1ra-1268/2014 — art. 151 alin. 1 și art. 287 alin. 3 CP

1ra-1268/2014 — art. 151 alin. 1 și art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra–1268/2014

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 septembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte – Ghenadie Nicolaev,

judecători – Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru Moraru, Elena Covalenco,

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Djulieta Devder, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2014, în cauza penală privindu-

l pe

Sandu Petru Nicolae, născut la 16 mai 1989,

originar din s. Holercani, r-nul Dubăsari și

domiciliat în s. Mateuți, r-nul Rezina.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.01.2014 – 20.02.2014;

Instanța de apel: 17.03.2014 – 09.04.2014;

Instanța de recurs: 26.06.2014 – 23.09.2014.

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 5 ani

închisoare și în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 3 ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate lui Sandu P. i-a fost stabilită definitiv

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Lungu Iu. a fost admisă, cu

dispunerea încasării de la Sandu P. în beneficiul acestuia a prejudiciului material în

cuantum de 3400 (trei mii patru sute) lei.

24.10.2013, aproximativ pe la orele 23.00, după ce împreună cu Bejenaru C. și Lungu Iu.

au servit băuturi alcoolice în gospodăria ultimului din sat. Mateuți, r-nul Rezina, fiind în

stare de ebrietate alcoolică, ieșind împreună cu Bejenaru C. din ograda lui Lungu Iu.

pentru a pleca acasă, din intenții huliganice, 1-a telefonat pe Lungu Iu. și i-a cerut să iasă

1

în drum, unde fără careva motive, de la o distanță relativ mică, a aruncat în el cu mai

multe pietre, lovindu-1 cu una din ele în cap, în rezultatul acestor acțiuni părții vătămate

i-au fost cauzate leziuni corporale, care conform raportului de expertiză medico-legală se

califică ca vătămări corporale grave periculoase pentru viață.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, adică huliganism agravat –

acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică și exprimă o vădită lipsă de

respect față de societate, săvîrșite cu aplicarea unor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale și în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, adică vătămarea intenționată

gravă a integrității corporale care este periculoasă pentru viață.

de art. 401- 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către avocații Mustea

M. și Harghel A. în numele inculpatului, precum și de însuși inculpat.

3.1. Prin apelul avocatului Mustea M. declarat în interesele inculpatului Sandu P.

precum și cel declarat de însuși inculpat, s-a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei

noi hotărîri, prin care lui Sandu P. să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, neprivativă de

libertate cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal și în argumentarea celor solicitate s-a

invocat că inculpatul a recunoscut vina, se căiește sincer de cele comise, se caracterizează

pozitiv, are la întreținere 2 copii minori, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii,

anterior nu a fost condamnat, iar prejudiciul material nu a fost încă achitat părții vătămate

din motivul că nu dispune de bani în numerar, însă este de acord să-1 restituie pe viitor.

3.2. Avocatul Harghel A. în cererea sa de apel suplimentară, a solicitat casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri prin care Sandu P. să fie achitat în baza art. 287

alin.(3) Cod penal, iar în baza art. 151 alin.(l) Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă

neprivativă de libertate cu aplicarea art. 90 Cod penal, menționînd că în acțiunile lui

Sandu P. nu se conțin elementele infracțiunii incriminate în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal, deoarece instanța de fond nu a constatat intenția lui Sandu P. de a săvîrși un act de

huliganism, nu a indicat prin care anume acțiuni a fost încălcată ordinea publică și

exprimată lipsa de respect față de societate, iar pronunțînd sentința de condamnare

instanța s-a limitat doar la descrierea scurtă a circumstanțelor de fapt.

fost admise apelurile inculpatului Sandu P., avocaților Mustea M. și Harghel A., declarate

în interesele inculpatului, a fost casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre prin care s-a

dispus achitarea lui Sandu P. în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, pe motiv că fapta lui nu

întrunește elementele infracțiunii și, totodată, a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 5 (cinci) ani închisoare.

