1ra-484/2015 — art. 152 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 152 alin. 1 CP
- Temei legal
- nu s-a invocat niciun temei de drept
1ra-484/2015 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr.1ra-484/2015
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
22 aprilie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Petru Ursache,
judecătorii – Ghenadie Nicolaev și Petru Moraru,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de partea
vătămată Lungu Natalia, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Anenii
Noi din 26 aprilie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
04 decembrie 2014, în cauza penală în privința lui
Lungu Serghei Mihail, născut la 03 octombrie
1974, originar și domiciliat în s. Mereni, r-nul
Anenii Noi;
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
12.12.2012 – 26.04.2013 (prima instanță)
07.10.2014 – 04.12.2014 (instanța de apel)
18.03.2015 – 22.04.2015 (instanța de recurs
ordinar)
Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 26 aprilie 2013, Lungu Serghei
Mihail a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 152 alin.
(1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen
de 2 (doi) ani.
În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsii închisorii a fost suspendată pe
un termen de probă de 2 (doi) ani.
Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată, Lungu Natalia a fost admisă în
principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța
contencioasă.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, la data de
10.10.2011, aproximativ la ora 1930, aflîndu-se în s. Mereni, r-nul Anenii Noi, în
baza relațiilor reciproc ostile, inculpatul Lungu Serghei a maltratat-o fizic pe
1
Lungu Natalia, provocîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.
208/D-2011 din 25.10.2011: fractura oblică a falangei distale a degetului 5 a mîinii
drepte; excoriații în regiunea feții și mîinii drepte, echimoze în regiunea ambelor
brațe, care se califică ca vătămare corporală medie.
Nefiind de acord cu sentința pronunțată, împotriva acesteia au declarat
apeluri:
- partea vătămată, Lungu Natalia, care a solicitat casarea sentinței, cu
pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai
aspră, invocînd faptul că din motivul fracturii degetului este nevoită să apeleze la
ajutorul rudelor pentru a se îngriji pe sine, de asemenea, a lipsit de la locul de
muncă mai mult de o lună, ceea ce o privează de sursele financiare necesare pentru
a-și întreține familia;
- avocatul Nicolae Marandici în numele inculpatului Lungu Serghei, care a
solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri de
achitare, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii. La
fel, s-a invocat faptul că inculpatului i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil,
deoarece inculpatul a fost recunoscut în calitate de bănuit la 31 octombrie 2011, iar
ulterior, la 30 decembrie 2011 a fost dispusă încetarea procesului penal în privința
sa. La 05 mai 2012 a fost reluată urmărirea penală, iar la 21 iunie 2012 inculpatul a
fost pus sub învinuire. Consideră apelantul că a fost încălcat termenul de 3 luni de
menținere a inculpatului în calitate de bănuit, nefiind anexată ordonanța
Procurorului General sau a adjuncților săi prin care inculpatul să fie menținut în
calitate de bănuit pînă la 6 luni.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie
2014, apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate, cu menținerea sentinței.
Pentru a motiva soluția adoptată, instanța de apel a subliniat că vinovăția
inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 152 alin. (1) Cod penal se
confirmă prin cumulul de probe administrate pe cauză, care răstoarnă versiunea
înaintată de apelant precum că leziunile corporale ar fi rezultatul unei căderi al
părții vătămate. Mai mult de atît, martorii oculari Lungu Dumitru și Lungu Aliona
au declarat că se aflau la poartă în momentul în care partea vătămată era maltratată
de către inculpat, iar declarațiile date de către martorii Ipati Vasile și Vasilian
Maxim au fost apreciate critic de către instanța de apel, întrucît aceștia în instanța
de fond au declarat că partea vătămată și inculpatul se îmbrînceau, iar în instanța
de apel și-au schimbat declarațiile cu scopul de a favoriza situația inculpatului.
