1ra-1145/2014 — art. 309/1 alin. 1 CP

1ra-1145/2014 — art. 309/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1145/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 septembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Elena Covalenco,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Nadejda Toma și Petru Moraru,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Dumitru Calendari, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 30 decembrie 2013, în cauza penală în

privința lui

Culicovschi Pavel Pavel, născut la 23 martie 1983, originar din s.

Coștangalia, r-nul Cantemir, domiciliat în or. Cantemir, str. M.

Eminescu 1, ap. 8.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

- Instanța de fond - din 06.05.2010 - 24.03.2011;

- Instanța de apel - 27.04.2011 - 15.02.2012;

- Instanța de recurs - din 08.10.2012- 04.12.2012;

- Instanța de apel - 04.01.2013 - 30.12.2013;

- Instanța de recurs - din 27.05.2014- 23.09.2014.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Code de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, asupra recursului,

C O N S T A TĂ:

faptul că, aflîndu-se în incinta Comisariatului de Poliție al raionului Cantemir, exercitînd

funcția de inspector superior al Grupei antidrog a Secției poliției criminale a

Comisariatului de Poliție nominalizat, fiind investit potrivit art. 12, 13 Legii cu privire la

poliție nr.416 din 18.12.1990, cu anumite drepturi și obligații în vederea exercitării

funcțiilor autorităților publice, fiind conform art.123 alin.(l) Cod penal persoană cu

funcție de răspundere, căreia într-o întreprindere, instituție, organizație de stat sau a

administrației publice locale, ori într-o subdiviziune a lor, i se acordă, permanent sau

provizoriu, prin stipularea legii, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări,

anumite drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorităților publice sau a

acțiunilor administrative de dispoziție ori organizatorico-economice, urmărind scopul

obținerii mărturiilor de recunoaștere a vinovăției de la Cauzan Viorel și Cauzan Nicolae,

care erau suspectați de săvârșirea maltratării lui Cravcenco Sveatoslav și jafului în

privința lui Doina Vadim, care a avut loc la 02 ianuarie 2010, orele 21:00-22:00, în satul

Constantinești, r-nu1 Cantemir, fără a le explica drepturile prevăzute de art.64 Cod de

procedură penală, în special dreptul de a fi asistat de un apărător ales sau care acordă

asistență juridică garantată de stat și dreptul de a face declarații sau să refuze de a le face,

intimidîndu-i și făcînd presiuni asupra lor, prin înjurarea lor, le-a provocat, în mod

intenționat dureri fizice, care se manifestă prin lovirea de mai multe ori cu pumnii în cap

a victimei Cauzan Viorel și prin lovirea de mai multe ori cu pumnii în regiunea toracelui

și o dată în cap a victimei Cauzan Nicolae.

1

fost achitat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.3091 alin.(l) Cod penal, din motivul

că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art.3091 alin.(1) Cod penal, la 02 ani și 06 luni

închisoare și aplicarea art. 90 Cod penal cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 3 ani, și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în

organele MAI pe termen de 3 ani.

Apelantul a susținut că, sentința primei instanțe este una ilegală, deoarece instanța

nu a luat în considerație totalitatea probelor administrate în cadrul urmăririi penale, nu a

ținut cont de circumstanțele săvârșirii infracțiunii și de întregul suport probator, dîndu-i o

apreciere critică, iar concluziile instanței vin în contradicție cu probele examinate.

Potrivit art. 394 Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței trebuie să

cuprindă, în prealabil, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și

motivele pentru care instanța a respins alte probe. Aceleași cerințe sunt stipulate și în pct.

19 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție privind sentința judecătoreasca nr. 5

din 19.06.2006, potrivit căruia „una din condițiile adoptării unei sentințe legale este

corespunderea părții descriptive a ei cu circumstanțele constatate în ședința de judecata.

La întocmirea ei, instanța trebuie sa îndeplinească cerințele art. 394 Cod de procedură

penală și să soluționeze toate chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală,

în aceeași consecutivitate. Partea descriptivă a sentinței trebuie să cuprindă: ... probele pe

care se întemeiază concluziile instanței de judecată, argumentîndu-se motivele admiterii

sau respingerii probelor: atît de învinuire, cît și de apărare. În orice caz, se supun analizei

toate probele examinate în ședință, indiferent de faptul că sunt cuprinse în cauza penală

sau au fost prezentate de către părți direct în ședință ... Este necesar nu numai de a indica

numele și prenumele părții vătămate și ale martorilor, prin depozițiile cărora, în opinia

instanței, sunt confirmate unele sau alte circumstanțe de fapt, dar și de a expune esența

acestor depoziții, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele respinse'".

