1ra-1116/2014 — art. 264 alin.3 lit.a Cod penal

1ra-1116/2014 — art. 264 alin.3 lit.a Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1116/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

15 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti,

Iurie Bejenaru,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de partea

vătămată Ivanov Svetlana și inculpatul Lozan Mihail, împotriva sentinței

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 19 decembrie 2013 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2014, în cauza

penală în privința lui

Lozan Mihail Feodosie,

născut la 27 septembrie 1958, originar din s.

Cucuruzeni, r-nul Orhei, domiciliat pînă la

reținere în or. Orhei, str. Nucarilor 6.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

2013, Lozan Mihail a fost condamnat în baza art. 264 alin.(3) lit.a) Cod penal,

la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 2 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa închisorii a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

Acțiunile civile au fost admise parțial și s-a dispus încasarea de la Lozan

Mihail în beneficiul Judecătoriei Orhei, prejudiciul material în mărime de

1

47887 lei, iar în beneficiul lui Ivanov Svetlana prejudiciul moral în sumă de

30000 lei.

Mihail la 21 noiembrie 2012, aproximativ la ora 1800, conducînd automobilul

de model „Toyota Corolla”, cu nr/î OR MJ 799, deplasîndu-se pe traseul M-2

Chișinău-Soroca, ajungînd la intersecția cu drumul de acces spre spitalul de

psihiatrie Orhei, încălcînd prevederile art. 11 pct. f) al Regulamentului

Circulației Rutiere potrivit căruia: „Conducătorul de vehicul, în timpul

deplasării la trecerile pentru pietoni cu circulația nedirijată, este obligat, să cedeze

trecerea pietonilor aflați în traversarea drumului pe partea carosabilului în direcția de

mers a vehiculului”, precum și art. 45 alin.(1) lit.a), b), d) al RCR, care prevede

că, “Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase; d) situația rutieră, și art. 45 alin.(2) al RCR, ce

stipulează că, în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu

pune în pericol siguranța traficului, unde a tamponat pietonul Ivanov Sv. care

traversa partea carosabilă regulamentar, de la stînga spre dreapta, conform

semnului de deplasare a automobilului, în zona de acțiune a indicatorului

rutier 5.50.1 – trecere pentru pietoni, purtînd în brațe minora Ivanov An.

a.n.2012.

În rezultatul tamponării părții vătămate Ivanov Sv., potrivit raportului

de expertiză medico-legală nr. 345/D din 12.12.2012, acesteia i-au fost cauzate

vătămări corporale grave, iar minorei Ivanov A., vătămări corporale medii.

Lozan M., care au solicitat:

- procurorul, casarea sentinței, din motivul blîndeții pedepsei,

și anume instanța de fond a stabilit pedeapsa contrar prevederilor art.16, 61,

75 Cod penal, neținînd cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care se atribuie

la categoria celor grave, de condițiile comiterii accidentului manifestat prin

neglijență cît și prin sineîncredere exagerată la trafic, nerecuperarea

prejudiciului cauzat prin infracțiune. Prin urmare pedeapsa aplicată

inculpatului este prea blîndă, iar instanța nu a prezentat careva argumente

2

convingătoare, care ar motiva soluția dispusă, astfel fiind ignorate prevederile

legii penale, suferințele părților vătămate, atît materiale cît și morale, precum

și cerințele prevăzute la art. 90 Cod penal.

- inculpatul, casarea sentinței în latura stabilirii pedepsei

complementare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen minimal, iar acțiunea civilă să fie lăsată fără examinare, cu

posibilitatea examinării ulterioare în ordinea procedurii civile. În argumentare

a menționat că instanța nu a dat apreciere corespunzătoare probelor și anume

că el nu a încălcat prevederile art.11, 45 al Regulamentului Circulației Rutiere,

partea vătămată se afla în stare de ebrietate, fapt confirmat în procesul-verbal

al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului,

stării de ebrietate și naturii ei, stare ce a făcut-o pe victimă să apară brusc în

fața automobilului, el se deplasa cu o viteză de 50 km/oră, fapt confirmat de 3

martori ocular, prin urmare se deplasa cu viteza minimală. Referitor la

încasarea acțiunii civile a menționat că automobilul la procurare a fost

asigurat, astfel în baza acestei asigurări despăgubirile revin asiguratorului,

deoarece obligația de bază a asuguratorului este de a plăti îndemnizația de

asigurare la producerea cazului asigurat. Totodată, a invocat că nu este de

acord nici cu suma prejudiciului moral încasat în beneficiul părții vătămate,

deoarece el le-a recuperat.

