1ra-1020/2014 — art. 287 alin. 2 lit. b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 287 alin. 2 lit. b CP
- Temei legal
- art. 427 alin.6,8,12 CPP
1ra-1020/2014 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-1020/14
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
24 iunie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Elena Covalenco,
Judecători – Constantin Alerguș, Liliana Catan, Iurie Bejenaru, Dumitru
Mardari
a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de avocatul
Andriuța Roman în numele inculpatului Gușilo Dmitrii de avocatul Bogatu
Dragoș în numele inculpatului Tetelea Vasile și de avocatul Gagiu Ion în
numele inculpaților Gușilo Dmitrii și Tetelea Vasile, împotriva deciziei
Colegiul penal al Curții de Apel Bălți din 19 martie 2014, în cauza penală în
privința lui
Gușilo Dmitrii Semion,
născut la 23 iulie 1987, originar și domiciliat
pînă la reținere în or. Soroca, str. Crizantemelor,
nr. 27;
și
Tetelea Vasile Tudor,
născut la 06 octombrie 1984, originar și
domiciliată pînă la reținere or. Soroca, str. V.
Stroescu, nr. 88/1, ap. 4.
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
de la 11 octombrie 2011 - pînă la 09 ianuarie 2012
(instanța de fond);
de la 03 februarie 2012 - pînă la 11 aprilie 2012 de
la 01 martie 2013 – pînă la 19 martie 2014 (instanța
de apel);
de la 08 octombrie 2012 - pînă la 25 decembrie
2012; de la 06 mai 2014 – pînă la 24 iunie 2014
(instanța de recurs ordinar).
Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală
legal executată.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Soroca din 09 ianuarie 2012,
procesul penal în privința lui Gușilo Dmitrii și Tetelea Vasile, în baza
art. 287 alin. (2) lit.b) Cod penal, a fost încetat în temeiul art. 391 alin.(2) Cod
de procedură penală, deoarece fapta comisă de aceștia constituie o
contravenție, prevăzută de art. 78 alin. (3) Cod contravențional.
1
În baza art. 30 Cod contravențional, Gușilo Dmitrii și Tetelea Vasile, au
fost liberați de răspundere contravențională, din motivul expirării termenului
de aplicare a sancțiunii contravenționale.
Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra
cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii
civile.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, la 15 aprilie
2011, aproximativ la orele 2300 Gușilo Dmitrii și Tetelea Vasile, aflîndu-se în
fața barului „Speranța” din or. Soroca, unde au intrat în conflict cu cet.
Palamarciuc V., și în urma loviturii aplicate de Palamarciuc V. lui Tetelea V.,
inculpații l-au lovit cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului pe
pătimit, cauzîndu-i potrivit raportului de expertiză medico legală nr. 142 „A”
din 08 septembrie 2011, vătămări corporale ușoare.
Instanța de fond a reîncadrat acțiunile lui Gușilo Dmitrii și Tetelea
Vasile din prevederile art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, în cele ale art. 78 alin.
(3) Cod contravențional, adică vătămarea intenționată ușoară a integrității
corporale, care a provocat o dereglare de scurtă durată a sănătății.
Sentința a fost contestată cu apel de către procuror, care a solicitat
casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care, Gușilo Dmitrii să fie
condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 2 ani și 6 luni
închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar Tetelea
Vasile să fie condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu aplicarea
prevederilor art. 85 Cod penal, la 3 ani 6 luni înhisoare, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În motivarea apelului a invocat că, instanța de fond greșit a stabilit
circumstanțele cauzei, incorect a calificat acțiunile inculpaților, ca fiind de
ordin contravențional. Consideră, că prima instanță a ignorat corpurile delicte
și anume scurta cu care a fost îmbrăcat partea vătămată și care era ruptă,
precum și husa pentru telefonul mobil pe care erau pete de culoare brună,
asemănătoare sîngele, la fel nu s-au luat în considerație fotografiile lui
Palamarciuc V. după maltratarea din 15.04.2011.