Instanța de judecată a ignorat aceste cerințe.

La urmărirea penală și în ședința de judecată Cauzan Nicolae a indicat că, pe

inculpatul Culicovschi Pavel 1-a văzut pentru prima data în seara cu pricina. În iarna

2010, la casa de cultură din s. Coștangalia s-au bătut cu niște băieți. După bătaie băieții

străini au plecat și s-au întors cu poliția, și el cu fratele său, Mocanu Maxim și Pîrlog

Ștefan au fost duși la CPR Cantemir. La poliție erau luați cîte unul în birou, Cauzan

Nicolae a fost luat de inculpatul Culicovschi Pavel în biroul de la etajul I, unde a fost

lovit de către inculpat de 2 ori cu pumnul în cap și întrebat despre bătaia, ce a avut loc și

despre niște bani, precum și din discuțiile avute a fost impus să recunoască vina de

comiterea unei fapte infracționale și să-i întoarcă paguba băieților necunoscuți.

Declarațiile analogice au fost date de către partea vătămată Cauzan Viorel, care a

mai menționat că în timpul interogatoriului inculpatul Culicovschi Pavel îl lovea cu

pumnul în cap din motiv că nu-i plăcea răspunsul la întrebare. Interogatoriul părților

vătămate Cauzan Viorel și Cauzan Nicolae s-a repetat de mai multe ori cu interval

mic.Astfel de acțiuni necesită a fi apreciate ca un mijloc de tortură în scop de intimidare

și asuprire a părților vătămate.

Nu au fost apreciate de instanța de judecată, ci pur și simplu declarativ descrise în

sentință, depozițiile martorului Pîrlog Ștefan care a confirmat pe deplin declarațiile

2

părților vătămate Cauzan Nicolae și Viorel, și a mai adăugat că dînsul în seara respectivă

n-a dat careva explicații, că în biroul unde se aflau consecutiv părțile vătămate Cauzan

Viorel și Nicolae, se auzea țipete. Martorul Pîrlog Ștefan în ședința de judecată

nesemnificativ și-a schimbat declarațiile față de cele date în cadrul urmăririi penale, prin

faptul că la etapa începătoare dînsul a declarat că a auzit niște strigăte sub formă de „nu

mai lovi”, iar în cadrul ședinței de judecată a relatat că din țipetele auzite în birou n-a

înțeles sensul.

Instanța de judecată nu s-a expus și în privința proceselor-verbale de confruntare,

întocmite în cadrul urmăririi penale.

Nu au nici un suport juridic argumentele instanței referitor la actul de învinuire,

deoarece ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriul au fost întocmite în

conformitate cu normele de procedură penală.

apelul declarat de procuror a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței.

Instanța de apel a relevat că, în conformitate cu prevederile art. 52 Cod penal, se

consideră componența infracțiunii totalitatea semnelor obiective și subiective, stabilite de

legea penală, ce califică o faptă prejudiciabilă drept infracțiune concretă.

Componența infracțiunii reprezintă baza juridică pentru calificarea infracțiunii

potrivit unui articol concret din prezentul cod.

În conformitate cu prevederile art. 3091 alin.(1) Cod penal, infracțiunea de tortură se

exprimă prin provocare, în mod intenționat, a unei dureri sau suferințe fizice ori psihice

unei persoane, în special cu scopul de a obține de la aceste persoane sau de la o persoană

terță informații sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care acesta sau o terță

persoană 1-a comis ori este bănuită că 1-a comis, de a intimida sau de a face presiune

asupra ei sau asupra unei terțe persoane, sau pentru orice alt motiv bazat pe o formă de

discriminare, oricare a fi ea, dacă o asemenea durere sau suferință este provocată de o

persoană cu funcție de răspundere sau de oricare altă persoană care acționează cu titlu

oficial, ori la instigarea sau cu consimțămîntul expres sau tacit al unor asemenea

persoane.

