1ra-133/2014 — art. 145 alin. 2 lit. b,e,k, 188 alin. 5, 323 alin. 1 CP

1ra-133/2014 — art. 145 alin. 2 lit. b,e,k, 188 alin. 5, 323 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-133/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

23 septembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Liliana Catan, Ion Guzun, Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală,

cu participarea interpretului – Adriana Condrațcaia,

a judecat în ședință publică recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Sârbu Valeriu, avocatul Miron Eugeniu

în numele inculpatului Axentii Dmitri, inculpatul Ivanov Roman și avocatul său,

Ahmedov Ruslan, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din

01 iulie 2013, în cauza penală în privința lui,

Axentii Dmitri Vasili, născut la 07 februarie 1987, originar și

domiciliat or. Ceadîr Lunga, str. Corolenco 22.

Ivanov Roman Ivan, născut la 15 iunie 1982, originar și

domiciliat or. Ceadîr Lunga, str. S. Lazo, 11.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

10.11.2010 pînă la 01.06.2012

14.05.2013 pînă la 01.07.2013

18.10.2012 pînă la 19.03.2013

23.10.2013 pînă la 23.09.2014

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul, Sergiu Crîjanovschi, care a solicitat admiterea recursului procurorului și

respingerea recursurilor avocaților și a inculpatului Ivanov Roman.

Avocatul, Eugeniu Miron, care a solicitat respingerea recursului procurorului și

admiterea recursului declarat în numele inculpatului Axentii Dmitri.

Avocatul, Ruslan Ahmedov, care a solicitat respingerea recursului procurorului și

admiterea recursului său și a inculpatului Ivanov Roman.

Inculpatul, Roman Ivanov, care a solicitat respingerea recursului procurorului și

admitere recursului său și a apărătorului.

Colegiul penal lărgit asupra recursurilor,

C O N S T A T Ă :

1

R.I. au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 145 alin. (3) lit. f), i) Cod

penal și art. 195 alin. (2) Cod penal, respectiv la cîte 22 ani și 15 ani închisoare. În

corespundere cu art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor numite,

le-a fost stabilită definitiv pedeapsa cîte 25 ani închisoare, cu executare în penitenciar

de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții vătămate Scripcaru Angela

Tudor a fost admisă parțial, cu încasarea în beneficiul acesteia de la Axentii D.V. și

Ivanov R.I., în mod solidar, a prejudiciului material în mărime de 141.667 lei și a

prejudiciului moral în mărime de 150.000 lei.

04.00, prin înțelegere prealabilă, acționînd intenționat și din interes material, avînd

scopul omorului intenționat a lui Scripcaru Ghenadie Tomovici, pentru a înlesni

sustragerea automobilului ultimului, de model „Audi A6", cu n/i CMT 794, profitînd

de starea de neputință a victimei care dormea, s-au apropiat de automobilul

menționat, ce era parcat lîngă barul „Flamur", situat pe str. Lenin 73, or. Ceadîr-

Lunga, și l-au atacat prin surprindere pe Scripcaru G.T.

Astfel, acționînd în conformitate cu rolurile distribuite anterior, fiind înarmați cu

cuțite, Axentii D.V. și Ivanov R.I. au deschis ușa automobilului de model „Audi A6" și

i-au aplicat lui Scripcaru G.T.care dormea pe bancheta din față a șoferului, cîte o

lovitură cu cuțitul în regiunea cutiei toracice și în umăr, cauzindu-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 35 din 31 martie 2008, vătămări corporale

grave, periculoase pentru viață, în rezultatul cărora victima a decedat. Apoi Axentii

D.V. și Ivanov R.I.au fugit în direcția str. Lenin, or. Ceadir-Lunga. Intorcîndu-se

aproximativ peste 5 minute, l-au găsit pe Scripcaru G.T. culcat la pămînt, la distanța

de 4-5 metri de la mașină. Acționînd în continuare întru realizarea scopului de

sustragere a bunurilor lui Scripcaru G.T., Axentii D.V. și Ivanov R.I. s-au urcat în

automobilul de model „Audi A6", cu care au părăsit locul infracțiunii.