martie 2014, au fost admise apelurile acuzatorului de stat și al inculpatului,

casată sentința contestată și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care:

- lui Lozan Mihail condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit.a) Cod penal

i-a fost stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, cu executarea în

penitenciar de tip deschis. Acțiunea civilă a părții vătămate Ivanov Sv.

privind încasarea prejudiciului material, a fost admisă în principiu, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea

procedurii civile. În rest, sentința a fost menținută.

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just concluzionînd că Lozan M. a

săvîrșit infracțiunea imputată.

3

Referitor la aplicarea pedepsei, instanța de apel a menționat că acțiunile

inculpatului au atentat în mod direct asupra vieții părții vătămate, fiind

prejudiciată în mod semnificativ starea de sănătate a părții vătămate Ivanov

Sv. și minorei Ivanov A., prin urmare instanța urmează a aplica o pedeapsă

reală sub formă de închisore, la un termen minim prevăzut de sancțiunea legii

penale. Cît privește argumentele inculpatului în vederea micșorării

termenului pedepsei complementare, deoarece automobilul este unicul mijloc

de întreținere, de care are nevoie, instanța de apel le-a considerat irelevante în

raport cu circumstanțele cauzei.

Totodată, în ce privește cerințele inculpatului referitor la examinarea în

ordine civilă a acțiunii civile înaintată de către Judecătoria Orhei, instanța le-a

considerat neîntemeiate, menționînd că prin contractul nr. 91 de achiziționare

a mărfurilor din 16.12.2011 SRL “Continet” în calitate de vînzător a vîndut și a

livrat, iar cumpărătorul - Judecătoria Orhei a recepționat și a achitat prețul

pentru automobilul de model “Toyota Corolla” în sumă de 199 990,00 lei. Prin

urmare, instanța de fond corect a reținut prejudiciul de natură patrimonială

cauzat părții civile, constatînd că, urmare a accidentului produs din vina

inculpatului automobilul în cauză a fost avariat, iar potrivit actului de

examinare a mijlocului de transport auto nr. 271/02 A din 11.02.2013 și a

raportului de evaluare a pagubei nr. 271/03 A din 22.02.2013 se atestă că,

valoarea prejudiciului cauzat proprietarului autovehiculului de model

“Toyota Corolla” cu n/î OR MJ 799, constituie 65 442,27 lei.

În cadrul cercetării judecătorești, partea civilă Judecătoria Orhei a

înaintat cererea privind concretizarea cuantumului prejudiciului material

cauzat prin infracțiune, prin care solicită încasarea de la inculpat a

prejudiciului material în sumă de 47 887 lei și a celui moral de 10 000 lei.

Respectiv instanța de fond întemeiat a încasat de la inculpat în

beneficiul Judecătoriei Orhei suma de 47 887 lei, cu titlu de prejudiciu

material, sumă care a fost achitată pentru reparația automobilului de model

“Toyota Corolla”.

Totodată, instanța a menționat că în cadrul ședinței instanței de apel

partea vătămată Ivanov Sv. a solicitat încasarea prejudiciului material fără a

indica exact suma, pe cînd în cadrul urmăririi penale ultima a invocat că în

urma producerii accidentului rutier a suportat cheltuieli pentru tratament

medicamentos în mărime de 30 000 lei.

4

Astfel, luînd în considerație că partea vătămată Ivanov Sv. nu a

concretizat suma prejudiciului material suportat, iar pentru concretizare este

nevoie de termen suplimentar, în vederea evitării tergiversării examinării

cauzei, instanța urmează să admită în principiu cerințele părții vătămate,

referitor la încasarea prejudiciului material, lăsînd ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

La fel, instanța a conchis că la apreciarea daunelor morale încasată în

beneficiul părții vătămate, Ivanov Sv., constată că acestea sunt proporționale

cu suferințele fizice cauzate, care a suferit o perioadă îndelungată de

spitalizare și intervenții chirurgicale traumatizate, astfel, este justificat

cuantumul de 30 000 lei, sumă apreciată în acord cu interpretarea

jurispudenței naționale, cît și europene.

