1ra-806/2014 — art.264 alin.3 lit.a Cod penal

1ra-806/2014 — art.264 alin.3 lit.a Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-806/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

21 mai 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Musteață Sergiu în numele părții vătămate Pantazi Lidia, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2013, în

cauza penală în privința lui

Tamciuc Ivan Vasile,

născut la 28 iulie 1952, originar din r-nul Ialoveni, s.

Rezeni, domiciliat în mun.Chișinău, str.Doina 150/3, ap. 2.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

de fond);

(instanța de apel);

recurs ordinar).

C O N S T A T Ă :

Tamciuc Ivan a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 4

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 2 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Pantazi Lidia privind

încasarea prejudiciului moral a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra

cuantumului prejudiciului să se pronunțe instanța în ordinea procedurii

civile.

Ivan, la 05 martie 2012, aproximativ la ora 14 30, conducînd autocarul de

model „DEN OUDSTEN B95” cu n/î COT 206, ruta urbană nr.28, se deplasa

pe str. Doina, mun.Chișinău, din direcția str. Socoleni spre șos. Balcani și

1

ajungînd la o distanță de 115 metri pînă la intersecția cu șos. Balcani, nu a

manifestat atenție sporită la circulație, nu a ținut permanent seama de

totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, intensitatea și nivelul

de organizare a traficului rutier de care trebuia să țină cont fiecare conducător

la determinarea vitezei necesare deplasării în siguranță, determinarea benzii

de circulație și a modului de conducere a vehiculului, nu a apreciat corect

situația rutieră în care se afla autovehiculul la momentul respectiv, nu a

adaptat viteza corespunzătoare la condițiile de drum, care ar garanta

securitatea circulației, încălcînd cerințele pct.3 al Regulamentului circulației

rutiere, potrivit căruia participații la trafic sînt obligați să respecte regulile de

circulație, ... și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la

trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat

obstacole circulației care ar depăși pe acele care sînt provocate de

circumstanțe iminente. A încălcat cerințele pct.4 din Regulamentul Circulației

Rutiere, potrivit căruia, orice participant la trafic care respectă prezentul

Regulament este în drept să conteze pe faptul că ceilalți participanți la trafic

execută cerințele acestuia, precum și art.45 al regulamentului potrivit căruia

conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere

care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a

vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. În cazul în care

în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el

trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol

siguranța traficului și pct.39 alin.(1), potrivit căruia înaintea începerii

deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers, conducătorul

de vehicul trebuie să se asigure că această manevră va fi efectuată în siguranță

și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic, unde, Tamciuc

Ivan efectuînd manevra dreapta cu volanul, fară a se asigura privind

siguranța acesteia, în rezultatul cărui fapt continuînd deplasarea a tamponat

parapetul de protecție de pe marginea drumului și autocarul s-a inversat.

În rezultatul accidentului rutier mai mulți pasageri au primit vătămări

corporale grave și anume Vartic C., Pantazi L., Ștefanco I., vătămări corporale

medii - Danilov A., Țugui A., Berezovscaia L., vătămări corporale ușoare - Moisei

P., Tataru I., Cimpoi I., Braghiș Sv., Grigore S., vătămări corporale neînsemnate -

2

Spînu Gh., Cebotari M., Cheltuială M., Dunai V., Calcaura O., Cauș L.,

Caraman E., Hîncu V., Barbă T., Butucea N., Cazacu A., Rotaru D. și Semeniuc

A.

numele părții vătămate Pantazi L., care a solicitat casarea sentinței în latura

civilă, cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care să fie încasat în folosul lui Pantazi Lidia prejudiciul moral

cauzat, fără a specifica care este mărimea acesteia. A menționat că instanța de

fond greșit a lăsat examinarea acțiunii civile înaintate în ordinea civilă,

deoarece nu este necesitatea prezentării de noi probe sau cercetarea detaliată a

lor. Documentele medicale prezentate demonstrează că leziunile corporale

sunt o consecință a accidentului rutier în care victima a fost implicată. Cît

privește întreruperea sarcinii, aceasta a avut loc la inițiativa proprie a victimei,

ținînd cont de sănătatea ultimei în urma accidentului rutier și posibilitatea

afectării sănătății copilului.

decembrie 2013, a fost admis apelul declarat de avocatul Musteață Sergiu în

numele părții vătămate Pantazi L., casată sentința în latura civilă și

pronunțată în această parte o nouă hotărîre, potrivit modului prevăzut pentru

prima instanță.

