1re-176-2014 — art.313 CPP

Prin ordonanța din 18 decembrie 2013 adoptată de către procurorul în Procuratura Anenii Noi, Babilev Valerian, Burduja Maxim a fost scos de sub urmărirea penală și clasat procesul penal în privința acestuia pe faptul accidentului rutier din 27 august 2013, pe semnele infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal.

Nefiind de acord cu ordonanța dată, Ceban Sergiu a depus plîngere către Procuratura Anenii Noi, solicitînd casarea acesteia ca ilegală.

Potrivit ordonanței din 10 ianuarie 2014 adoptată de procurorul r-nului Anenii Noi, Burlacu Aurel, s-a dispus respingerea plîngerii lui Ceban Sergiu privind anularea ordonanței din 18 decembrie 2013, deoarece nu au fost stabilite careva fapte noi sau recent descoperite în cauză, precum și un viciu fundamental care în cadrul urmăririi penale a afectat hotărîrea adoptată.

Petiționarul S.Ceban s-a adresat cu plîngere la Judecătoria Anenii Noi, în ordinea prevăzută de art.313 Cod de procedură penală, solicitînd anularea ordonanțelor în cauză, invocînd că incorect s-a dispus scoaterea lui M.Burduja de sub urmărirea penală și s-a clasat procesul penal în privința acestuia, deoarece urmărirea penală a fost dusă incomplet, pasiv, nefiind administrate toate probele pe cauza dată.

Prin încheierea Judecătoriei Anenii Noi din 07 februarie 2014, a fost respinsă plîngerea înaintată de către Ceban Sergiu, ca fiind nefondată. În motivarea soluției instanța a indicat că, în urma expertizelor efectuate, în acțiunile șoferului M.Burduja nu au fost depistate încălcări a Regulamentului Circulației Rutiere sau alte acțiuni ce au putut favoriza săvîrșirea accidentului rutier, astfel nu au fost acumulate careva probe pertinente și directe ce ar demonstra vina acestuia în săvîrșirea infracțiunii, deci, în acțiunile acestuia nu există faptul infracțiunii, ceea ce constituie o circumstanță care exclude urmărirea penală. Totodată, instanța a menționat că, organul de urmărire penală nu a adoptat o concluzie definitivă pe acest caz asupra acțiunilor șoferului S.Ceban, pe pretinsele acțiuni ale acestuia fiind pornită o cauză contravențională, unde se va verifica detaliat circumstanțele cauzei.

Încheierea menționată a devenit irevocabilă la data pronunțării.

Împotriva încheierii nominalizate a declarat recurs în anulare S.Ceban care, făcînd referire la art.452-457 Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, pe motiv că judecătorul de instrucție, în baza art.313 Cod de procedură penală, examinînd plîngerea, era obligat să emită o încheiere privind declararea nulă a ordonanțelor contestate, deoarece s-a 1 constatat un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente care a afectat urmărirea penală și urma să oblige procurorul să reia urmărirea penală, însă plîngerea în cauză nu a fost examinată în fond, instanța bazîndu-și concluziile doar pe opiniile procurorului, care a solicitat respingerea acesteia.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în raport cu materialele cauzei și argumentele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Conform prevederilor art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate la art.401 alin.(1) pct.2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă, art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. În cazul în care, potrivit legii, o hotărîre judecătorească nu parcurge căile ordinare de atac, aceasta deși a devenit irevocabilă, nu dispune de calea extraordinară de atac, adică nu poate fi contestată cu recurs în anulare. Astfel, modificările survenite în procedura penală, permit de a conchide că hotărîrile adoptate de judecătorul de instrucție în ordinea art.313 Cod de procedură penală, nu pot fi examinate în ordinea recursului în anulare. Cele menționate denotă faptul că, în speță, încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Anenii Noi, adoptată în ordinea prevăzută de art.313 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri irevocabile prevăzute de alin.(1) art.452 Cod de procedură penală, care pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție. Potrivit prevederile art.456 alin.(1), 432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. În aceste împrejurări, Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității recursului în anulare declarat de S.Ceban pe motiv că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art.432 alin.(1) pct.4), 456 alin.(1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de Ceban Sergiu, împotriva încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Anenii Noi din 07 februarie 2014, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 15 octombrie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Ion Guzun 2