Tot ei, la 31 martie 2008, în jurul orei 04.00, prin înțelegere prealabilă, acționînd

intenționat cu scop de sustragere, prin atac tilhăresc a bunurilor lui Scripcaru G.T., și

anume automobilul de model „Audi A 6", cu n/i CMT 794, în valoare de 715.596 lei,

care era parcat lîngă barul „Flamur", situat pe str. Lenin 73, or. Ceadir-Lunga, l-au

atacat prin surprindere pe ultimul și i-au aplicat cîte o lovitură cu cuțitul în regiunea

cutiei toracice și în umăr, cauzindu-i vătămări corporale grave, periculoase pentru

viață, ce au dus la decesul acestuia. Depășind rezistența opusă de către Scripcaru G.T.,

Axentii D.V. și Ivanov R.I., au urcat în automobilul de model „Audi A 6", și s-au

deplasat în s.Taraclia de Salcie, r-l Cahul, unde au lăsat automobilul la păstrare în

ograda cet. Ciobanu Irina Constantinovna.

Astfel, acțiunile lui Axentii D.V. și Ivanov R.I., au fost încadrate în baza art. 145

alin. (3) lit. f), i) Cod penal, omorul unei persoane săvîrșit de două sau mai multe persoane,

2

cu scopul de a ascunde o altă infracțiune sau de a înlesni săvîrșirea ei, și art. 195 alin. (2) Cod

penal, însușirea în proporții deosebit de mari a bunurilor, săvîrșită prin atac tîlhăresc.

casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui:

- Ivanov R.I. să-i fie aplicată pedeapsa, în baza art. 195 alin. (2) Cod penal, 17 ani

închisoare și în baza art. 145 alin. (3) lit. f), i) Cod penal, detențiunea pe viață, iar

conform art. 84 alin. (5) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, să-i fie stabilită

definitiv pedeapsa sub formă de detențiune pe viață;

- Axentii D.V. să-i fie aplicată pedeapsa, în baza art. 195 alin. (2) Cod penal, 17

ani închisoare și în baza art. 145 alin. (3) lit. f), i) Cod penal, detențiune pe viață, iar

conform art. 84 alin. (5) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, să-i fie stabilită

definitiv pedeapsa sub formă de detențiune pe viață.

Acțiunea succesorului părții vătămate să fie admisă integral, cu încasarea sumei

de 1.141.667 lei.

În motivarea apelului procurorul a invocat blîndețea pedepsei, fiind ignorate de

către instanță următoarele fapte: gravitatea infracțiunii săvîrșite cu o deosebită

obrăznicie, caracteristica negativă a inculpaților, nu sunt angajați în cîmpul muncii,

precum și lipsa căinței de cele comise.

3.1. Sentința în cauză a fost contestată cu apel și de către avocatul Miron Eugen,

în numele inculpatului Axentii D.V., care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care acțiunile lui Axentii D.V. să fie recalificate în baza art. 323 Cod

penal, și luînd în considerație relațiile de rudenie cu inculpatul Ivanov R.I., conform

art. 323 alin. (2) Cod penal, să nu fie tras la răspundere penală, invocînd aprecierea

eronată a probelor administrate în cadrul procesului penal, multe circumstanțe nu au

fost elucidate de către instanță, printre care și faptul cine din inculpați a aplicat

lovitura în urma căreia a survenit decesul victimei, la baza sentinței au fost puse

eronat declarațiile inculpatului de la faza urmăririi penale, deoarece ele au fost

obținute prin constrîngere fizică și psihică.

3.2. Apel a fost declarat și de către avocatul Ahmedov R., în numele inculpatului

Ivanov R.I., în care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care acțiunile lui

Ivanov R.I.să fie recalificate în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei

minimale prevăzute de sancțiune - 12 ani închisoare și în baza art. 273 alin. (1) Cod

penal - 2 ani închisoare, iar conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită definitiv pedeapsa de 12 ani

6 luni închisoare.

În motivarea apelului s-a invocat că, cumulul de probe pus la baza sentinței nu

dovedesc vinovăția inculpatului de cele imputate, că instanța eronat a ignorant

3

declarațiile inculpatului de la etapa examinării cauzei în fond, aprecierea eronată de

către instanță a probelor administrate la caz.

admise parțial apelurile declarate, casată sentința în partea calificării acțiunilor lui lui

Axentii D.V. și Ivanov R.I. și în partea pedepsei, rejudecată cauza și pronunțată o

nouă hotărîre în această parte, prin care lui:

- Ivanov R.I. i sa aplicat pedeapsa, în baza art. 145 alin. (2) lit. b), i), k) Cod penal -

18 ani închisoare și în baza art. 188 alin. (5) Cod penal -12 ani închisoare, iar conform

art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, i sa stabilit definitiv pedeapsa de 22 ani închisoare;

- Axentii D.V. i sa aplicat pedeapsa, în baza art. 145 alin. (2) lit. b), i), k) Cod

penal - 17 ani închisoare și în baza art. 188 alin. (5) Cod penal -11 ani închisoare, iar

conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, i sa stabilit definitiv pedeapsa de 21 ani închisoare.