La fel, instanța de fond nu a dat o apreciere cuvenită declarațiilor
martorilor și părții vătămate, din care rezultă că, inculpații i-au numit cu
cuvinte injurioase pe Gorcea A. și Palamarciuc V. atît în incinta barului cît și
în stradă. Totodată, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că inculpații i-au
aplicat loviturile lui Palamarciuc V. într-un loc public.
2
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 aprilie 2012,
apelul procurorului, a fost respins ca nefondat cu menținerea sentinței
contestate.
În motivarea soluției adoptate instanța de apel a invocat că afirmațiile
precum că în rezultatul acțiunilor inculpaților au fost tulburate atît relațiile
sociale, cît și relațiile ce asigură o ambianță liniștită de conviețuire în
societate, cît și relațiile de inviolabilitate a persoanei, a integrității
patrimoniului și de activitate normală a instituției publice, nu sunt fondate,
deoarece în cadrul cercetării judecătorești nu a fost stabilită o astfel de
tulburare, la fel nu a fost constatată nici periclitarea activității barului, care la
acel moment era închis.
Împotriva deciziei nominalizate a declarat recurs ordinar acuzatorul
de stat, care invocînd temeiurile de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6)
și 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea
rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată, argumentînd
că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel
de către procuror, decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția, iar faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
Consideră că în rezultatul acțiunilor inculpaților au fost tulburate atît
relațiile sociale, cît și relațiile ce asigură o ambianță liniștită de conviețuire în
societate, precum și relațiile de inviolabilitate a persoanei, a integrității
patrimoniului și de activitate normală a instituției publice, astfel, în speță
acțiunile inculpaților urmau a fi calificate drept huliganism.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din
25 decembrie 2012, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată
decizia Curții de Apel Bălți din 11 aprilie 2012 și dispusă rejudecarea cauzei
de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Instanța de recurs a constatat că instanța de apel în decizia
contestată nu s-a pronunțat, s-au s-a pronunțat superficial, fără o argumentare
cuvenită asupra motivelor invocate de acuzatorul de stat în apelul declarat.
La fel, s-a menționat că instanța de apel nu a determinat cine în realitate a
fost inițiatorul conflictului (nu cine a lovit primul), vîrsta participanților la
conflict, precum și motivele intervenției părții vătămate V. Palamarciuc în
conflict.
Totodată, Colegiul penal a considerat că motivarea deciziei instanței de
apel este declarativă și eronată, care se combate prin declarațiile martorilor
Caraman M., Goncear A., precum și prin declarațiile părții vătămate V.
3
Palamarciuc din care rezultă că bătaia a început în bar apoi a continuat în
poarta barului și în drum. Prin urmare, instanța de apel a ignorat prevederile
art. 131 lit. a) Cod penal, greșit interpretînd incinta barului, locul de lîngă
poarta barului și drumul public ca locuri unde nu s-a încălcat ordinea publică.
Astfel, în opinia Colegiului penal, este evident, că prin acțiunile inculpaților a
fost încălcată ordinea publică, fiind încălcată ambianța liniștită de conviețuire
în societate, cît și relațiile de inviolabilitate a părții vătămate V. Palamarciuc,
care a fost maltratat în loc public.
Rejudecînd cauza, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Bălți din 19 martie 2014, apelul procurorului, a fost admis, casată parțial
sentința Judecătoriei Soroca din 09 ianuarie 2012, în latura penală și
pronunțată o nouă hotărîrie potrivit modului stabilit pentru prima instanță
prin care:
- Gușilo Dmitrii a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod
penal, la 2 ani închisoare.
În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost
suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.
Tetelea Vasile a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod
penal, la 2 ani și 6 luni închisoare.
În conformitate cu prevederile art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe,
la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată parțial pedeapsa fixată prin sentința
Judecătoriei Soroca din 26 mai 2009, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 3
ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.
În rest, sentința a fost menținută.
