1ra-1256/14 — art. 287 al.3 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 287 al.3 CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 pct. 6 CP
1ra-1256/14 — art. 287 al.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-1256/2014
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
07 octombrie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Nicolaev Ghenadie,
judecători – Timofti Vladimir, Catan Liliana, Guzun Ion și Moraru Petru,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către
inculpatul Zvarciuc Marian și de către avocatul Afanas Marin în numele
inculpatului Zvarciuc Marian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 06 martie 2014, în cauza penală în privința lui
Zvarciuc Marian Ion, născut la 04 august 1988, originar
din în s. Petreni, r-ul Drochia, domiciliat în mun.
Chișinău, str. Studenților, 9/20, ap. 21.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
09.04.2013 – 11.11.2013 (prima instanță).
10.02.2014 – 06.03.2014 (instanța de apel).
26.06.2014 – 07.10.2014 (instanța de recurs ordinar).
CONSTATĂ:
Prin sentința Judecătoriei sect. Rîșcani, mun. Chișinău din 11 noiembrie
2013, în procedura prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Zvarciuc
Marian a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 4 ani 8 luni
închisoare.
În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare i-a fost
suspendată condiționat pe un termen de probă de trei ani. A fost obligat în termenul
de suspendare a pedepsei de a se prezenta conform graficului stabilit.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat, că Zvarciuc
Marian, la data de 11 martie 2013, aproximativ la ora 23:57, aflîndu-se la etajul 6
al blocului locativ amplasat pe bd. Moscovei 9/1, mun. Chișinău, încălcînd
grosolan ordinea publică și manifestînd o vădită lipsă de respect față de societate, a
efectuat patru împușcături din arma pneumatică de model MP-512M Cal. 4,5 cu nr.
07512011989, de la balconul apartamentului indicat în direcția lui Stici Alexandru,
care se afla pe trotuarul din preajma farmaciei amplasată pe bd. Moscova 9, mun.
Chișinău, ca urmare acesta a fost lovit cu o alică în regiunea capului. Conform
raportului de expertiză medico-legală nr. 1092 din 12 martie 2013, lui Stici
Alexandru i-a fost pricinuit: excoriație cu edem al țesuturilor moi adiacente la
1
nivelul capului, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect
contondent dur cu suprafața de interacțiune limitată și se califică ca vătămare
corporală neînsemnată.
În drept, instanța de fond a încadrat acțiunile inculpatului Zvarciuc Marian în
baza art. 287 alin. (3) Cod penal – huliganism agravant, adică acțiunile intenționate
care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra
persoanei, săvîrșite cu aplicarea armei.
Sentința menționată a fost atacată cu apel de către procuror și avocatul
Afanas Marin în numele inculpatului Zvarciuc Marian.
3.1. Procurorul în apelul declarat a solicitat aplicarea unei pedepse mai aspre
inculpatului, invocînd că pedeapsa aplicată este prea blîndă, deoarece la aplicarea
pedepsei instanța nu a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii
săvîrșite, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, că anterior
inculpatul a fost atras la răspundere penală pentru săvîrșirea infracțiunii similare cu
stabilirea unui termen de probă, și instanța de judecată o dată i-a oferit șansa de a
se corecta, iar realizarea scopurilor pedepsei penale și anume prevenirea săvîrșirii
de noi infracțiuni din partea condamnatului nu va fi posibilă fără aplicarea unei
pedepse privative de libertate pe termen de 4 ani și 8 luni, cu executarea pedepsei
în penitenciar de tip semiînchis.
