, 155-verso).

Cît privește motivul invocat de recurent, precum că la judecarea cauzei

inculpatului i-au fost afectate grav dreptul la o soluționare echitabilă a cauzei,

prin faptul că organul de urmărire penală nu a efectuat careva confruntări

între persoanele învinuite de săvîrșirea infracțiunii incriminate, potrivit art.

2791 alin.(2) Cod de procedură penală, nu poate fi reținută și urmează a fi

considerată neîntemeiată, deoarece la 11.10.2012 de către SUP al CRP Hîncești

a fost pornită urmărirea penală în privința lui Epureanu S. și Pavliuc O. în

baza art. 166 alin.(2) lit. c), d) Cod penal. Prin ordonanța Procurorului în

procuratura r-lui Hîncești, V. Socol, din 29 ianuarie 2013, s-a dispus

disjungarea cauzei penale în privința lui Epureanu Sergiu, cu efectuarea

urmăririi penale, reieșind din faptul că Epureanu S. se eschiva de la organul

de urmărire penală, iar faptul, că nu a fost petrecută confruntarea cu

Epureanu S. nu diminuează valoarea probantă a cumulului de probe ce

dovedesc vinovăția lui Pavliuc Oleg, ca coparticipant activ la răpirea unei

persoane de rînd cu altă persoană, în privința căruia cauza penală a fost

disjungată și nu afectează nici un drept al inculpatului, cu atît mai mult la

soluționarea echitabilă a cauzei.

În acest aspect, se relevă că partea apărării la judecarea cauzei în prima

instanță și în instanța de apel, nu a invocat argumentul dat precum că

inculpatului Pavliuc O. îi sunt afectate grav dreptul la o soluționare echitabilă

a cauzei din motiv că de către organul de urmărire penală nu a fost efectuată

confruntarea între persoana învinuită în privința căruia a fost disjungată

cauza (Epureanu S.), însă deja la etapa recursului ordinar invocă, motivul

7

nominalizat.

Însă, potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiurile

menționate la alin. (1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost

invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Totodată, argumentul avocatului Chizilov R. în numele inculpatului

Pavliuc O. precum că instanța de apel la pronunțarea deciziei a dat o nouă

apreciere probelor fără a le cerceta în ședința instanței de apel, prin ce au fost

încălcate prevederile pct.14 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție

„Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel” nr.22 din

12.12.2005 cu modificările ulterioare, instanța de recurs îl consideră ca

nefondat și menționează că, verificînd procesul-verbal al ședinței de judecată

a instanței de apel (f.d.199-204) și, lecturînd textul deciziei adoptate în cauză,

rezultă că instanța de apel la judecarea apelului înaintat în cauză, a respectat

întocmai prevederile legale menționate, astfel întemeindu-și concluziile sale

pe probele legal administrate și verificate în ședința de judecată a instanței de

apel, acestea fiind date citirii în ședința de judecată și reflectate în procesul-

verbal, iar partea apărării n-a solicitat audierea suplimentară a anumitor

probe, fiind audiat doar inculpatul Pavliuc Oleg.

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis careva erori de drept, care ar impune

casarea deciziei adoptate.

Toate probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la

confirmarea vinovăției inculpatului Pavliuc O. în comiterea infracțiunii ce i se

impută, iar temei pentru casarea hotărîrilor judecătorești lipsesc.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt

și de drept, care au dus la respingerea apelului declarat de avocat, precum și

motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art. 417 Cod

de procedură penală.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat pe motiv că

acesta este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

8

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Chizilov Roman

în numele inculpatului Pavliuc Oleg, împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești

din 04 octombrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 14 noiembrie 2013, în cauza penală în privința lui Pavliuc Oleg Petru, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 iunie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

9