Repararea prejudiciului moral în sumă de 30 000 lei, este apreciată ca

fiind în deplină concordanță cu principiul răspunderii civile delictuale care

impune repararea integrală, reală și efectivă a daunelor morale cu luarea în

considerare a urmăririlor faptei asupra integrității corporale și sănătății

victimei, a naturii și duratei acestora.

vătămată Ivanov Svetlana și inculpatul Lozan Mihail, care au solicitat:

- partea vătămată, invocînd ca temei de drept prevederile art. 427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, casarea hotărîrii contestate,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, cu aplicarea în privința lui

Lozan M. a prevederilor art. 90 Cod penal, invocînd că hotărîrea instanței de

apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii. Inculpatul i-a restituit prejudiciul material

încă în cadrul urmăririi penale, care a achitat costul intervențiilor chirurgicale.

Dînsa a fost de acord cu sentința instanței de fond privind condamnarea

inculpatului la o pedeapsă condiționată, fapt ce i-ar permite angajarea în

cîmpul muncii, pentru a-i putea recupera ulterior și prejudiciul moral.

Consideră, că prin decizia instanței de apel, a fost lipsită de posibilitatea de a-i

fi restituit prejudiciul moral. Astfel, pedeapsa penală urmează să corecteze și

să reeduce persoana, dar nu să o distrugă.

- inculpatul Lozan M., care, invocînd temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, casarea acesteia, cu aplicarea art. 90 Cod

5

penal, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen minimal, iar acțiunea civilă să fie lăsată fără examinare, cu

posibilitatea examinării ulterioare în ordinea procedurii civile. Recurentul a

invocat că și-a recunoscut vina și regret de cele săvîrșite, iar instanța de apel

prin privarea sa de libertate și de dreptul de a conduce mijloace de transport i-

a creat o situație dificilă la angajarea sa la serviciu, precum și la recuperarea

prejudiciului încasat în favoarea părții vătămate. Nu este de acord cu faptul că

instanța nu a stabilit față de el circumstanțe atenuante și anume că a săvîrșit

pentru prima data o infracțiune, recunoașterea vinovăției și recuperarea

parțială a prejudiciului. Prin urmare, instanța de apel nu a ținut cont de faptul

că a recuperat în întregime prejudiciul material cauzat părții vătămate Ivanov

Svetlana, astfel instanța de apel a stabilit și a admis acțiunea civilă a părții

vătămate precum că i-a fost cauzat prejudiciu material de 30 000 lei. Totodată,

a menționat că se află în dificultate de a recupera la moment și prejudiciul

cauzat Judecătoriei Orhei, deoarece a fost concediat și nu are posibilitate să se

angajeze. Astfel, instanța de apel a ignorat prevederile art. 61 Cod penal și

anume că executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să

înjosească demnitatea persoanei condamnate. Pentru prima data a fost atras la

răspundere penală, soția nu este încadrată în cîmpul muncii, iar instanța nu a

făcut analiza tuturor probelor prezentate.

La fel, a menționat că potrivit art. 225 Cod de procedură penală, dacă la

soluționarea acțiunii civile, pentru a stabili suma despăgubirilor cuvenite

părții civile, apare necesitatea de a amîna judecarea cauzei pentru a se

administra probe suplimentare, instanța poate să admită în principiu acțiunea

civilă, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța

în ordinea procedurii civile.

cauzei, Colegiul penal lărgit consideră că recursul părții vătămate urmează a

fi respins, ca inadmisibil, iar cel a inculpatului admis, din următoarele

considerente.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurenți și este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

6

agrava situația condamnaților.

Partea vătămată Ivanov Sv. și inculpatul Lozan M., au invocat în

recursurile declarate ca temei pentru recurs pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală.

Potrivit pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile comise de

instanțele de fond și de apel cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărîrii, însă necătînd la faptul că inculpatul face trimitere la art. 427 alin. (1)

pct.6) CPP, în recurs a invocat că – nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau

instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru

care condamnatul a fost pus sub învinuire, temei prevăzut la alin.(8) al art.427

Cod de procedură penală.

Colegiul constată că nici unul din temeiurile, la care se referă autorii

recursurilor, nu sînt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorii de

drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

deciziei instanței de apel.

Astfel, recurenții nu indică nici un argument în susținerea acestor

motive, nu invocă concret, asupra căror motive nu s-a pronunțat instanța de

apel.