3.2. Avocatul Afanas Marin în numele inculpatului Zvarciuc Marian în apelul
declarat a solicitat stabilirea altei categorii de pedeapsă, cu aplicarea prevederilor
art. 79 alin. (1) Cod penal (amendă 200 unități convenționale), invocînd că
acțiunea civilă înaintată față de inculpat privind încasarea prejudiciului moral și
material a fost lăsată fără examinare, dat fiind că partea vătămată a solicitat astfel,
deoarece s-a împăcat cu inculpatul și nu are careva pretenții față de el, solicitînd
aplicarea unei pedepse mai blînde față de inculpat; inculpatul î-și recunoaște vina,
se căiește sincer de cele comise, a colaborat cu organele de urmărire penală, se
caracterizează pozitiv, este de o vîrstă tînără, nu este dependent de droguri sau
alcool, nu se află la evidența medicului psihiatru, are loc permanent de muncă.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 martie
2014, apelul avocatului Afanas Marin în numele inculpatului Zvarciuc Marian a
fost respins ca nefondat, iar apelul procurorului a fost admis, casată sentința,
rejudecată cauza, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit ordinii stabilite pentru prima
instanță prin care Zvarciuc Marin a fost recunoscut vinovat în baza art. 287 alin. (3) Cod
penal și condamnat la 4 ani și 8 luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de
tip semiînchis.
Măsura preventivă față de Zvarciuc Marian a fost aleasă arestul cu luare sub strajă
din ziua și locul reținerii. În rest sentința a fost menținută.
Instanța de apel, în motivarea soluției adoptate a indicat, că instanța de fond a
analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,
însă nejustificat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, deoarece față de inculpat
nu poate fi aplicată repetat suspendarea condiționată a executării pedepsei, ținînd
cont de circumstanțele cauzei, de personalitatea inculpatului. Instanța de apel a
2
menționat că conform prevederilor art. 11 alin. (7) Cod penal, pedepsele și
antecedentele penale pentru infracțiuni comise în afara teritoriului Republicii
Moldova sunt luate în considerație, la individualizarea pedepsei pentru o nouă
infracțiune comisă de aceiași persoană pe teritoriul Republicii Moldova.
La 21 martie 2014 decizia instanței de apel din 06 martie 2014 este atacată cu
recurs ordinar de inculpatul Zvarciuc Marian, prin care, invocînd prevedire art. 427 alin.
(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel și
sentinței, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care Zvarciuc
Marian să fie condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, cu aplicarea
prevederilor art. 79 alin. (1) Cod penal la pedeapsa cu amendă în mărime de 200
unități convenționale, sau menținerea sentinței.
În motivarea recursului inculpatul a invocat că vina a recunoscut-o, se căiește
sincer de cele comite, după cele comise duce un mod de viață adecvat, a colaborat
cu organele de urmărire penală la descoperirea infracțiunii, are la întreținere pe
soția Lungu Viorica care la moment este însărcinată. Totodată, inculpatul a
menționat, că afirmațiile acuzatorului de stat referitor la faptul că anterior a comis
infracțiune similară, asemenea fapt a avut loc în timpul minoratului și conform
prevederilor art. 76 alin. (1) lit. b) Cod penal – săvîrșirea infracțiunii de către un
minor se consideră circumstanță atenuantă, ceea ce nu a fost luat în considerație.
5.1. La 25 aprilie 2014 avocatul Afanas Marin în numele inculpatului
Zvarciuc Marian a declarat recurs ordinar, făcînd trimitere la prevederile art. 427
alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, rejudecarea
cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie constatat, că în acțiunile
inculpatului Zvarciuc Marian nu există stare de recidivă, să fie menținută sentința,
invocînd că:
- Inculpatul î-și recunoaște vina, se căiește sincer de cele comise, a colaborat
cu organul de urmărire penală, este căsătorit, nu este dependent de alcool și
droguri, nu se află la evidența medicului psihiatru sau narcolog, are loc de muncă
stabil, dispune de venituri salariale;
- nu a fost luat în considerație de către instanța de apel faptul că infracțiunea
similară comisă de către Zvarciuc Marian a avut loc în perioada minoratului, ceea
ce se consideră circumstanță atenuantă;
- instanța de apel la emiterea deciziei eronat a argumentat că instanța de fond
nejustificat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal;
- instanța de apel neîntemeiat a ajuns la concluzia, că inculpatul la data
comiterii infracțiunii în Federația Rusă n-a executat sentința Judecătoriei Drochia
din 09 noiembrie 2004;
- instanța de apel în decizia sa nu a constatat faptul, că inculpatul a fost
condamnat în Federația Rusă, ci doar s-a expus:,,se vede că Zvarciuc Marian a fost
condamnat în Federația Rusă de judecătoria Niculinsc, reg. Moscova”;
3
- sentința emisă în privința inculpatului de judecătoria Niculinsc, reg.
