1re-202/2014 — art. 473 CPP

Dosarul nr. 1re-202/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

01 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

președinte – Ghenadie Nicolaev

judecătorii – Vladimir Timofti și Nadejda Toma,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

condamnatul Prozor Troian Fiodor, deținut în Penitenciarul nr. 9-Pruncul, prin care se

contestă încheierea judecătorului de instrucție a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,

C O N S T A T Ă :

plîngerea condamnatului Prozor T. privind examinarea unor chestiuni care urmează să fie

soluționate de către instanță la executarea pedepsei, și anume, invocă precum că a fost

deținut ilegal 29 de zile, în perioada dintre 21.08.2009 – 19.09.2009.

declinarea competenței privitor la examinarea plîngerii condamnatului Prozor T. în favoarea

Departamentului Instituției Penitenciare al Ministerului Justiție, pentru efectuarea unui

control departamental și informarea condamnatului despre rezultatele controlului.

prevederilor art. 473 alin. (1) Cod de procedură penală, împotriva actelor organului sau

instituției care pune în executare hotărîrea judecătorească de condamnare, condamnatul,

precum și alte persoane drepturile și interesele legitime ale cărora au fost încălcate de aceste

organe sau instituții, pot declara plîngere judecătorului de instrucție din instituția în raza

teritorială a căreia se află organul sau instituția respectivă.

Astfel, constatînd că obiectul plîngerii condamnatului se referă la chestiuni care

urmează a fi verificate într-o procedură prejudiciabilă în cadrul unui control departamental

ce ține de competența Departamentului Instituției Penitenciare al Ministerului Justiție,

plîngerea respectivă urmează a fi transmisă după competență, cu înștiințarea condamnatului.

anulare, prin care solicită casarea încheierii respective și judecarea cauzei de către Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție, pentru a crea un precedent în acest sens.

În drept, recurentul își întemeiază recursul pe prevederile expuse în art. 452 Cod de

procedură penală.

1

condamnat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, în redacția Legii nr.66 din 05

aprilie 2012, în vigoare din 27 octombrie 2012, persoanele menționate la art.401 alin.(1)

pct.2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal,

pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești

irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.

Însă, art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, în redacția Legii sus-menționate,

prevede că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării

erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată.

Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate

cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în

fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului

penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.

Din materialele dosarului, se constată că chestiunea care a fost examinată de către

judecătorul de instrucție, se referă la una din cele reglementate de art. 473 Cod de procedură

penală, ce țin de soluționarea plîngerilor împotriva actelor organelor sau instituțiilor care

pun în executare hotărîrea judecătorească.

Conform prevederilor art. 473 alin. (1) Cod de procedură penală, împotriva actelor

organului sau instituției care pune în executare hotărîrea judecătorească de condamnare,

condamnatul, precum și alte persoane drepturile și interesele legitime ale cărora au fost

încălcate de aceste organe sau instituții, pot declara plîngere judecătorului de instrucție din

instituția în raza teritorială a căreia se află organul sau instituția respectivă.

Potrivit dispoziție art. 473 alin. (2) Cod de procedură penală, încheierea instanței de

judecată privind soluționarea unei chestiuni cu referire la cele menționate anterior, este

irevocabilă.

Excluderea de către legiuitor a căilor extraordinare de atac în această materie, este

justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 473 Cod de

procedură penală, astfel legiuitorul urmărind să asigure celeritatea acesteia și obținerea în

mod rapid a unei hotărîri irevocabile și definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar

de către judecătorul de instrucție.

Principiul irevocabilității hotărîrii judecătorești rezultă din principiul stabilității și

siguranței raporturilor juridice, element esențial al preeminenței dreptului într-o societate

democratică, așa cum este consacrat și în preambulul Convenției Europene pentru

Drepturile Omului.

În aceeași ordine de idei, amintim că procedura de atac a hotărîrilor judecătorești

irevocabile cu recurs în anulare este reglementată de art. 452 Cod de procedură penală.

În temeiul art. 453 Cod de procedură penală, raportat la prevederile art. 6 pct. 44), 22

alin. (3) Cod de procedură penală, art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

2

reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental

în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată.

Potrivit normei de procedură penală enunțate anterior, rezultă că cu recurs în anulare

pot fi atacate acele hotărîri judecătorești irevocabile care au trecut cele două căi ordinare de

atac reglementate în Capitolul IV Secțiunea I și Secțiunea a 2-a a Codului de procedură

penală – calea apelului și a recursului ordinar. În cazul în care, potrivit legii, o hotărîre

judecătorească nu parcurge aceste două căi consecutive de atac, această hotărîre, deși a

devenit irevocabilă, nu este susceptibilă de a fi contestată pe calea extraordinară de atac -

recursul în anulare.

Această concluzie își găsește raționamentul și în analiza textuală a pct. 3), 4), 5) din

alin.(2) art.455 Cod de procedură penală, privind modalitatea de declarare a recursului în

anulare, potrivit căreia cererea de recurs în anulare trebuie, printre alte cerințe, să cuprindă:

- denumirea instanței care a adoptat sentința;

- persoana care a declarat apelul;

- denumirea instanței care a adoptat decizia în apel;

- persoana care a declarat recurs;

- denumirea instanței care a adoptat decizia în recurs;

Or, în contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, în ordinea recursului în

anulare, poate fi atacată doar sentința, legalitatea căreia a fost verificată pe căile ordinare de

atac – în apel și în recurs și a devenit irevocabilă.

Împotriva încheierilor judecătorești prin care s-au soluționat alte chestiuni decît

vinovăția și condamnarea persoanei, la caz, plîngerea împotriva actelor instituției care pune

în executare hotărîrea judecătorească de condamnare, aceasta este irevocabilă și nu este

pasibilă de a fi atacată, ceea ce este prevăzut de lege prin dispoziții imperative, de la care nu

se permite nici o derogare, iar recursul declarat de condamnat este inadmisibil, deoarece o

atare hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată în ordinea recursului în anulare.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Prozor Troian Fiodor,

împotriva încheierii judecătorului de instrucție a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 01 octombrie 2014.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecători Vladimir Timofti

Nadejda Toma

3