Referitor la categoria și mărimea pedepsei, instanța de apel a constatat că
aceasta este în limitele sancțiunii prescrise de norma incriminată, este legal
individualizată cu reținerea tuturor circumstanțelor agravante și atenuante existente
pe cauză, iar mărimea acesteia și modul de executare al pedepsei stabilite va
satisface scopul urmărit de legea penală.
Împotriva deciziei a declarat recurs ordinar partea vătămată, Lungu
Natalia, care fără a invoca vreun temei din cele 16 prevăzute pentru recurs la art.
427 alin. (1) Cod penal, solicită casarea hotărîrilor judecătorești, cu pronunțarea
unei noi hotărîri prin ca lui Lungu Serghei să-i fie stabilită o pedeapsă mai aspră,
întrucît instanțele de fond, la stabilirea pedepsei inculpatului, nu au luat în
2
considerație toate circumstanțele agravante ale cauzei și personalitatea
inculpatului.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca
fiind vădit neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele
considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța
de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Lecturînd textul recursului, Colegiul penal constată că recurenta contestă
decizia instanței de apel în latura penală, și anume, își manifestă dezacordul cu
mărimea pedepsei stabilite inculpatului, pe care o consideră prea blîndă.
Așadar, avînd în vedere că recurenta este de acord cu starea de fapt stabilită
de către instanțele de fond și cu încadrarea juridică a faptei inculpatului, instanța de
recurs se va expune doar asupra aspectului ce vizează mărimea și categoria
pedepsei stabilite lui Lungu Serghei.
Reieșind din partea motivatorie a hotărîrilor judecătorești adoptate pe caz, se
menționează că la stabilirea pedepsei, instanțele de fond au luat în considerație
gradul infracțiunii comise – mai puțin gravă, împrejurările în care a fost consumată
infracțiunea, personalitatea inculpatului, dar și lipsa circumstanțelor agravante și
constatarea circumstanței atenuante – comiterea infracțiunii pentru prima dată.
Astfel, soluția adoptată este în deplină corespundere cu cerințele expuse la pct. 18
din Hotărîrea explicativă a Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la unele
chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale, unde se menționează că: „La
adoptarea sentinței, individualizînd pedeapsa, instanța de judecată urmează să
respecte prevederile art. 96, 385 alin. (1), 394 alin.(1), (2) CPP, conform cărora
instanța de judecată este obligată să indice în partea descriptivă a sentinței care
sînt circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea inculpatului, datele
care caracterizează persoana inculpatului, precum și motivele soluției adoptate
referitoare la stabilirea pedepsei sau la liberarea de pedeapsă penală”.
Referitor la modul de executare al pedepsei, prin aplicarea prevederilor art.
90 Cod penal, instanța de recurs nu a stabilit vreun impediment de ordin legal, care
nu ar permite instanțelor de fond să dispusă suspendarea condiționată a executării
pedepsei.
În același context, Colegiul penal conchide că prin aplicarea prevederilor art.
90 Cod penal, inculpatul nu este absolvit definitiv de amenințarea legii penale,
deoarece termenul de probă presupune nu altceva decît o șansă în plus, acordată
inculpatului, cu scopul de a stimula obligativitatea respectării ordinii publice în
general, și a autorității legii penale – în principal.
Prin urmare, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu trebuie privită ca
fiind o soluție de achitare pentru inculpat, or, la o potențială încălcare a legislației
penale se va lua în considerație, în mod obligatoriu, inclusiv și pedeapsa stabilită
prin sentința adoptată în speța vizată.
Astfel, instanța de recurs conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel,
instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise la art. 414-419 Cod de
3
procedură penală, pronunțînd o hotărîre legală și întemeiată sub toate aspectele, iar
pe cale de consecință, temei pentru admiterea recursului ordinar declarat de către
partea vătămată nu a fost atestat, ceea ce echivalează cu inadmisibilitatea
recursului.
În corespundere cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de partea vătămată Lungu
Natalia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04
decembrie 2014, în cauza penală în privința lui Lungu Serghei Mihail, ca fiind
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 mai 2015.
Președinte Judecător Judecător
Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Petru Moraru
4