În acest context, instanța de recurs menționează că, instanța de apel

a respectat prevederile art. 414-418 Cod de procedură penală, în hotărîrea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile

declarate, motivîndu-și soluția, care nu contrazice dispozitivul hotărîrii sale,

fiind expusă clar.

Totodată, Colegiul reține că atît partea vătămată Ivanov Sv., cît și

inculpatul nu sunt de acord cu pedeapsa stabilită lui Lozan M., și anume că s-

a aplicat suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probă, precum și s-a aplicat pedeapsa complementară – privarea de dreptul

de a conduce mijlocul de transport.

În acest sens, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Lui Lozan Mihail în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, i-a fost

7

stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani, cu executarea în penitenciar de

tip deschis.

Pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, cît și a altor

persoane. Or, ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă scopul său

represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Colegiul menționează că, reieșind din criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 Cod penal, instanța de judecată

îi stabilește persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în articolul corespunzător din partea

specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia.

Din decizia instanței de apel se constată că, la stabilirea și aplicarea

pedepsei, instanța a avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a

acesteia, prevăzute de art. 7, 61 și 75 Cod penal.

Infracțiunea de comiterea căreia Lozan Mihail a fost recunoscut vinovat

și condamnat (art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal), prevede pedeapsa închisorii de

la 3 la 7 ani, iar potrivit art. 16 Cod penal, face parte din categoria

infracțiunilor grave.

Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau

să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

La stabilirea pedepsei, instanța de judecată, urmează să țină cont de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acestuia, de persoana celui

vinovat, de toate circumstanțele cauzei.

8

La fel, instanța de recurs conchide, că instanța de apel, corect a exclus

prevederile art. 90 Cod penal și a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii.

Avînd în vedere cumulul de împrejurări, Colegiul penal conchide că,

pedeapsa închisorii în aceste limite, aplicată inculpatului Lozan M. de către

instanța de apel (3 ani închisoare), este stabilită corespunzător gravității

faptei, în raport cu pericolul social, atitudinea inculpatului față de cele comise,

precum și luînd în considerație, circumstanțele atenuante stabilite.

Cît privește argumentul inculpatului cu referire la soluționarea acțiunii

civile înaintată de către Judecătoria Orhei, Colegiul penal lărgit, reieșind din

materialele cauzei, constată că instanțele de fond și apel au adoptat o soluție

greșită sub acest aspect, din următoarele motive.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau

parțială a hotărîrii atacate și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi

hotărîri, dacă nu se agravează situația condamnatului.

Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze parțial, atunci cînd se constată comiterea unei erori de

drept, care a dus la adoptarea unei hotărîri ilegale.

Potrivit sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 19 decembrie

2013, instanța de fond, judecînd cauza, a dispus admiterea parțială a

acțiunilor civile înaintate de Judecătoria Orhei și partea vătămată Ivanov Sv.,

cu încasarea de la Lozan M.:

- în beneficiul Judecătoriei Orhei, prejudiciul material în sumă de 47 887

(patruzeci și șapte mii opt sute optzeci și șapte) lei.

- în beneficiul lui Ivanov Sv., prejudiciul moral în mărime de 30 000

(treizeci mii) lei.

Din textul deciziei instanței de apel, rezultă că, în latura civilă, instanța

de apel a rejudecat cauza și a admis în principiu acțiunea civilă a părții

vătămate Ivanov Sv. privind încasarea prejudiciului material, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea civilă.

În rest, acțiunea civilă a fost menținută.

Potrivit art. 23 alin. (2) Cod de procedură penală, victima unei fapte care

constituie componență de infracțiune este în drept să ceară, în condițiile

9

prezentului cod, pornirea unei cauze penale, să participe la procesul penal în

calitate de parte vătămată și să-i fie reparate prejudiciile morale, fizice și

materiale.

Colegiul penal reține, că în temeiul art. 219 alin. (1) Cod de procedură

penală, acțiunea civilă în procesul penal poate fi intentată la cererea

persoanelor fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale,

morale sau, după caz, le-a fost adusă daună reputației profesionale nemijlocit

prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală sau în legătură

cu săvîrșirea acesteia.

