1ra-1423/2014 — 189 al. 2

1ra-1423/2014 — 189 al. 2 (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1423/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 septembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nadejda Toma, Petru Moraru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Valentina Bolgar în numele inculpaților Crețu Victor și Dain Anatoli, prin care se

solicită casarea sentinței judecătoriei Căușeni din 03 noiembrie 2011 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 28 mai 2014, în cauza penală în privința

lui,

Crețu Victor Vasile, născut la 30 aprilie 1976,

originar și domiciliat în s. Iargara, r-nul Leova.

Dain Anatoli Lev, născut la 16 aprilie 1958,

originar din Federația Rusă și domiciliat în or.

Basarabeasca, str. Gogol 2.

Datele referitoare la examinarea cauzei:

2011 (prima instanță)

2013; de la 16 ianuarie 2014 pînă la 28 mai

2014 (instanța de apel)

de la 29 iulie 2014 pînă la 03 septembrie 2014

(instanța de recurs).

C O N S T A T Ă :

procesul penal în privința inculpaților Dain Anatoli și Crețu Victor intentat în baza art.

189 alin. (2) lit. b) Cod penal pe motiv că există circumstanțe prevăzute de lege care

condiționează tragerea la răspundere penală.

pentru faptul că, în perioada 14-15 septembrie 2009, aflîndu-se în locul de detenție și

cunoscînd cu certitudine că la Oltu Vasile, domiciliat în or. Căușeni, str. C. Stamati 13,

s-a întors soția, Oltu Maria, de peste hotare și urmărind scopul primirii prin metoda

șantajului a bunurilor altei persoane, acționînd în baza unui plan criminal comun și la un

sfat prealabil, împărțindu-și rolurile, prin intermediul telefonului mobil, i-au solicitat lui

Oltu Vasile să le transmită suma de 1000 euro, șantajîndu-l că în caz de netransmitere a

sumei solicitate, vor destăinui soției sale precum că pe perioada aflării ei peste hotare

Oltu Vasile a avut relații sexuale cu o domnișoară.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care:

- Dain Anatoli să fie condamnat în baza art. 189 alin. (2) lit. b), 34 Cod penal la 6

ani închisoare, cu amendă în mărime de 500 unități convenționale.

1

- Crețu Victor, să fie condamnat în baza art. 189 alin. (2) lit. b), 34, 85 Cod penal

la 8 ani închisoare, cu amendă în mărime de 500 unități convenționale.

În motivarea cerințelor sale, acuzatorul de stat a invocat că instanța de fond

incorect a dispus încetarea procesului penal, deoarece inculpații au fost puși sub

învinuire la 20 octombrie 2010, cauza penală a fost remisă în instanța de judecată pentru

examinare în fond la 16 noiembrie 2010, iar hotărîrea Curții Constituționale, prin care a

fost declarat drept neconstituțional alin. (6) al articolului 63 Cod de procedură penală a

fost adoptată la 23 noiembrie 2010, adică ulterior punerii numiților sub învinuire și

remiterii cauzei în judecată.

La momentul urmăririi penale pe cauza dată și remiterii ei în instanță alin. (6) al

art. 63 Cod de procedură penală, fiind în vigoare, stipula că încetarea de drept a calității

de bănuit în legătură cu expirarea termenelor indicate în alin. (2), în cazul acumulării

ulterioare a probelor suficiente, nu împiedică punerea persoanei sub învinuire. În cazul

dat, după încetarea de drept a calității de bănuit au fost acumulate suficiente probe ce

demonstrau vinovăția inculpaților, iar legea procesual penală nu are efect retroactiv.

Totodată, cu toate că instanța corect i-a recunoscut pe inculpați vinovați de

comiterea infracțiunii încriminate, ulterior, ilegal a dispus finisarea urmăririi penale fără

a fi cercetate toate probele prezentate de partea acuzării, limitînd astfel egalitatea

armelor în proces.

3.1. Sentința a fost atacată și de către inculpatul Crețu Victor, care a solicitat

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care el să fie

achitat.