Conform art.90 Cod penal, pedeapsa aplicată a fost suspendată condiționat pe un

termen de probă de 3 ani, în rest sentința a fost menținută.

Măsura preventivă aplicată lui Sandu P., arestul a fost abrogată cu eliberarea lui de

sub arest din sala de judecată.

2

urmărire penală, cît și instanța de fond au încadrat acțiunile lui Sandu P. în baza art. 287

alin. (3) Cod penal, adică ca huliganism agravat, însă, reieșind din totalitatea

circumstanțelor stabilite în cauză, soluția dată este una neîntemeiată, fiind bazată exclusiv

pe presupuneri și bănuieli neîntemeiate, întrucît prin ordine publică se înțelege un sistem

stabil de relații sociale care asigură ambianța liniștită de conviețuire în societate, de

inviolabilitate a persoanei și a integrității patrimoniului. Nu este clar cum a constatat

prezența acestui element instanța de fond, or reieșind din declarațiile părții vătămate

Lungu Iu., care fiind audiat în ședința instanței de fond, acesta a menționat că după ce au

servit vin la el acasă, Sandu P. și Bejenaru C. au ieșit din casă și au plecat. La scurt timp

a primit un apel telefonic de la un număr necunoscut și o voce bărbătească i-a spus să iasă

în drum, ieșind în drum, lîngă poartă, a fost lovit cu o piatră în cap după ce a căzut jos și

nu-și mai amintește nimic.

Prin urmare, instanța de apel a remarcat că încălcarea grosolană a ordinii publice, se

exprimă printr-o vădită lipsă de respect față de societate, săvîrșirea unor acțiuni

intenționate, care atentează la regulile sociale și morale de conviețuire, care sunt încălcate

într-un mod grosolan și demonstrativ de către violatorul ordinii publice prin necuviință,

comportare batjocoritoare cu cetățenii, prin înjosirea onoarei și demnității personalității,

încălcare îndelungată și insistentă a ordinii publice, zădărnicirea activităților de masă,

suspendarea temporară a activității normale a organelor de stat.

Însă, în cazul de față, acțiuni similare celor descrise mai sus, din partea inculpatului

nu au fost admise, or, nimeni din martorii audiați, nici chiar partea vătămată Lungu Iu.,

nu a declarat că inculpatul s-ar fi adresat cu cuvinte obscene față de partea vătămată, sau

ar fi admis careva acțiuni, din categoria celor specificate mai sus, ce ar încălca grosolan

ordinea publică.

Astfel, din aceste considerente aprecierea instanței de fond este una mult prea

pripită în partea condamnării lui Sandu P. în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, avînd în

vedere că partea vătămată de la început a specificat că inculpatul, doar a aruncat cu cîteva

pietre în direcția sa, în rezultatul căruia dînsul a fost lovit și a pierdut cunoștința.

În același context, instanța de apel a remarcat că însuși învinuirea înaintată lui

Sandu P. nu conține careva acțiuni incriminatorii privind săvîrșirea infracțiunii de

huliganism, indicîndu-se descriptiv doar comiterea acțiunilor de către Sandu P. din

intenții huliganice.

Continuînd cele enunțate, instanța de apel a menționat că se consideră huliganism

agravat, prevăzut de norma art. 287 alin. (3) Cod penal, săvîrșirea acțiunilor huliganice,

prevăzute de alin.(l) și (2) al art. 287 Cod penal, însoțite de aplicarea sau încercarea

aplicării armei de foc, a cuțitelor, boxelor, sau a altor arme albe, precum și a obiectelor

special adaptate pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății.