S-a dispus încasarea de la inculpatul Tamciuc Ivan în beneficiul părții

vătămate Pantazi Lidia a prejudiciului moral în suma de 5000 lei. În rest,

sentința a fost menținută.

fond partea vătămată Pantazi L., cu respectarea prevederilor art.219 Cod de

procedură penală, a înaintat către Tamciuc Ivan acțiune civilă prin care a

solicitat încasarea prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei.

Potrivit art. 225 Cod de procedură penală, judecarea acțiunii civile în

procesul penal, indiferent de valoarea acțiunii, se efectuează de către

instanța de competența căreia este cauza penală.

Instanța de fond, contrar prevederilor legale ale acestei norme a admis

în principiu acțiunea civilă, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să

se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile și incorect a respins acțiunea

civilă în partea ce ține de recuperarea prejudiciului moral.

Astfel, instanța a reiterat că, potrivit art. 1422 alin.(1) Cod civil, în cazul

3

în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral, prin fapte ce atentează la

drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de

legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la

reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.

Art. 1423 alin.(1) Cod civil, reglementează mărimea compensației

pentru prejudiciul moral care se determină de către instanța de judecată în

funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate

persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă

vinovăția este o condiție a răspunderii și de măsura în care această

compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Prin urmare, reieșind din acele suferințe psihice care au fost cauzate

părții vătămate prin acțiunile lui Tamciuc I., în urma accidentului rutier, care

nu se supun aprecierii, ținînd cont de gradul de vinovăție al inculpatului, de

starea lui financiară, precum și că sunt prejudiciate mai multe persoane,

instanța de apel a considerat că părții vătămate Pantazi L. este necesar să i se

acorde compensații pentru dauna morală cauzată în mărime de 5000 lei, care

este echitabilă și suficientă. Totodată, instanța a conchis că suma solicitată de

partea vătămată în mărime de 50 000 lei, instanța a considerat că este

exagerată și neproporțională prejudiciului cauzat, cît și stării materiale și

financiare a inculpatului.

Musteață Sergiu în numele părții vătămate Pantazi L., care invocînd ca temei

prevederile art. 427 alin.(1) pct. 5), 6) Cod de procedură penală, solicită

casarea hotărîrii contestate și dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță,

în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului, s-a invocat că instanța de apel nu a apreciat

conform situației reale prejudiciul moral suferit de partea vătămată,

dispunînd în folosul acesteia a unor prejudicii mici, deși suferințele fizice și

psihice ale părții vătămate au fost enorme, iar în urma infracțiunii victima a

avut de suferit o intervenție chirurgicală. Sănătatea este o valoare foarte mare

pentru orice persoană și trebuie apreciată corespunzător.

În drept, integritatea fizică a persoanei este un atribut esențial și un

drept fundamental al persoanei. Astfel, instanța de apel a considerat că este

echitabilită și suficientă suma despăgubirilor în mărime de 5000 lei, însă

suferințele părții vătămate au fost apreciate greșit de către instanță.

4

6.1. Împotriva recursului ordinar declarat de avocatul Musteață S. a fost

depusă referință de către avocatul Gromovenco Vl. în numele inculpatului

Tamciuc Iv. care a considerat cererea de recurs inadmisibilă, ca fiind vădit

neîntemeiată, argumentînd că temeiul invocat de recurent este unul formal și

înaintat cu rea-credință, poziția care nu a fost coordonată cu persoana a cărui

interesele le apără, invocînd că la 19.02.2014 de către partea vătămată a fost

întocmită o recipisă potrivit căreia ultima a primit suma de 5000 lei, iar careva

pretenții materiale sau morale față de inculpat nu are și nu va avea în viitor.

cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul consideră

inadmisibilitatea recursului declarat, din următoarele considerente.