Apelantul a specificat că nu a comis infracțiunea imputată, în ședința de judecată

nu au fost administrate probe convingătoare și veridice în sensul vizat și că el nu are

nici o atribuție la cazul dat.

3.2. Sentința a fost atacată și de către inculpatul Dain Anatoli, care a solicitat

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri legale și obiective.

Apelantul a indicat că suma de 1000 de euro nu a fost transmisă, că dosarul a fost

fabricat.

toate apelurile au fost respinse ca nefondate, fiind menținută sentința.

administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința judiciară

cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat apreciere

justă, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce și a stabilit cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Instanța de fond în mod întemeiat a concluzionat că vinovăția inculpaților în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (2) lit. b) Cod penal este dovedită

integral.

Vinovăția inculpaților se confirma prin probele concludente administrate în cauza

penală, care demonstrau cu certitudine comiterea infracțiunii incriminate.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie a fost analizată în textul sentinței

iar temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit.

Totodată, în cauză au fost încălcate prevederile art. 63 alin. (2) Cod de procedură

penală, adică după expirarea termenelor indicate de lege, nu s-a dispus scoaterea

inculpaților de sub urmărirea penală sau punerea acestora sub învinuire.

Instanța de fond a constatat, că organul de urmărire penală a înaintat învinuirea

2

inculpaților cu încălcarea termenelor procedurali prevăzuți de art. 63 alin. (2) Cod de

procedură penală, astfel acest act procedural fiind lovit de nulitate. La fel, a fost

încălcată procedura privind punerea sub învinuire a inculpaților, încălcînd dreptul lor de

a nu fi urmăriți de mai multe ori, garantat de art. 22 Cod de procedură penală.

Procurorul era în drept să reia urmărirea penală numai respectând prevederile art. 287

Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de fond în mod întemeiat a ajuns la concluzia că deși pe parcursul

cercetării judecătorești au fost acumulate probe care au demonstrat comiterea de către

inculpați a infracțiunii incriminate, ei au fost puși sub învinuire ilegal, fapt ce genera

încetarea procesului penal în privința lor în temeiul art. 391 alin. (l) pct. 6) Cod de

procedură penală.

solicitat casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt

complet de judecată.

În motivarea recursului său, acuzatorul de stat a indicat că instanța de apel, la fel

ca și instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor administrate de către partea

acuzării, reținînd în seama inculpaților faptul săvîrșirii infracțiunii incriminate.

Totodată, instanțele nu au indicat în partea descriptivă și cea rezolutivă

circumstanțe prevăzute de lege care condiționează tragerea la răspundere penală.

Alin. (6) al art. 63 Cod de procedură penală, aplicabilă la data înaintării învinuirii

inculpaților, prevedea încetarea de drept a calității de bănuit în legătură cu expirarea

termenelor indicate la alin. (2), iar în cazul acumulării ulterioare a probelor suficiente,

nu împiedica punerea persoanei sub învinuire pentru același fapt.

Mai mult, încălcarea prevederilor art. 63 Cod de procedură penală nu a fost

invocată de către partea apărării în cadrul urmăririi penale, la finisarea ei în ordinea

prevăzută la art. 298-299/1 și 313 Cod de procedură penală.

noiembrie 2013, a fost admis recursul declarat, casată total decizia și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel.

comis următoarele erori de drept.

În primul rînd, potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual. Conform art. 251 alin. (1) și (4) Cod de

procedură penală, încălcarea prevederilor legale care reglementează desfășurarea

procesului penal atrage nulitatea actului procedural numai în cazul în care a fost

invocată la terminarea urmăririi penale, cînd partea ia cunoștință de materialele

dosarului. În corespundere cu art. 414 alin. (2) și (6) Cod de procedură penală, instanța

de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea

lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal. Instanța de apel nu este în

drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au

fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal.

Instanța de fond și cea de apel au sfidat aceste prescripții legale.