Drept obiecte special adaptate pentru vătămarea integrității corporale pot fi

considerate obiectele care au fost adaptate de către făptuitor anume pentru acest scop, din

timp, sau în timpul săvîrșirii acțiunilor huliganice, precum și obiectele care, deși nu au

3

fost supuse unei prelucrări preliminare, au fost adaptate de vinovat în mod special și se

aflau la el cu același scop.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că în asemenea circumstanțe, acțiunile

inculpatului, nu pot fi încadrate ca fiind huliganism, în situația în care organul de urmărire

penală a înaintat o învinuire neîntemeiată, bazată doar pe presupuneri, or, probele pe care

instanța de fond le-a pus la baza emiterii sentinței de condamnare în baza art. 287 alin.(3)

Cod penal, demonstrează doar comiterea de către inculpat a infracțiunii prevăzute de art.

151 alin. (l) Cod penal, infracțiune care în situația descrisă nu poate fi încadrată în cumul

cu infracțiunea de huliganism agravat.

În consecință, cît privește pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond,

instanța de apel a conchis că în această latură, instanța de fond neîntemeiat și mult prea

pripit, a ajuns la concluzia că este necesară izolarea inculpatului de societate, prin

aplicarea față de el a închisorii cu executare reală a pedepsei pe un termen de 6 ani.

În acest context, instanța de apel a considerat justificate argumentele apelanților cu

referire la asprimea pedepsei, ținînd cont de rigorile art. 61 Cod penal, care indică asupra

obligativității atingerii scopurilor legii penale la numirea pedepsei, dar și luînd în

considerație faptul că în privința inculpatului Sandu P., lipsesc careva circumstanțe

agravante, prevăzute de art. 77 Cod penal, iar ca circumstanțe atenuante prevăzute de art.

76 Cod penal, fiind specificate, recunoașterea vinovăției, căința sinceră, restituirea

prejudiciului material cauzat, faptul că partea vătămată nu are careva pretenții față de

inculpat și nu dorește ca acesta să fie pedepsit cu o pedeapsă privativă de libertate,

precum și faptul că inculpatul se află în concubinaj și are la întreținere doi copii minori.

Avînd în vedere aceste circumstanțe, în viziunea instanței de apel, față de inculpat

nu este rațională aplicarea pedepsei privative de libertate, or reieșind din raportul de

cauzalitate dintre gravitatea infracțiunii și urmările prejudiciabile survenite, stabilirea

pedepsei sub formă de închisoare este neîntemeiată.

ordinar solicitînd casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecători, întrucît instanța nu s-a expus asupra tuturor motivelor

invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde temeiurile pe care se întemeiază soluția,

deoarece soluția instanței de apel privind achitarea lui Sandu P., în baza art. 287 alin.(3)

Cod penal, este una vădit contrară prevederilor legale.

Recurentul a menționat că instanța de apel, avînd dreptul să reformeze sentința

atacată, este obligată să supună unei aprecieri noi întregul suport probatoriu, indicînd în

cuprinsul deciziei adoptate, motivele și necesitatea reaprecierii acestora, relevînd

dezacordul cu soluția adoptată de către instanța de fond, fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind

înfăptuită o apreciere eronată și formală a probelor și circumstanțelor cauzei penale.

În opinia acuzării, instanța de apel a omis faptul că, inculpatul din motive

huliganice, invocînd un pretext neînsemnat, 1-a apelat telefonic pe Lungu Iu., cerîndu-i

acestuia să iasă în drum, ca ulterior să atace victima, aruncînd în ea cu pietre. Cele

invocate mai sus denotă că, făptașul prin acțiunile sale manifestate prin chemarea

victimei în stradă și aruncarea din întuneric în direcția acestuia cu mai multe pietre,

4

acționa intenționat cu scopul de a-i provoca leziuni corporale, acțiuni care au fost însoțite

concomitent și de încălcarea ordinii publice, deoarece inculpatul exprimînd o vădită lipsă

de respect față de societate și recurgînd la folosirea pietrelor întru realizarea intențiilor

sale criminale, a comis și un act de huliganism agravat.