Astfel, în cazul infracțiunii de tortură nu este suficient pur și simplu să se fi provocat

o durere sau suferință fizică ori psihică. Legiuitorul cere ca această durere sau suferință

să fie puternică.

La speță, Culicovschi Pavel se învinuiește în provocarea, în mod intenționat, a unei

dureri fizice unei persoane, în special în scopul de a obține de la această persoană

mărturisiri, de a o intimida, de a face presiune asupra ei, dacă o asemenea durere este

provocată de o persoană cu funcție de răspundere.

În astfel de circumstanțe, instanța de apel a considerat că lipsește latura obiectivă a

infracțiunii imputate inculpatului, care constă în acțiunea de provocare a unei dureri

fizice persoanei, în legătură cu ce fapta imputată lui Culicovschi Pavel nu întrunește

elementele infracțiunii, prevăzute de art. 3091 alin.(1) Cod penal.

Instanța de apel a menționat că, conform prevederilor art. 390 alin.(1) pct.3) Cod de

procedură penală, sentința de achitare se adoptă dacă fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

Reieșind din cele expuse, instanța de apel a conchis că prima instanță just și legal a

concluzionat privitor la achitarea lui Culicovschi Pavel de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 3091 alin.(1) Cod penal din motivul că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

3

de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, deoarece eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Recurentul a invocat că, art.

3091 din Codul penal, prevede răspunderea penală pentru - provocarea, în mod

intenționat, a unei dureri sau suferințe puternice, fizice ori psihice unei persoane…,

astfel, din această normă penală rezultă că în cazul infracțiunii de tortură este suficient

provocarea a unei dureri fizice sau psihice unei persoanei, ori provocarea unor suferințe

puternice, fizice sau psihice unei persoane; instanța nu a ținut cont că, potrivit

Regulamentului de apreciere medico-legală a gravității vătămării corporale, aprobat prin

Ordinul MS nr.99 din 27.06.2003, bătăile se caracterizează prin aplicarea loviturilor

multiple și repetate, și torturarea se manifestă prin acțiuni care produc dureri

perseverente, repetate sau îndelungate; instanța neîntemeiat nu a reținut declarațiile

părților vătămate Cauzan Viorel și Cauzan Nicolae despre aplicarea violenței și

multiplelor lovituri, aplicate lor, instanța de apel nu s-a pronunțat dacă a avut loc fapta de

săvîrșirea căreia este învinuit inculpatul Culicovschi Рavel, dacă această faptă a fost

săvîrșită de inculpat, inclusiv asupra tuturor probelor prezentate, astfel, practic, a repetat

concluziile primei instanțe.

2012, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată decizia și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a relevat că, instanța de apel s-a limitat la critica actului de

învinuire și a omis să aprecieze depozițiile consecvente ale părților vătămate, privind

maltratarea de către inculpat timp de 20-30 de minute în incinta Comisariatului de poliție,

pentru a fi intimidați și impuși să recunoască vina de comiterea unor fapte infracționale.

Astfel, circumstanțele expuse atestă în mod lucid că, instanța de apel nu a judecat

apelul procurorului în condițiile legii, deoarece nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și a adoptat o hotărîre, care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

fost respins, ca nefondat, apelul procurorului, cu menținerea sentinței.

Instanța de apel a relevat că, concluzia instanței de fond privind achitarea

inculpatului de sub învinuirea în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.3091 alin.(l) Cod

penal, din motivul că fapta incriminată nu întrunește elementele infracțiunii, este una

justă, adoptată în baza tuturor probelor administrate, care au fost corect apreciate prin

prisma pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct

de vedere al coroborării lor, respectîndu-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a considerat că, fapta imputată inculpatului Culicovschi Pavel, nu

este reflectată în elementele (latura obiectivă) infracțiunii prevăzute de art.3091 alin.(l)

Cod penal.

Pe lîngă aceasta, înjurarea părților vătămate incriminată ca o acțiune distinctă de

tortură inculpatului Culicovschi Pavel, prin sine nu poate fi atribuită la tortură în sensul

art.3091 Cod penal, așa cum o atare acțiune, chiar și în cazul cînd se constată că a avut

loc, nu trece acel prag de severitate stabilit la articolul respectiv prin calificativul "dureri

sau suferințe puternice" pentru a fi atribuite la categoria actelor de tortură.