Moscova n-a fost recunoscută de instanța națională a Republicii Moldova,
respectiv nu poate fi constatată stare de recidivă.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide admiterea acestora din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul se declară în
termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.
În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au
declarat recursurile ordinare la 21 martie 2014 și la 25 aprilie 2014, împotriva
deciziei instanței de apel din 06 martie 2014, pronunțată la 07 aprilie 2014, în
termen.
În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,
judecînd recursul, instanța de recurs este în drept de al admite, cu casarea hotărîrii
atacate, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărîre, dacă nu se agravează
situația condamnatului.
Referitor la recursurile ordinare declarate de către avocatul Afanas
Marin în numele inculpatului Zvarciuc Marian și de către inculpatul Zvarciuc
Marian.
Din textul recursurilor declarate, Colegiul penal lărgit constată că recurenții
nu contestă starea de fapt stabilită de instanța de judecată și încadrarea juridică a
acțiunilor inculpatului, dar critică hotărîrea judecătorească adoptată pe caz, numai
în latura penală referitor la aplicarea pedepsei.
În opinia Colegiului lărgit, instanța de apel la judecarea cauzei penale a admis
o eroare, care poate fi corectată de către instanța de recurs.
Invocînd doctrina penală, Colegiul remarcă că prin criteriile de
individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele de care instanța de judecată este
obligată să se conducă în procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea ei persoanei
vinovate de săvîrșirea infracțiunii.
Individualizarea pedepsei constă din obligațiunea instanței de a stabili măsura
pedepsei concrete infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor
legii penale și pedepsei penale.
Legea penală fixează cadrul legal în limitele căruia instanța de judecată
efectuează operația de stabilire și aplicare a pedepsei infractorului. Astfel, instanța
de judecată stabilește termenul sau mărimea pedepsei în limitele prevăzute de
sancțiunea normei penale din Partea Specială a Codului penal în baza căreia a fost
calificată fapta ca infracțiune.
4
Instanța de recurs ordinar verifică legalitatea hotărîrilor atacate în limitele
motivelor invocate de recurent în baza temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de
procedură penală.
Din conținutul recursului rezultă, că recurentul indică temeiurile prevăzute de
art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că instanța de
apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată
nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Astfel, la aplicarea pedepsei inculpatului în privința căruia a fost admisă
procedura simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de
urmărire penală, instanța obligatoriu urmează să ia în considerare prevederile din
alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală.
Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a
recunoscut săvîrșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat
judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale,
solicitare care a fost admisă de către instanță prin încheiere, beneficiază
de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în
cazul pedepsei cu închisoare ori cu muncă neremunerată în folosul
comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă
prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.
Raportînd prevederile legale menționate la speța supusă judecării,
Colegiul penal lărgit atestă că pedeapsa, în cazul în care este închisoarea,
se reduce cu o treime din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune,
stabilindu-se noi limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la
stabilirea pedepsei inculpatului. Astfel, limita maximă a sancțiunii
prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal - 7 ani închisoare, fiind redusă
cu o treime va constitui „4 ani 8 luni închisoare”, iar limita minimă - 3
ani închisoare va constitui „1 an închisoare”.