În aceste condiții se atestă prezența concursului real de infracțiuni, deoarece

vătămarea intenționată gravă a integrității corporale, reprezintă nemijlocit violența care a

fost aplicată tocmai în legătură cu încălcarea grosolană a ordinii publice, fapt care impune

calificarea acțiunilor săvîrșite de inculpat atît conform art. 287 Cod penal, cît și conform

art. 151 Cod penal.

De remarcat este faptul că, inculpatul nu s-a limitat doar la încălcarea normelor

morale tulburînd ordinea publică, acesta a recurs și la aplicarea violenței, bineînțeles în

contextul aceleiași intenții.

Cît privește agravanta prevăzută de alin. (3) art. 287 Cod penal, acuzarea

menționează că obiectele (pietrele) în circumstanțele în care au fost folosite, au produs un

pericol real vieții și sănătății victimei, în funcție de calitățile vulnerante și destinația

constructivă a acestora.

Astfel, partea acuzării consideră vinovăția lui Sandu P., în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, dovedită pe deplin, iar instanța de apel eronat și

tendențios a statuat asupra oportunității achitării inculpatului pe acest capăt de învinuire.

În drept, recurentul își întemeiază recursul pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală.

inculpatul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de către partea

acuzării, menționînd că argumentele invocate în recurs privind condamnarea inculpatului

în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, sunt neîntemeiate, din motiv că contravin

materialelor cauzei.

În esență, inculpatul opinează că instanța de apel corect a încadrat juridic acțiunile

acestuia în baza art. 151 alin. (1) Cod penal și a dispus achitarea lui în baza art. 287 alin.

(3) Cod penal, din motiv că, la caz, lipsesc elementele componente ale infracțiunii

respective și temei pentru casarea hotărîrii atacate nu se constată.

la concluzia, că recursul procurorului urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de

apel și menținerea în vigoare a sentinței, pentru următoarele considerente.

Colegiul lărgit relevă că, potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de

procedură penală, judecînd recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea

totală a hotărîrii atacate și să mențină hotărîrea primei instanțe, cînd apelul a fost greșit

admis.

Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o

caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei

hotărîri ilegale.

Călăuzitoare în acest sens sunt și prevederile pct. 18 al Hotărîrii Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 9 din 30.10.2009, cu privire la judecarea recursului ordinar în

5

cauza penală, în care se menționează că, instanța de recurs, la examinarea acestuia,

verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă

aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau material.

Conform art. 384 alin. (3), 410 alin. (1), 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod

de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

dosar, iar rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor

generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță. Decizia instanței de apel trebuie

să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției respective.

La caz, se constată că judecînd apelul, instanța nu a examinat cauza sub toate

aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție greșită de achitare a inculpatului Sandu

P., de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, care este

necorespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în ședința de

judecată a primei instanțe în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și, just

apreciate potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora instanța de

fond, în condițiile legii, a stabilit cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

ajungînd corect la concluzia cu privire la vinovăția inculpatului Sandu P., de săvîrșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (3) și art. 151 alin. (1) Cod penal.

Colegiul penal lărgit consideră vădit eronată concluzia instanței de apel privitor la

faptul că: „ .... acțiunile inculpatului Sandu P., nu pot fi încadrate ca fiind huliganism, în

situația în care, organul de urmărire penală a înaintat o învinuire neîntemeiată, bazată

doar pe presupuneri, or probele pe care instanța de fond le-a pus la baza emiterii

sentinței de condamnare în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, demonstrează doar

comiterea de către inculpat a infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal.”

Așadar, asupra celor reiterate instanța de recurs menționează că prima instanță, a

constatat și a motivat argumentat că, partea acuzării a prezentat probe incontestabile în

confirmarea vinovăției inculpatului în cele incriminate și, astfel, corect a concluzionat că

fapta imputată acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (3) Cod penal și, întemeiat a pronunțat sentința de condamnare, referindu-se la

probele invocate de procuror în sprijinul acuzării, care au constituit obiectul cercetării

judecătorești și, în sensul art. 94 Cod de procedură penală, nu au fost contestate de către

partea apărării în condițiile legii, la etapele respective ale procesului penal.