Avocatul părții vătămate Musteață S. a invocat în recursul ordinar

declarat ca temei pentru recurs art. 427 alin.(1) pct.5) și 6) Cod de procedură

penală.

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 04 iulie 2013,

Tamciuc Ivan a fost condamnat în baza art. 264 alin.(3) lit.a) Cod penal, la 4

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 2 ani. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei

închisorii a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Pantazi L. privind încasarea

prejudiciului moral a fost admisă în principiu, urmînd a fi examinată în

ordinea procedurii civile.

Ulterior, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19

decembrie 2013, a fost admis apelul declarat de avocatul Musteață S. în

numele părții vătămate, casată sentința în latura civilă și pronunțată o hotărîre

nouă, prin care s-a dispus încasarea de la inculpat în beneficiul lui Pantazi L.

sumă de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Nefiind de acord cu decizia contestată în latura civilă, a declarat recurs

ordinar avocatul Musteață S. în numele părții vătămate Pantazi Lidia, în

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 5), 6) Cod de procedură penală, solicitînd casarea

hotărîrii contestate și dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță.

Colegiul penal reține, că dispoziția art. 427 alin.(1) pct.5) și 6) Cod de

procedură penală, la care se referă recurentul, prevede expres temeiurile în

baza cărora pot fi supuse recursului hotărîrile instanței de apel și anume:

pct.5) – cînd cauza a fost judecată în prima instanță sau în apel fără

5

citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitatea de a se

prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;

pct.6) - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel;

- hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția;

- motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărîrii sau acesta este

expus neclar și,

- instanța a admis o eroare gravă de drept, care a afectat soluția

instanței.

Astfel, autorul recursului critică hotărîrea instanței de apel în latura

civilă, pe motiv că acțiunea civilă nu a fost admisă integral conform

solicitărilor, însă, textul recursului acestuia nu cuprinde o careva motivare ori

argumentare din punct de vedere al temeiurilor stipulate în pct. 5) și 6)

alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, ci se invocă cu totul alte argumente,

care nu-și găsesc reflectare în temeiurile menționate la art. 427 Cod de

procedură penală.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii

de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Colegiul penal reține că, instanța de apel, just a menționat că, conform

art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se

determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a

răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție

persoanei vătămate.

Totodată, instanța de recurs conchide că, instanța de apel, prin

admiterea acțiunii civile în partea recuperării prejudiciului moral în sumă de

5000 lei, a ținut cont de nivelul (gradul) suportării de către partea vătămată a

suferințelor fizice și psihice în legătură cu vătămările corporale cauzate,

fiindu-i dereglată sănătatea pe o perioadă de timp, precum și de faptul că,

condamnarea inculpatului în sine constituie la fel, o satisfacție echitabilă

pentru partea vătămată, astfel, suma încasată în beneficiul lui Pantazi Lidia,

este o sumă reală și corespunde faptelor comise, care compensează

consecințele negative ale prejudiciului suportat de către victimă.

6

La fel, din materialele cauzei și anume la referința depusă de avocatul

Gromovenco V. în numele inculpatului Tamciuc I. a fost anexată copia

recipisei scrise personal de partea vătămată Pantazi L. la 19.02.2014, potrivit

căreia, ultima confirmă faptul ca a primit de la inculpat suma de 5000 lei, cu

titlu de prejudiciu moral stabilit prin decizia instanței de apel, careva pretenții

de ordin moral sau material față de inculpat nu are și în viitor nu va avea,

deoarece prejudiciul cauzat i-a fost restituit, pentru ce a semnat (f.d.87,

vol.III).

Colegiul remarcă că recursul repetă textul apelului și argumentele

expuse de recurent au fost anterior invocate în apel de către partea vătămată,

iar instanța de apel, examinîndu-le în ansamblu, conform art.414 alin.(3) Cod

de procedură penală, s-a pronunțat detaliat și motivat asupra tuturor

motivelor apelului.

În acest context, instanța conchide că nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar declarat de avocatul Musteață S. în numele

părții vătămate și, potrivit legii, se impune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Musteață

Sergiu în numele părții vătămate Pantazi Lidia, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2013, în cauza penală în

privința lui Tamciuc Ivan Vasile, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 iunie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

7