Totodată, instanța de apel a acceptat că, sarcina probațiunii neaplicării pretinsei

torturi în cazul din speță este pe seama autorității în a cărei custodie s-au aflat Cauzan

Viorel și Cauzan Nicolae. Dar în același timp instanța de apel, la fel ca și prima instanță,

4

au reținut că, victimele pretinsei torturi Cauzan Viorel și Cauzan Nicolae nu au vătămări

corporale. Declarațiile părților vătămate Cauzan Viorel și Cauzan Nicolae, precum că au

suferit dureri și au primit tratament medical după evenimentul faptei incriminate

inculpatului, nu pot fi acceptate ca un fapt constatat, așa cum respectivele declarații nu

sunt confirmate de nici o probă. Nu au fost prezentate documente medicale confirmative,

iar procurorul care a condus urmărirea penală, și nici părțile vătămate Cauzan Viorel și

Nicolae la propria inițiativă, nu au solicitat investigația medico-legală în vederea

constatării consecințelor pretinselor acțiuni violente ale inculpatului. Astfel că probatoriul

pretinselor acțiuni de tortură este sprijinit doar pe declarațiile părților vătămate Cauzan

Viorel și Nicolae, și declarațiile indirecte ale martorului Pîrlog Ștefan.

De asemenea, relevant a fost că martorul Mocanu Maxim în ședința instanței de apel

a făcut declarații care îl dezvinovățesc pe inculpatul Culicovschi Pavel și totodată combat

declarațiile părților vătămate Cauzan și ale martorului Pîrlog Ștefan.

la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia

cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată. Recurentul invocă că, hotărîrea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția. Recurentul mai invocă că, sunt suficiente probe într-u confirmarea

săvîrșirii infracțiunii de către Culicovschi Pavel, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor probelor prezentate în apelul declarat.

concluzionează că, acesta urmează a fi respins din următoarele considerente.

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

427 Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

recurs, mai mult, din conținutul recursului rezultă că, procurorul critică aprecierea

probelor și achitarea greșită a inculpatului, or, instanța de apel a verificat legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar, iar conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod

de procedură penală, astfel, argumentul expus în recurs este neîntemeiat și se respinge,

deoarece soluția criticată este una corectă ce rezultă din cumulul de probe prezentate și

anexate la materialele cauzei și, respectiv, cercetate în ordinea prevăzută de lege, dînduli-

se aprecierea cuvenită.

Instanța de recurs constată că, potrivit ordonanței de punere sub învinuire ( f.d. 107

vol. I) și rechizitoriul, lui Culicovschii Pavel i-a fost înaintată învinuirea în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 3091 alin. (1) Cod penal, potrivit indicilor: provocarea, în

mod intenționat, a unei dureri fizice unei persoane, în special cu scopul de a obține de la

această persoană mărturisiri, de a intimida, de a face presiuni asupra ei, dacă o

asemenea durere este provocată de o persoană cu funcții de răspundere.

Dispoziția art. 3091 alin. (1) Cod penal prevede răspunderea penală pentru

provocarea, în mod intenționat, a unei dureri sau suferințe puternice, fizice ori psihice

unei persoane, în special cu scopul de a obține de la această persoană sau de la o persoană

terță informații sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terță

persoană 1-a comis sau este bănuită că l-a comis, de a intimida sau de a face presiuni

5

asupra ei sau asupra unei terțe persoane, sau pentru orice alt motiv bazat pe o formă de

discriminare, oricare ar fi ea, dacă o asemenea durere sau suferință este provocată de o

persoană cu funcții de răspundere sau de oricare altă persoană care acționează cu titlul

oficial, ori la instigarea sau cu consimțămîntul expres sau tacit al unor asemenea

persoane, cu excepția durerii sau a suferinței ce rezulta exclusiv din sancțiuni legale,

inerente acestor sancțiuni sau ocazionate de ele.

Astfel spus, latura obiectivă a infracțiunii de tortură se realizează printr-o faptă

aplicată unei persoane, faptă care are drept consecințe prevenirea unei dureri sau

suferințe puternice ori psihice. Aceste acțiuni pot lua diferite forme sau se pot manifesta

în diferite moduri.