Deci, așa cum reiese în mod evident din actele dosarului, instanța de fond a dat

deplină eficiență probelor cercetate, evaluîndu-le în mod unitar și evidențiind aspectele

concordante ce susțin vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunilor care i-au fost

imputate prin rechizitoriu.

Altfel spus, argumentele instanței de apel, precum că instanța de fond nu a dat o

apreciere corespunzătoare probelor verificate în ședința de judecată - sunt neîntemeiate,

deoarece din materialele cauzei rezultă, că instanța de fond a examinat cauza sub toate

aspectele complet și obiectiv cu expunerea argumentată asupra tuturor probelor

6

administrate legal în cadrul urmăririi penale și, just, a apreciat că cumulul întregului

probatoriu în cauză, dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiunii de huliganism agravat și vătămare gravă a integrității corporale.

Mai mult, Colegiul penal lărgit consideră greșită concluzia instanței de apel, precum

că acțiunile inculpatul nu cad sub incidența infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod

penal și urmează a fi dispusă achitarea inculpatului pe acest capăt de învinuire, din motiv

că fapta săvîrșită de Sandu P. nu întrunește elementele infracțiunii.

Or, pornind de la dispoziția normei art. 287 alin. (3) Cod penal, componența de

infracțiune există în cazul cînd de către inculpat au fost săvîrșite acțiuni intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică și exprimă o vădită lipsă de respect față de societate,

săvîrșite cu aplicarea unor obiecte pentru vătămarea integrității corporale.

Prin urmare, trăsătura esențială a huliganismului este încălcarea grosolană a ordinii

publice, exprimată printr-o vădită lipsă de respect față de societate.

Ordine publică a fost definită în literatura de specialitate ca fiind o totalitate de

relații sociale, ce asigură o ambianță liniștită de conviețuire în societate, de inviolabilitate

a persoanei și a integrității patrimoniului, precum și activitatea normală a instituțiilor de

stat și publice.

Potrivit pct. 3 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4 din

19.06.2006, cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism, prin

încălcare grosolană a ordinii publice ce exprimă o vădită lipsă de respect, se are în vedere

săvîrșirea unor acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale și morale de

conviețuire, care sunt încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ de către violatorul

ordinii publice prin necuviință, neobrăzare, comportare batjocoritoare cu cetățenii, prin

înjosire a onoarei și demnității personalității, încălcare îndelungată și insistentă a ordinii

publice, zădărnicire a activităților de masă, suspendare temporară a activității normale a

întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor, transportului obștesc etc.

Prin huliganism însoțit de aplicarea violenței asupra persoanelor se are în vedere

violența fizică ce se poate manifesta prin cauzarea unor prejudicii sănătății, care pot

surveni în urma săvîrșirii unor acțiuni cu caracter violent produse prin aplicarea de

lovituri, prin imobilizarea, îmbrîncire, punerea unei piedici victimei, urmate de cauzarea

vătămărilor intenționate ușoare a integrității corporale sau sănătății.

Latura subiectivă a infracțiunii de huliganism se caracterizează prin vinovăție

intenționată, intenție directă, adică făptuitorul înțelege că încalcă ordinea publică și

exprimă o vădită lipsă de respect față de societate, că aplică o violență asupra persoanelor

sau amenință cu aplicarea violenței, precum și faptul că acțiunile sale, prin conținutul lor

se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită și dorește săvîrșirea acestor

acțiuni și survenirea consecințelor.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de huliganism se realizează

printr-o acțiune, care poate consta în săvîrșirea, în public, de acte sau gesturi, în

proferarea de cuvinte ori expresii sau în orice alte manifestări, acțiune care aduce atingere

bunelor moravuri sau produce un scandal public.