10.În decizia adoptată instanța de apel a constatat fapta și circumstanțele
comiterii infracțiunii de huliganism, invocate în rechizitoriu concluzionînd
totodată despre necesitatea excluderii din descrierea faptei imputate prin
învinuirea formulată inculpaților sintagma “exprimînd o vădită lipsă de
respect față de societate, de regulile sociale și morale de conviețuire”,
sintagmă care a fost exclusă prin Legea nr. 277-XVI din 18.12.2008, în vigoare
din 24.05.2009. La fel, Colegiul penal a conchis că urmează a fi exclusă și
constatarea privind aplicarea de către Gușilo D. a unei lovituri cu o sticlă din
masă plastică cu bere peste cap părții vătămate, deoarece învinuirea în acest
sens nu a fost confirmată prin careva probe .
Instanța de apel a conchis că acțiunile inculpaților Gușilo D.și Tetelea
V.corect se încadrează în dispoziția art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal.
4
La fel, Colegiul penal a concluzionat că instanța de fond nu a dat o
apreciere justă probelor prezentate, iar în consecință a făcut o încadrare
juridică greșită a faptelor comise de inculpați.
Nefiind deacord cu decizia instanței de apel din 19 martie 2014 au
declarat recursuri ordinare avocatul Andriuță R. în numele inculpatului
Gușilo D., avocatul Bogatu D. în numele inculpatului Tetelea V. și avocatul
Gagiu I. în numele inculpaților Tetelea V. și Gușilo D., care au solicitat:
- avocatul Andriuță R. în numele inculpatului Gușilo D., invocînd
temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,
casarea deciziei contestate cu menținerea sentinței Judecătoriei Soroca din 09
ianuarie 2012, argumentînd că instanța de apel neîntemeiat a admis apelul
procurorului, greșit încadrînd acțiunile lui Gușilo D. în baza art. 287 alin. (2)
lit.b) Cod penal, consideră că în speță cu certitudine s-a stabilit că inculpații
prin acțiunile lor au comis vătămarea corporală ușoară dar nu o infracțiune de
huliganism. Mai mult, prin delarațiile martorilor Gorea A. și Caraman M. se
confirmă faptul că inculpații nu aveau intenții huliganice;
- avocatul Bogatu D. în numele inculpatului Tetelea V., invocînd
temeiurile de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de
procedură penală, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței
Judecătoriei Soroca din 09 ianuarie 2012. În argumentarea recursului
recurentul a invocat că decizia contestată este ilegală, expusă neclar, nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, nu sunt întrunite elementele
infracțiunii, precum și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
Consideră că în conflictul care a avut loc la 15 aprilie 2011 au fost două
faze distincte. La aplicarea loviturii de către Palamarciuc lui Tetelea V., prima
fază a conflictului s-a finisat și a început a doua fază, cu absolut alte intenții și
alte circumstanțe, precum și parțial cu alți participanți. Astfel, consideră ca
fiind greșită concluzia instanței de apel referitor la faptul că acțiunile săvîrșite
în incinta și pe teritoriul barului cu cele continuate în afara barului sunt un tot
întreg, adică continuarea intențiilor huliganice.
În opinia apărării, partea acuzării atît la etapa urmăririi penale, cît și la
faza cercetării judecătorești nu a prezentat probe concludente, pertinente, care
ar demonstra vinovăția lui Tetelea V. în săvîrșirea infracțiunii incriminate.
Instanța de apel nu și-a motivat soluția din care considerente a admis
unele probe și argumente prezentate de partea acuzării și le-a respins pe cele
ale apărării, limitîndu-se doar la aprecierea critică a declaraților inculpaților;
5
avocatul Gagiu I. în numele inculpaților Tetelea V. și Gușilo D., invocînd temeiul
de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) pct. 12) Cod de procedură penală, casarea
deciziei contestate și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care procesul penal în
privința inculpaților în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, să fie încetat, pe
motiv că fapta inculpaților constituie contravenție prevăzută de art. 78 alin. (3)
Cod Contravențional, eliberîndu-i de răspundere contravențională în temeiul art.