În rest sentința a fost menținută.

care a solicitat casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui:

- Ivanov R.I. să-i fie aplicată pedeapsa, în baza art. 195 alin. (2) Cod penal, 17 ani

închisoare și în baza art. 145 alin. (3) lit. f), i) Cod penal, detențiune pe viață, iar

conform art. 84 alin. (5) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, să-i fie stabilită

definitiv pedeapsa sub formă de detențiune pe viață;

- Axentii D.V. să-i fie aplicată pedeapsa, în baza art. 195 alin. (2) Cod penal, 17

ani închisoare și în baza art. 145 alin. (3) lit. f), i) Cod penal, detențiunea pe viață, iar

conform art. 84 alin. (5) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, să-i fie stabilită

definitiv pedeapsa sub formă de detențiune pe viață.

Acțiunea succesorului părții vătămate să fie admisă integral, cu încasarea sumei

de 1.141.667 lei.

În motivarea recursului procurorul a invocat argumente identice cu cele invocate

în apel.

5.1. Decizia instanței de apel a fost contestată cu recurs ordinar și de către

inculpatul Ivanov R.I., care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, motivînd că se căiește sincer de cele comise, nu a dorit

survenirea decesului victimei și a comis infracțiunea singur.

5.2. Recurs ordinar a fost declarat și de către inculpatul Axentii D.V., care a

solicitat casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de

achitare, motivînd că nu a comis infracțiunile imputate, la etapa urmăririi penale a

recunoscut vina în rezultatul constrîngerii fizice și psihice, instanța a ignorat

declarațiile martorului Stoicov V., precum și alte circumstanțe ale cauzei ce dovedesc

nevinovăția lui.

4

5.3. Recurs ordinar a fost declarat și de către avocatul Miron Eugen, în numele

inculpatului Axentii D.V., care a solicitat casarea deciziei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile lui Axentii D.V. să fie recalificate în

baza art. 323 Cod penal, și luînd în considerație relațiile de rudenie cu inculpatul

Ivanov R.I., conform art. 323 alin. (2) Cod penal, să nu fie tras la răspundere penală,

invocînd motive similare cu cele din apel.

5.4. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs și avocatul Ahmedov

Ruslan, în numele inculpatului Ivanov R.I., în care a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile lui Ivanov

R.I.să fie recalificate în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei de 8 ani

închisoare și în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal - 1 an închisoare, iar conform art. 84

Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate,

să-i fie stabilită definitiv pedeapsa de 8 ani 6 luni închisoare.

În motivarea recursului s-a invocat că, în cadrul procesului penal nu au fost

administrate probe ce ar demonstra vinovăția lui Ivanov R.I. de cele incriminate,

instanța de apel a pus la baza deciziei probe ce nu au fost verificate și reflectate în

procesul-verbal al ședinței în instanța de apel, instanța de apel nu s-a expus asupra

motivelor invocate în apel, precum și probele administrate la caz au fost apreciate

eronat.

2010, au fost admise recursurile declarate, cu dispunerea rejudecării cauzei în Curtea

de Apel Cahul.

admise apelurile declarate, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ivanov R.I. și

Axentii D.V. au fost recunoscuți vinovați și condamnați, în baza art. 145 alin. (2) lit. b),

i), k) Cod penal, la 18 ani închisoare și în baza art. 188 alin. (5) Cod penal, 12 ani

închisoare, fiecare, iar conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit fiecăruia definitiv pedeapsa de 22

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții vătămate

Scripcaru A.T., cu încasarea în beneficiul acesteia de la Axentii D.V. și Ivanov R.I., a

cîte 35.000 lei cu titlu de prejudiciu moral, iar acțiunea civilă cu privire la încasarea

prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului să se

expună instanța de judecată în ordinea procedurii civile.

În rest sentința a fost menținută.

casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu remiterea cauzei la rejudecare,

invocînd neconștiintezarea de către inculpați a faptului comiterii infracțiunii și a

consecințelor acesteia, lipsa căinței, nerestituirea prejudiciului, caracterizarea

negativă, iar inculpatul Ivanov R.I. a fost anterior judecat.

5

8.1. Recurs ordinar a fost declarat de către inculpatul Axentii D.V., care a solicitat

casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare,

motivînd că nu a comis infracțiunile imputate, instanța de judecată eronat a acceptat

declarațiile lui de la etapa urmăririi penale, ignorînd cele date în cadrul instanței de

judecată.

8.2. Recurs ordinar a fost declarat și de către inculpatul Ivanov R.I., care a

solicitat casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de

achitare, invocînd temeiuri similare cu cele ale inculpatului Axentii D.V.