7

Huliganismul este o faptă săvîrșită în public, dar nu neapărat într-un loc public.

Conform lit. c) și e) art. 131 Cod penal, fapta se consideră a fi săvîrșită în public și atunci

cînd e comisă: într-un loc inaccesibil publicului, cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau

văzută, dacă aceasta s-a produs față de două sau mai multe persoane, prin orice mijloace

recurgînd la care făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința

publicului. Din cele menționate reiese cu claritate că întotdeauna infracțiunea de

huliganism presupune ipostaze cu implicații publice. Dar, numai în unele cazuri este

săvîrșită în locuri publice.

Revenind la caz, se constată că, în special, instanța de apel și-a argumentat soluția

de achitare a inculpatului în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, prin faptul că din acțiunile

săvîrșite de inculpat nu se deduce că acesta ar fi încălcat grosolan ordinea publică. Însă,

privitor la această constatare, care în opinia Colegiul lărgit este greșită, se menționează că

desconsiderarea ordinii publice o demonstrează dorința făptuitorului de a profita de un

pretext neînsemnat pentru răfuiala cu victima, ceea ce și s-a realizat prin acțiunile

inculpatului Sandu P. în speța discutată.

Din declarațiile inculpatului date la faza judecării cauzei în prima instanță se

constată că dînsul a afirmat: „Eu m-am ridicat și am ieșit la poartă, acolo a ieșit și Lungu

Iu. și puțin ne-am certat apoi eu cu Bejenari am plecat spre casă. Lungu Iu. a început a

striga la mine cu cuvinte necenzurate, eu m-am întors și l-am lovit cu pumnul în cap,

Lungu Iu. m-a lovit cu un băț, eu am fugit mai în deal, acolo am luat o piatră și am

aruncat în el, ... apoi am aruncat mai multe pietre și m-am pornit acasă.”

Ulterior, la etapa judecării apelului inculpatul a confirmat și faptul că l-a telefonat

pe Lungu Iu. și l-a chemat afară ca să vorbească despre cele întîmplate.

Pe cale de consecință, în contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că

concluziile la care a ajuns prima instanță, și anume: „ Analizînd în ansamblu probele

administrate la dosar și examinate în ședința de judecată, instanța consideră dovedită pe

deplin vinovîția inculpatului Sandu P. în cauzarea părții vătămate Lungu Iu. a leziunilor

corporale grave periculoase pentru viață, cît și în comiterea acțiunii de huliganism

agravat. Instanța consideră că prin acțiunile sale, manifestate prin chemarea lui Lungu

Iu. în stradă și aruncarea din întuneric în direcția lui a mai multor pietre, inculpatul

acționa intenționat, cu scopul de a-i vătăma integritatea corporală. Totodată, prin

acțiunile sale inculpatul a încălcat grosolan ordinea publică, exprimînd o vădită lipsă de

respect față de societate, iar recurgînd la folosirea pentru vătămarea integrității

corporale a lui Lungu Iu. a pietrelor, el a comis și un act de huliganism agravat.”, sunt

corecte și întemeiate, coroborînd cu circumstanțele de fapt ale cauzei și ansamblul de

probe administrate și cercetate în cadrul ședinței de judecată.

Suplimentar la aceste argumente, Colegiul penal consideră că sentința primei

instanțe necesită a fi menținută, avînd în vedere că, la judecarea cauzei în fond au fost

apreciate la justa valoare toate probele administrate, care fiind supuse unei cercetări

nemijlocite și minuțioase, întemeiat au permis concluzionarea asupra existenței în

acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

(3) Cod penal, și anume, la baza sentinței au fost puse următoarele probe:

8

- declarațiile părții vătămate Lungu Iu.;

- declarațiile martorilor Bejenaru C., Cazachevici I. și Lungu E.;

- raportul de examinare medico-legală nr. 420 D din 02.12.2013.