30 Cod Contravențional.
În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat că în acțiunile
comise de inculpați lipsește elementul constitutiv al infracțiunii incriminate -
intenția. Intențiile inculpaților la aplicarea loviturilor lui Palamarciuc V. au fost
de a riposta atacului, precum și de a – și apăra onoarea, demnitatea și integritatea
fizică, dar nicidecum de a săvîrși o infracțiune de huliganism.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor
declarate de avocații Andriuță Roman, Gagiu Ion și Bogatu Dragoș în numele
inculpaților, solicitînd respingerea acestora ca fiind vădit neîntemeiate, deoarece
decizia contestată corespunde prevederilor art. 414, 436 alin. (2) Cod de
procedură penală.
Judecînd recursurile ordinare în raport cu materialele cauzei și
motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră că
recursurile ordinare declarate de avocații Andriuța R. și Gagiu I. în numele
inculpatului Gușilo D. urmează a fi respinse, iar cele ale avocaților Bogatu D. și
Gagiu I. în numele inculpatului Tetelea V. admise, din următoarele considerente.
Potrivit art. 435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd
recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a
hotărîrii atacate și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi hotărîri, dacă nu se
agravează situația condamnatului.
Potrivit alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în
drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația
condamnatului.
Conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel,
judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza
oricăror probe noi prezentate instanței de apel.
În recursurile ordinare declarate de avocații Andriuță Roman, Gagiu Ion
și Bogatu Dragoș în numele inculpaților se invocă temeiurile prevăzute în
art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, argumentînd că
6
decizia instanței de apel prin care inculpații au fost condamnați în baza art.
287 alin. (2) lit. b) Cod penal este vădit neîntemeiată și ilegală.
Pct. 8) și 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, stipulează că
hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara o eroare
de drept, comisă de aceasta, atunci cînd nu au fost întrunite elementele
infracțiunii și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
Însă, pentru o atare concluzie, trebuie să se țină seama de fapta săvîrșită
și cum aceasta a fost stabilită de către instanța de apel, și dacă această faptă a
fost încadrată în norma penală corectă, iar dacă fapta s-a încadrat într-o altă
normă penală, înseamnă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită.
Potrivit art. 113 alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii
determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între
semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii
prevăzute de norma penală.
Temeiurile invocate în recursurile avocaților Andriuță Roman și Gagiu
Ion și Bogatu Dragoș în numele inculpaților, în opinia Colegiului penal, nu
și-au găsit confirmarea, nefiind stabilite presupusele erori de drept.
Prin urmare, Colegiul statuează, că instanța de apel a cercetat toate
probele, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, le-a
dat o apreciere obiectivă din punct de vedere al pertinenței, concludenței,
utilității în cauză și care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpaților
în săvîrșirea infracțiunii imputate.
Totodată, instanța de recurs atestă faptul, că instanța de apel corect a
stabilit starea de fapt, și în acțiunile lui Tetelea D. și Gușilo V., just au fost
reținute elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2)
lit. b) Cod penal și anume – huliganismul, adică acțiuni intenționate, care încalcă
grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, sau de
amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, săvîrșite de două sau mai multe
persoane.
Colegiul penal remarcă că, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de
art. 287 Cod penal, constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunile care
încalcă grosolan ordinea publică, însoțită de aplicarea violenței asupra
persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de
opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor
persoane care curmă actele huliganice, ori în acțiunile care, prin conținutul
lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.
7
Din cele sus menționate reiese că fapta prejudiciabilă examinată cunoaște
patru modalități normative cu caracter alternativ, iar în acțiunile inculpaților a
fost reținută modalitatea: acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de
aplicarea violenței asupra persoanelor.
Prin acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică se înțelege fapta săvîrșită în
public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează în acostarea
jignitoare a persoanelor, în alte acțiuni similare ce încalcă normele etice,
tulbură ordinea publică și liniștea persoanelor.
Din materialele cauzei și anume procesul - verbal de cercetare la fața
locului din 29.04.2011 cu tabelul foto (f.d.26- 30, vol. I) rezultă că, acțiunile
inculpaților au demarat în incinta barului „Speranța” din or. Soroca,
continuînd pe stradă, fapt ce dovedește că acțiunile s-au petrecut în loc public.