Colegiul reține că, în acest sens, atît prima instanță, cît și instanța de apel, corect au

ajuns la concluzia că fapta imputată inculpatului Culicovschii Pavel nu este reflectată în

elementele infracțiunii prevăzute de art. 3091 alin. (1) Cod penal. Acuzatorul de stat nu a

prezentat careva probe pertinente cauzei, ce ar confirma faptul, că pretinsele lovituri

aplicate lui Cauzan Viorel și Cauzan Nicolae i-au cazat dureri fizice sau psihice

puternice. Mai mult, acest semn calificativ nici nu a fost înaintat în învinuirea adusă lui

Culicovschii Pavel.

Din acest punct de vedere, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că

termenul „puternic” (utilizat în sintagma ,,durere sau suferință puternică”), ca și trăsătura

de minimum de gravitate, la care se face trimitere pentru aplicarea art. 3 ,,Interzicerea

torturii” din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

sunt relative prin esența lor. Pentru a preciza acel prag minim de gravitate necesar a fi

depășit pentru a califica fapta ca tortură, trebuie luată situația în ansamblu în care s-a aflat

victima: durata și efectele fizice sau psihice ale tratamentului aplicat victimei, sexul,

vîrsta, starea sănătăți ș.a.

În speță este stabilit cu certitudine faptul că, victimele pretinsei torturi nu au

vătămări corporale sau consecințe ale acțiunilor de tortură sau rele tratamente, fapt ce

reduce considerabil prezumția existenței faptului torturii persoanei aflate în custodia

poliției.

Colegiul reține că, instanța de apel corect a stabilit starea de fapt și de drept, ea

concordă și se bazează pe analiza materialului probator, iar motivele invocate de procuror

au fost obiect de studiu la cercetarea probelor în apel, care s-a petrecut sub toate

aspectele, complet și obiectiv, prin prisma principiului contradictorialității și nemijlocirii,

bazîndu-se pe declarațiile părților vătămate Cauzan Viorel, Cauzan Nicolae, a martorilor

Miron Ilie, Marțea Roman, Pîrlog Ștefan, Mocanu Maxim ș.a..

În contextul celor expuse, Colegiul penal menționează că, pentru adoptarea soluției

sale, instanța de apel a verificat și cercetat probele prezentate de către procuror pe

parcursul judecării cauzei penale și enumerate de recurent în recursul declarat, corect

ajungînd la concluzia că aceste probe nu demonstrează vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 3091 alin. (1) Cod penal, cu atît mai mult, din

declarațiile martorilor nu se observă o careva ilegalitate săvîrșită anume de Culicovschi

Pavel.

Tot aici, instanța de recurs remarcă că, procurorul nu a prezentat careva probe noi,

suplimentare, în favoarea acuzării, iar în conformitate eu prevederile art. 26 alin. (3) Cod

de procedură penală și jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile omului, sarcina

probatoriului în ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel revine

acuzatorului de stat, în virtutea funcției lui procesuale (art. 51, 53, 320 Cod de procedură

6

penală). Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în hotărîrea Capean contra Belgiei

din 13 ianuarie 2005, a constatat că, în materie penală, problema administrării probelor

trebuie să fie abordată prin prisma art. 6 § 2 și e obligatoriu, inter alia, ca sarcina de a

prezenta probe să-i revină acuzării.

În această ordine de idei, Colegiul penal conchide în mod convingător că partea

acuzării în susținerea apelului asupra sentinței de achitare nu a îndeplinit cerințele legii

privitor la prezentarea probelor, ce ar servi temei pentru o nouă interpretare a lor de către

instanța de apel, or, apelul declarat conține descrierea probelor administrate în cadrul

cercetării judecătorești, cu interpretarea acestor probe în formă tendențioasă, fără a se

referi și la alte circumstanțe ce au importanță pentru cauză și care au fost omise, ca de

altfel și în recursul declarat, a invocat probele ce aparent indică la vinovăția inculpatului.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal apreciază ca fiind corectă concluzia

instanței de apel, deoarece corespunde circumstanțelor de fapt ale cauzei, temeiurile

invocate de recurent, și anume art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu

persistă în cauză, iar hotărîrea atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția de

a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de procuror.

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Cahul, Dumitru Calendari, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Cahul din 30 decembrie 2013, în cauza penală în privința lui Culicovschi

Pavel Pavel, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 14 octombrie 2014.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Nadejda Toma

Petru Moraru

7