În consecință, instanța de recurs apreciază ca fiind corectă situația de fapt, stabilită

de către instanța de fond, precum și, calificarea infracțiunii reținute în sarcina

inculpatului, după semnele componenței de infracțiune prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod

penal, întrucît reieșind din materialele dosarului cert s-a constatat că inculpatul din

motive huliganice, invocînd un pretext neînsemnat, 1-a apelat telefonic pe Lungu Iu.,

cerîndu-i acestuia să iasă în drum, ca ulterior să atace victima, aruncînd în ea cu pietre.

Cele invocate mai sus denotă că, făptașul prin acțiunile sale manifestate prin chemarea

victimei în stradă și aruncarea din întuneric în direcția acestuia cu mai multe pietre,

acționa intenționat cu scopul de a-i provoca leziuni corporale, acțiuni care au fost însoțite

concomitent și de încălcarea ordinii publice, deoarece inculpatul exprimînd o vădită lipsă

de respect față de societate și recurgînd la folosirea pietrelor întru realizarea intențiilor

sale criminale, a comis și un act de huliganism agravat.

În aceste condiții se atestă prezența concursului real de infracțiuni, deoarece

vătămarea intenționată gravă a integrității corporale, reprezintă nemijlocit violența care a

fost aplicată tocmai în legătură cu încălcarea grosolană a ordinii publice, fapt care impune

calificarea acțiunilor săvîrșite de inculpat atît conform art. 287 Cod penal, cît și în baza

art. 151 Cod penal.

De asemenea, cu referire la argumentul expus în textul deciziei instanței de apel,

precum că săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal „... în situația

descrisă nu poate fi încadrată în cumul cu infracțiunea de huliganism agravat, prevăzut

de art. 287 alin. (3) Cod penal.”, Colegiul lărgit expune poziția doctrinarilor în acesta

sens, pe care o susține integral, și anume, aceștia opinează că infracțiunea de huliganism

poate fi urmată de infracțiunea de vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății și

în aceste condiții, se atestă prezența concursului real de infracțiuni, iar calificarea se face

conform art. 287 Cod penal, pe de o parte, și art. 151 Cod penal, pe de altă parte.

Cu privire la poziția inculpatului din textul referinței privitor la nevinovăția sa de

săvîrșirea infracțiunii în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, Colegiul penal lărgit din

analiza coroborată a actelor dosarului constată că nu există vreun viciu în stabilirea

situației de fapt și, implicit, în ceea ce privește vinovăția inculpatului pe acest capăt de

învinuire, în sensul că nu este discordanță între considerentele sentinței și probele

administrate, în ceea ce privește modul de percepție și analiză a acestora, iar inculpatul

precum și instanța de apel au susținut, în mod nejustificat, că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, întrucît probatoriul

demonstrează contrariul.

În atare circumstanțe, se reține că instanța de apel greșit și-a motivat soluția de

achitare a inculpatului în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, odată cu admiterea apelurilor

părții apărării, prin ce a comis eroarea de drept prevăzută de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, eroare care poate fi corectată de instanța de recurs prin casarea deciziei

atacate ș menținerea în vigoare a sentinței.

9

penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul procuraturii de nivelul Curții de

Apel Chișinău, Djulieta Devder, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 09 aprilie 2014, în cauza penală privindu-l pe Sandu Petru Nicolae, cu

menținerea sentinței Judecătoriei Rezina din 20 februarie 2014, prin care Sandu Petru

Nicole a fost condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 5 ani închisoare și în baza

art. 287 alin. (3) Cod penal, la 3 ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate lui Sandu Petru Nicolae i s-a stabilit definitiv pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 6 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Lungu Iurie a fost admisă, cu

dispunerea încasării de la Sandu Petru Nicolae în beneficiul acesteia a prejudiciului

material în valoare de 3 400 lei.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 30.09.2014.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecători Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

Elena Covalenco

10