8.3. Decizia instanței de apel a fost contestată cu recurs ordinar de către avocatul

Chircu T., în numele inculpatului Axentii D.V., care a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile lui Axentii D.V.

să fie recalificate în baza art. 323 alin. (2) Cod penal și în baza art. 1921 alin. (2) Cod

penal, invocînd aprecierea eronată a probelor administrate în cadrul procesului penal

precum și că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

8.4. Decizia instanței de apel a fost contestată cu recurs ordinar și de către

avocatul Ahmedov R., în numele inculpatului Ivanov R.I., în care a solicitat casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile lui

Ivanov R.I. să fie recalificate în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei

de 8 ani închisoare și în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal - 1 an închisoare, iar conform

art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor

aplicate, să-i fie stabilită definitiv pedeapsa de 8 ani 6 luni închisoare, invocînd

argumente similar cu cele în apel.

2013, au fost admise recursurile declarate, cu dispunerea rejudecării cauzei în apel de

aceiași instanță, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției sale instanța de recurs a menționat că, plângerile de

maltratare susținute de două rapoarte medicale care confirma existența unor leziuni

nu au avut succes de o ancheta eficientă, mai ales că ancheta a durat mai mult de

patru ani, în prezent cauza fiind pendinte, iar autoritățile statului, inclusiv instanțele

de judecată nu au fost capabile să identifice nici până în prezent persoanele

responsabile.

Astfel, instanța de apel, rejudecînd cauza nu a luat în considerație nici

prevederile legislației naționale că, sarcina probațiunii neaplicării torturii și a altor

tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante îi revine autorității în a cărei

custodie se află persoana privată de libertate, plasată la dispoziția unui organ de stat.

De asemenea, instanța de apel, a respins declarațiile inculpaților făcute în

ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel, din motiv că versiunea

lor, precum că dînșii au fost maltratați pentru a face astfel de declarații, se respinge

prin ordonanța procurorului de neîncepere a urmăririi penale, or această concluzie

este greșită și prematură, fiind respinsă de către instanța de recurs.

6

Deci, instanța de apel la adoptarea soluției de condamnare a inculpaților, nu a

luat în considerație faptul că în ședințele de judecată, doar inculpatul Ivanov R.I. a

recunoscut că el singur a săvîrșit omorul victimei, aplicîndu-i două lovituri cu cuțitul

și, ulterior a sustras automobilul. Martorii indicați în lista probelor prezentate de

partea acuzării, au declarat că ei nu au văzut circumstanțele în care a fost omorîtă

victima, în cauză fiind administrate probe indirecte în privința celui de al doilea

inculpat Axentii D.V., iar prin concluzia expertului medico-legist a fost acceptată

versiunea comiterii omorului de o singură persoană.

Or, cum rezultă din textul deciziei contestate, instanța de apel s-a limitat la

transcrierea probelor scrise (indirecte) din rechizitoriu, fără a dezvălui la concret care

indicii prezumă că inculpatul Axentii D.V. a lovit cu cuțitul în victimă împreună cu

Ivanov R.I., avînd cu premeditate o înțelegere prealabilă.

La fel, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra depozițiilor martorului Stoicov

V., martorei minore Vornicova L.

Contrar principiului egalității armelor, nici în sentință și nici în decizia instanței

de apel nu se regăsește vre-o motivare de acceptare-respingere a celor trei versiuni

înaintate de către procuror în ordonanța de numire a expertizei, respectiv a

concluziilor expertului.

fost respins apelul procurorului, ca nefondat, admise apelurile declarate de către

avocatul Miron E. în numele inculpatului Axentii D.V., și avocatul Axmedov R. în

numele inculpatului Ivanov R.I., casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o

nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

- Ivanov R.I.a fost recunoscut vinovat și condamnat, în baza art. 145 alin. (2) lit.

b), e), k) Cod penal, la 17 ani închisoare și în baza art. 188 alin. (5) Cod penal, 11 ani

închisoare, iar conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită definitiv pedeapsa de 21 ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip închis;

-Axentii D.V. a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute

de art. 145 alin. (3) lit. f), i) Cod penal, în baza art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de

procedură penală, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de el.

Axentii D.V. a fost recunoscut vinovat și condamnat, în baza art. 323 alin. (1) Cod

penal, la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus eliberarea imediată de sub arestare preventivă din sala ședinței de

judecată a inculpatului Axentii D.V., în legătură cu expirarea termenului executării

pedepsei.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții vătămate

Scripcaru A.T. cu încasarea în beneficiul acesteia de la Ivanov R.I. 70.000 lei cu titlu de

prejudiciu moral, iar acțiunea civilă cu privire la încasarea prejudiciului material a

fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se

pronunțe instanța de judecată în ordinea procedurii civile.