Conform cazierului juridic (f.d. 41) eliberat pe numele lui Zvarciuc Marian
Ion se vede că acesta a fost condamnat în Federația Rusă, de Judecătoria Niculinsc,
reg. Moscova la 03 noiembrie 2008 în baza art. 158, 166 CP FR la 3 ani închisoare,
însă în materialele cauzei nu există hotărîri judecătorești adoptate în procedura
prevăzută de art. 558-559 Cod de procedură penală privind recunoașterea
hotărîrilor instanțelor străine, în concluzie această sentință nu poate produce efecte
juridice pe teritoriul Republicii Moldova.
Tot din cazierul juridic (f.d. 41) al inculpatului Zvarciuc Marian se vede că el
a mai fost condamnat la 09 noiembrie 2004 de Judecătoria Drochia pe art. 287 alin.
(3); 287 alin. (2) lit. b) Cod penal cu aplicarea prevederilor art. 84 Cod penal la 5
ani închisoare condiționat cu termen de probă 4 ani, copia sentinței este la f.d. 64-
66, din care rezultă că inculpatul Zvarciuc Marian a comis faptele infracționale în
perioada din 06 iulie 2003 - 07 iulie 2003, adică în perioada minoratului.
5
Conform prevederilor art. 34 alin. (5) lit. a) Cod penal la stabilirea stării de
recidivă nu se ține cont de antecedentele penale pentru infracțiunile săvîrșite în
timpul minoratului, ce instanța de apel a ignorat constatînd recidiva, dar totodată
tipul de penitenciar l-a stabilit semiînchis, ce nu corespunde art. 72 alin. (4) Cod
penal, admițînd astfel erori esențiale de drept.
Reieșind din motivele invocate, Colegiul lărgit consideră că în speța dată, la
stabilirea pedepsei nu poate fi recunoscută starea de recidivă, ceea ce instanța de
apel a neglijat, aplicînd nemotivat și pedeapsa maximă prevăzută de lege
inculpatului Zvarciuc Marian, ce urmează a fi corectat, fiind casată parțial decizia
atacată și rejudecată cauza în partea stabilirii pedepsei.
Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, Colegiul lărgit invocă că pedeapsa
penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a
condamnatului și respectiv la rîndul său are drept scop restabilirea echității sociale,
corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din
partea condamnaților, cît și a altor persoane.
Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute
vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele
fixate în Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile
Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,
instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul
acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori
agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O
pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea
infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul
celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.
În acest context, Colegiul penal lărgit consideră că la aplicarea pedepsei
inculpatului Zvarciuc Marian pentru infracțiunea comisă, instanțele inferioare nu
au acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, și ținînd cont de
gravitatea infracțiunii săvîrșite, de personalitatea inculpatului, de circumstanțele
atenuante ca: caracteristica pozitivă, recunoașterea vinei, căința sinceră, de
circumstanțe agravante indicate în rechizitoriu (f.d. 77) - săvîrșirea infracțiunii cu
folosirea armei, consideră că corectarea și reeducarea inculpatului Zvarciuc Marian
nu este posibilă fără izolarea lui de societate și urmează a fi aplicată o pedeapsă
sub formă de închisoare cu respectarea prevederilor art. 364 1 alin. (8) Cod de
procedură penală, și cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Pentru aceste motive, în conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit.
c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
6
D E C I D E
Admite recursurile ordinare declarate de către inculpatul Zvarciuc Marian și de
către avocatul Afanas Marin în numele inculpatului Zvarciuc Marian, casează în partea
stabilirii pedepsei decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 martie 2014
și sentința Judecătoriei sect. Rîșcani, mun. Chișinău din 11 noiembrie 2013 în privința lui
Zvarciuc Marian Ion, rejudecă cauza, pronunțînd următoarea hotărîre.
Lui Zvarciuc Marian Ion, condamnat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.
287 alin. (3) Cod penal, i se aplică pedeapsa sub formă de închisoare, pe termen de 2
(doi) ani și 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Termenul de executare a pedepsei de calculat de la data reținerii lui Zvarciuc
Marian Ion.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 octombrie 2014.
Președinte Nicolaev Ghenadie
Judecători Timofti Vladimir
Catan Liliana
Guzun Ion
Moraru Petru
7