Astfel, conform hotărîrilor recurate, instanțele au constatat că organul de urmărire

penală a încălcat prevederile art. 22 și 63 Cod de procedură penală, deoarece a înaintat

învinuirea inculpaților peste termenul legal de 3 luni și i-a supus neîntemeiat la dubla

urmărire penală pentru aceeași faptă (pct. 2 și 4 din decizie).

3

Însă, potrivit proceselor-verbale din 21 octombrie 2010, de prezentare învinuiților

și apărătorilor lor a materialelor de urmărire penală, după luarea cunoștinței de

materialele urmăririi penale, ultimii nu au invocat încălcarea prevederilor art. 22 și 63

Cod de procedură penală (f.d. 246-245).

Prin urmare, dat fiind că inculpații și avocații nu au abordat nulitatea actelor

procedurale, presupuse a fi viciate juridic, în termenul prevăzut de lege, adică la

terminarea urmăririi penale, ei au pierdut dreptul să conteste aceste acte ulterior, adică

în instanțele de judecată, prezumîndu-se că ultimii au acceptat modul în care s-a

desfășurat respectivul proces penal.

La fel, inculpații și apărătorul lor, în ședința instanței de apel nu au susținut

încetarea procesului penal pe motivele specificate, solicitînd achitarea inculpaților de

sub învinuirea incriminată, iar instanța de apel nu a avut temei și suport legal pentru a

invoca din oficiu chestiunile abordate, deoarece acestea nu sunt prescrise în art. 251

alin. (2) și (3) Cod de procedură penală.

Pe lîngă aceasta, potrivit descriptivului deciziei adoptate și a procesului- verbal al

ședinței judiciare, instanța de apel și-a întemeiat concluziile pe probe scrise neverificate

și necitite în ședința de judecată, cît și neconsemnate în procesul-verbal.

Prin urmare, instanța de apel a adoptat o hotărîre, care nu cuprindea motive legale

pe care se întemeia soluția.

În al doilea rînd, în corespundere cu art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală,

cît și a jurisprudenței naționale, instanța de apel era obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel. Nerespectarea acestei obligații echivala cu

nerezolvarea fondului apelului, urmînd a fi dispusă casarea deciziei cu rejudecarea

cauzei în apel, întrucît asemenea eroare judiciară nu putea fi corectată în instanța de

recurs.

Aceste prevederi la fel au fost ignorate, deoarece, potrivit deciziei contestate,

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor indicate în apelul procurorului.

Circumstanțele expuse au rezultat în concluzia că, instanța de apel nu a judecat

apelul procurorului în condițiile legii, deoarece nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate și a adoptat o hotărîre care nu cuprindea motive legale pe care se

întemeiază soluția.

fost pronunțată integral la 25 iunie 2014, au fost respinse apelurile inculpaților și admis

apelul procurorului, casată integral sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care:

Dain Anatoli Lev și Crețu Victor Vasile au fost condamnați în baza art. 189

alin. (2) lit. b) Cod penal, cu stabilirea pedepsei în baza art. 34 Cod penal a cîte 6 (șase)

ani închisoare pentru fiecare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis, cu

amendă în mărime de 500 (cinci sute) unități convenționale, pentru fiecare.

La pedeapsa numită, a fost adăugată parțial, în baza art. 84 Cod penal prin cumul

de sentințe, lui Dain Anatoli, pedeapsa stabilită prin sentința judecătoriei Basarabeasca

din 02.10.2012, fiindu-i stabilită definitiv pedeapsa închisorii pe un termen de 13

(treisprezece) ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis și cu amendă în

mărime de 500 (cinci sute) unități convenționale.

Lui Crețu Victor i-a fost adăugată parțial, în baza art. 85 Cod penal, pedeapsa

neexecutată și stabilită prin sentința judecătoriei Leova din 16.09.2005, fiindu-i stabilită

definitiv pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de

tip închis, cu amendă în mărime de 500 (cinci sute) unități convenționale.

4

sentinței instanța de fond corect a determinat circumstanțele de fapt și de drept în ce

privește constatarea vinovăției inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate.