Persoanele fizice și juridice cărora le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit

prin acțiunile interzise de legea penală pot înainta o acțiune civilă privitor la

despăgubire prin:

1) restituirea în natură a obiectelor sau a contravalorii bunurilor pierdute

ori nimicite în urma săvîrșirii faptei interzise de legea penală;

2) compensarea cheltuielilor pentru procurarea bunurilor pierdute ori

nimicite sau restabilirea calității, aspectului comercial, precum și repararea

bunurilor deteriorate;

3) compensarea venitului ratat în urma acțiunilor interzise de legea

penală;

4) repararea prejudiciului moral sau, după caz, a daunei aduse reputației

profesionale.

Prejudiciul material se consideră legat de săvîrșirea acțiunii interzise de

legea penală dacă el se exprimă în cheltuieli pentru:

1) tratamentul părții vătămate și îngrijirea acesteia;

2) înmormîntarea părții vătămate;

3) plata sumelor de asigurare, îndemnizațiilor și pensiilor;

4) executarea contractului de depozit al bunurilor.

Astfel, Colegiul penal conchide că, potrivit art. 3 din Legea nr.414 din

22.12.2006 „Cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube

produse de autovehicule”, obiect al asigurării obligatorii de răspundere civilă

auto îl constituie răspunderea civilă a posesorului și utilizatorului de

autovehicul pentru orice pagubă sau vătămare corporală produsă prin

accident de autovehicul în limitele teritoriale de acoperire ale asigurării.

Art. 15 din Legea nominalizată, stipulează că asiguratorul acordă

10

despăgubiri dacă prejudiciile s-au produs din culpa asiguratorului sau a

utilizatorului de autovehicul, precum și în cazul în care, la data accidentului:

a) utilizatorul nu este inclus în contractul de asigurare încheiat între

posesor și asigurator.

Colegiul penal conchide că, în speță, automobilul implicat în accident

de model „Toyota Corolla” cu nr/î OR MJ 799, a fost asigurat în baza poliței

de asigurare obligatorie seria AG nr.0388244 anexă la contractul de asigurare

nr. 18/388244 din 31.01.2012 asigurator fiind ÎM SIA „Moldasig” SRL.

Prin urmare, despăgubirile revin asiguratorului, deoarece obligația de

bază a asiguratorului este de a plăti îndemnizația de asigurare la producerea

cazului asigurat.

Respectiv, în conformitate cu prevederile art. 1410 Codului civil,

persoanele a căror activitate este legată de un izvor de pericol sporit pentru

lumea înconjurătoare (exploatarea vehiculelor, a instalațiilor, mecanismelor,

folosirea energiei electrice, a substanțelor explozibile, efectuarea lucrărilor de

construcții etc.) au obligația să repare prejudiciul cauzat de izvorul de pericol

sporit dacă nu demonstrează că prejudiciul se datorează unei forțe majore (cu

excepția cazurilor în care dauna a survenit ca urmare a exploatării navelor

aeriene) sau din intenția persoanei vătămate.

Obligația de reparare a prejudiciului revine persoanei care posedă

izvorul de pericol sporit în baza dreptului de proprietate ori în alt temei legal

sau persoanei care și-a asumat paza izvorului de pericol sporit.

Astfel, avînd în vedere că acțiunea civilă nu este înaintată către partea

ce urmează a avea calitatea de pîrît în prezenta cauză și care urmează să

răspundă pentru prejudiciul cauzat, acestea urmau a fi înaintate împotriva ÎM

SIA „Moldasig” SRL.

Colegiul penal lărgit consideră că recursul declarat de către partea

vătămată Ivanov Maria urmează a fi respins, ca inadmisibil, iar cel declarat de

inculpatul Lozan M. să fie admis, cu casarea parțială a hotărîrilor instanțelor

de fond și apel în latura civilă, rejudecată cauza, cu pronunțarea unei noi

hotărîri prin care acțiunea civilă înaintată de Judecătoria Orhei să fie lăsată

fără soluționare.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit

11

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de partea vătămată

Ivanov Svetlana.

Admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Lozan Mihail,

casează parțial sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 19 decembrie

2013 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2014,

în latura civilă, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre, după cum

urmează.

Acțiunea civilă înaintată de Judecătoria Orhei, privind încasarea

prejudiciului material se lăsa fără examinare.

Se explică părților dreptul de a se adresa cu acțiune în ordinea

procedurii civile.

În rest, dispozițiile hotărîrilor contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, publicată la 12 august 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Iurie Bejenaru

12