Chiar din declarațiile inculpaților se atestă că acțiunile au început în incinta
barului, iar apoi au continuat în drum, loc lîngă bar în prezența altor
persoane. Cel puțin din declarațiile acestora, acțiunile îndreptate asupra părții
vătămate Palamarciuc Vasile, au avut loc în văzul concubinei acestuia, A.
Garcea, care a declarat că a auzit că la observațiile lui Palamarciuc V. referitor
la comportamentul obraznic manifestat de inculpați, ultimii i-au răspuns într-
un ton batjocoritor. Ulterior, cînd a ieșit afară cu sticla de bere pentru a o
transmite inculpaților, l-a văzut pe Palamarciuc V. tăbărît la pămînt, iar
inculpații îi aplicau lovituri cu picioarele pe diferite părți ale corpului (f.d.
206-209, vol. I), iar din declarațiile martorului Caraman Mihail, rezultă că
acesta cînd s-a întors de la veceu a văzut, că partea vătămată Palamarciuc V.,
era la pămînt fiind atacat de către inculpați, care îi aplicau lovituri cu mîinile
și picioarele, numindu-l cu cuvinte necenzurate, atunci s-a îndreptat spre ei
împreună cu Garcea A. să-i despartă.
Modalitatea de huliganism, reținută în acțiunile inculpaților, fapta
prejudiciabilă presupune aplicarea violenței asupra persoanelor.
În sensul art. 287 Cod penal, prin violență se are în vedere violența soldată
cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății ori violența soldată
cu leziuni corporale care nu presupun nici dereglarea de scurtă durată a
sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de muncă. Astfel,
în speța dată prezența violenței este constatată prin rapoartele de examinare
medico – legală nr. 179 din 20.04.2011 și cel de expertiză medico-legală nr. 142
„A” din 08.09.2011, potrivit cărora la Palamarciuc Vasile s-au depistat
vătămări corporale ușoare (f.d.40, 72-73, vol. I).
8
Reieșind din cele menționate, Colegiul penal conchide că instanța de
apel corect a statuat că acțiunile lui Tetelea Vasile și Gușilo Dmitrii întrunesc
elementele infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.
Totodată, instanța de recurs reține că la individualizarea pedepsei
inculpaților, instanța de apel a reținut în deplină măsură prevederile art. 75
Cod penal, care stipulează că persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea
unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în partea
specială a prezentului Cod și în strictă conformitate cu dispozițiile părții
generale a prezentului Cod.
În cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în
măsură să înfăptuiască nemijlocit opera de individualizare a pedepsei pentru
infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplină libertate de acțiune în
vederea realizării acestei operațiuni.
Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de
judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii
săvîrșite și cu periculozitatea infractorului.
Astfel, Colegiul reține că persoanei declarate vinovate trebuie să i se
aplice o pedeapsă, menționăm, echitabilă, în limitele sancțiunii legii în baza
căruia persoana se declară vinovată. În același rînd, după caz, instanța este în
drept să aplice și prevederile Părții generale a Codului penal, în special, a
prevederilor art.90 Cod penal, în cazul în care nu sunt impedimente.
Colegiul menționează că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal –
suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o categorie
aparte de pedeapsă ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că
infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.
Suspendarea condiționată a executării pedepsei este o măsură de
politică penală bazată pe încrederea în posibilitatea reeducării condamnatului
pe durata suspendării pedepsei. Sarcina instituției suspendării executării
pedepsei este să ducă la realizarea scopului pedepsei, fără ca aceasta să fie
executată real, înlăturînd astfel neajunsurile pe care le atrage după sine
privațiunea de libertate și anume: contactul cu alți infractori care pot să
antreneze în continuare pe calea infracțiunii, îndepărtarea inculpatului de
familie și de modul de viață obișnuit etc.
În literatura de specialitate, suspendarea condiționată a executării
pedepsei este expusă ca o măsură ce constă – în dispoziția luată de instanța de
judecată prin însăși hotărîrea de condamnare, de a o suspenda pe o anumită
9
durată și în anumite condiții executarea pedepsei stabilite.