Concluzia respectivă atît instanța de fond, cît și instanța de apel a reținut-o în

baza administrării probelor concludente la cauză și prin care s-a demonstrat cu

certitudine vinovăția inculpaților în aceea că:

În perioada 14-15 septembrie 2009, Crețu Victor Vasile, aflîndu-se în locurile de

detenție, cunoscînd cu certitudine că la Oltu Vasile Grigore, domiciliat or. Căușeni, str

C.Stamati 13, s-a întors soția Oltu Maria, de peste hotarele țării și urmărind scopul

primirii, prin metoda șantajului, a bunurilor altei persoane, acționînd în baza unui plan

criminal comun, împreună și la un sfat prealabil cu deținutul Dain Anatoli Lev,

împărțindu-și rolurile, prin intermediul telefonului mobil l-au telefonat pe Oltu Vasile și

invocînd drept motiv precum, că îi vor destăinui soției acestuia precum, că pe perioada

aflării ei peste hotarele țării, el, Oltu Vasile, ar fi avut relații sexuale cu o domnișoară,

au cerut de la Oltu Vasile transmiterea sumei de 1000 Euro. Primind răspuns negativ, l-

au amenințat pe Oltu Vasile, cu răfuială fizică și acțiuni perverse atît în privința lui cît și

a soției sale Oltu Maria.

În baza aceluiași plan criminal, la 15.09.2010 Dain Anatoli, prin intermediul

telefonului mobil, l-a telefonat pe Scutari Iurie Petru, domiciliat or. Basarabeasca,

căruia i-a cerut să se deplaseze în or.Căușeni, pentru a primi o geantă, pe care urmează

ca să o transmită lui.

La fel, instanța de apel, luînd la bază constatările instanței de recurs a

concluzionat asupra netemeiniciei soluției instanței de fond cu privire la încetarea

procesului penal.

inculpaților, care a fost depus la 26 iunie 2014 (prin intermediul oficiului poștal) și care,

în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală solicită casarea

acestora cu achitarea inculpaților, din motiv că fapta nu a fost comisă de către ultimii.

În motivarea cerințelor sale, avocatul indică că instanța de apel a dat probelor o

apreciere ilegală fără o analiză a acestora prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

incorect ajungînd la concluzia cu privire la necesitatea condamnării inculpaților, întrucît

în acțiunile lor lipsesc elementele infracțiunii incriminate.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Studiind lucrările cauzei, Colegiul penal reține că conținutul recursului se reduce

doar la afirmarea asupra estimării incorecte a probelor de către instanța de apel.

Totodată instanța de apel a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor

cauzei penale, examinînd probele administrate din punct de vedere a utilității și

veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv și just a tras concluzia că

inculpații urmează a fi condamnați în baza art. 189 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Aceste circumstanțe au fost elucidate și constatate din totalitatea de probe

acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, cu respectarea prevederilor art. 101

Cod de procedură penală.

Totodată se reține că, pornind de la relevanțele art. art. 27, 414 alin. (1) și (2) a

5

Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria

sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl propun părțile este o competență și

prerogativă legală a acestei instanțe, care, nefiind temei de drept din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală, nici nu poate fi supusă criticii prin

intermediul recursului ordinar.

În altă odine de idei, Colegiul penal atestă și contradicțiile ce se conțin în

motivarea recursului, în care solicitarea avocatului mai întîi se întemeiază pe motivul

lipsei în acțiunile inculpaților a elementelor infracțiunii, iar apoi în genere pe lipsa

faptului infracțiunii.

În consecință, Colegiul penal conchide că hotărîrea contestată nu este afectată de

erori de drept prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, motiv pentru care se

constată că recursul declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Valentina Bolgar în

numele inculpaților Crețu Victor și Dain Anatoli, prin care se solicită casarea sentinței

judecătoriei Căușeni din 03 noiembrie 2011 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bender din 28 mai 2014, în cauza penală în privința lui Crețu Victor Vasile și

Dain Anatoli Lev, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 05 septembrie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nadejda Toma

Petru Moraru

6