Rezultatul principal al aplicării pedepsei constă în aceea că deși
pedeapsa este definitiv aplicată, aceasta nu este pusă în executare, astfel că
instituția suspendării condiționate a pedepsei ține de condițiile de executare a
pedepsei închisorii deja stabilite de către instanța de judecată pe întregul
termen de încercare.
Altfel spus, executarea pedepsei devine condiționată de conduita
condamnatului, iar în caz de nerespectare a condițiilor, ea poate fi revocată.
Cu toate că, în speță sunt prezente un cumul de circumstanțe atenuante,
instanța de apel i-a aplicat lui Tetelea Vasile o pedeapsă sub formă de 3 ani
închisoare, fără aplicarea art. 90 Cod penal, menționînd că infracțiunea pentru
care este condamnat a fost comisă în termenul de probă care i-a fost stabilită
inculpatului în baza sentinței Judecătoriei Soroca din 26.05.2009. Însă, la acest
capitol, Colegiul penal, ține să menționeze că, potrivit dispoziției art. 90 alin.
(11) Cod penal, în cazul în care cel declarat vinovat cu suspendarea
condiționată a executării pedepsei săvîrșește în termenul de probă o
infracțiune intenționată mai puțin gravă, problema anulării sau menținerii
condamnării cu suspendarea condiționată a pedepsei se soluționează de către
instanța de judecată, bazîndu-se pe circumstanțe concrete, luînd în
considerație nu numai caracterul și prejudiciabilitatea cazului, dar și persoana
celui vinovat, condițiile și împrejurările săvîrșirii faptei.
Ținînd cont de prezența în speță, a circumstanțelor atenuante, și anume
că inculpatul Tetelea Vasile la locul de trai se caracterizează pozitiv, la
evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, a comis o infracțiune mai
puțin gravă, avînd în vedere atît principiul prevăzut în art.4 Cod penal –
umanismul legii penale, cît și prevederile art.61 alin.(2) Cod penal, Colegiul
penal ajunge la concluzia că nu este rațional ca Tetelea V. să execute pedeapsa
stabilită, și va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un
termen de probă, din care motive consideră oportună aplicarea în privința
inculpatului Tetelea V. a prevederilor art.90 alin. (11) Cod penal.
În consecință, instanța de recurs va respinge ca inadmisibile recursurile
ordinare declarate de avocații Andriuță R. și Gagiu I. în numele lui Gușilo D.
și va admite recursurile ordinare declarate de avocații Bogatu D. și Gagiu I. în
numele inculpatului Tetelea V., cu casarea parțială a deciziei instanței de apel
în partea stabilirii pedepsei lui Tetelea V., și va pronunța o nouă hotărîre.
10
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) și 2) lit.c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E:
Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de avocații
Andriuța Roman și Gagiu Ion în numele inculpatului Gușilo Dmitrii,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 martie 2014.
Admite recursurile ordinare declarate de avocații Bogatu Dragoș și
Gagiu Ion în numele inculpatului Tetelea Vasile, casează parțial decizia
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 martie 2014, în privința lui
Tetelea Vasile în latura penală, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre,
după cum urmează.
Menține condamnarea lui Tetelea Vasile Tudor în baza art. 287 alin. (2)
lit. b) Cod penal, la 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Conform art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată, se
adaugă parțial partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Soroca
din 26 mai 2009, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare,
cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.
În temeiul art. 90 alin. (11) Cod penal, executarea pedepsei stabilite lui
Tetelea Vasile Tudor se suspendă condiționat pe un termen de probă de 2
(doi) ani.
Tetelea Vasile Tudor urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în
privința lui nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu
execută pedeapsa penală în baza altor hotărîri judecătorești.
În rest, dispozițiile hotărîrii contestate se mențin.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 29 iulie 2014.
Președinte Elena Covalenco
Judecători Constantin Alerguș
Liliana Catan
Iurie Bejenaru
Dumitru Mardari
11