7

Instanța de apel a constatat că, Ivanov R.I. la 31 martie 2008, în jurul orei 04.00,

din interes material, avînd scopul omorului intenționat al lui Scripcaru G.T., pentru a

înlesni sustragerea prin atac tîlhăresc a automobilului ultimului, de model „Audi A6",

cu n/î CMT 794, în valoare de 715.596 lei, folosindu-se de starea de neputință a

victimei care dormea pe bancheta din față a șoferului, s-a apropiat de automobilul

menționat, ce era parcat lîngă barul „Flamur", situat pe str. Lenin 37, or. Ceadîr-

Lunga, și 1-a atacat prin surprindere pe Scripcaru G.T.

Astfel, fiind înarmat cu un obiect înțepător-tăietor (cuțit), Ivanov R.I. a deschis

ușa automobilului de model „Audi A 6" și a aplicat două lovituri cu cuțitul în

regiunea cutiei toracice și umărului stîng lui Scripcaru Ghenadie, care dormea pe

bancheta din față a șoferului, cauzindu-i, conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 35 din 09 iunie 2008, o plagă penetrantă în regiunea umărului stîng, fără

afectarea organelor gîtului și vaselor sangvine, care se califică la persoane vii ca

leziuni corporale ușoare și o plagă penetrantă în regiunea cutiei toracice, care a dus la

insuficiența cardiacă acută, ce se califică ca leziuni corporale grave, periculoase pentru

viață, în rezultatul căreia Scripcaru G.T. a decedat.

După ce 1-a atacat pe Scripcaru G.T., care a căzut la pămînt,Ivanov R.I., cu scopul

de a duce pînă la capăt intenția de sustragere prin tîlhărie a bunurilor altei persoane,

s-a urcat la volanul automobilului de model „Audi A 6" și s-a deplasat în direcția str.

Lenin, or. Ceadir-Lunga și acționînd în continuare întru realizarea scopului de

sustragere a bunurilor lui Scripcaru G.T., inculpatul Ivanov R.I. i-a spus lui Axentii

D.V. că automobilul i-a fost întors în contul unei datorii, și ca Axentii D.V. să conducă

automobilul în s. Taraclia de Salcie, r-l Cahul, unde au lăsat automobilul în cauză la

păstrare în ograda cet. Ciobanu I.

Astfel, acțiunile lui Ivanov R.I. au fost încadrate în baza art. 145 alin. (2) lit. b), e),

k) Cod penal - omorul unei persoane săvîrșit din interes material, profitînd de starea de

neputință evidentă a victimei, cu scopul de a înlesni săvîrșirea unei noi infracțiuni, și în baza

art. 188 alin. (5) Cod penal – tîlhăria, adică atacul săvîrșit asupra unei persoane, în scopul

sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața persoanei agresate, săvîrșit

cu aplicarea armei, în proporții deosebit de mari.

Totodată, instanța de apel a constatat că, Axentii D.V.la 31 martie 2008, în jurul

orelor 04.00-06.00, cunoscînd că Ivanov R.I. i-a aplicat lovituri cu cuțitul posesorului

automobilului și a săvîrșit omorul acestuia pentru a sustrage automobilul, precum și

că a sustras, prin atac tâlhăresc cu aplicarea violenței cu un cuțit asupra victimei,

automobilul de model „Audi A6" cu n/î CMT 794, adică a săvîrșit infracțiuni deosebit

de gravă și excepțional de gravă, avînd scopul de a favoriza infracțiunile săvîrșite de

Ivanov R.I., 1-a ajutat pe acesta să se ascundă de poliție, ascunzînd la domiciliul său și

cheile de la automobilul sustras, săvîrșind astfel, infracțiunea prevăzută de art.323

alin.(l) Cod penal, favorizarea dinainte nepromisă a infracțiunilor deosebit de grave și

excepțional de grave.

8

În motivarea soluției sale instanța de apel a considerat că, instanța de fond,

examinind unilateral rapoartele de expertiză din 04 aprilie 2008, au trecut cu vederea

o circumstanță esențială în acoperirea suspiciunilor rezonabile de maltratare a

inculpatului Ivanov R.I., astfel, în partea constatatoare a raportului expertul constată 5

echimoze pe corpul acestuia, iar în partea rezolutivă a raportului indică „...o

echimoză, iar celelate fiind zgîrieturi pe spate (din cuvintele inculpatului de la

scărpinare)...", însă în partea constatatoare a raportului la rubrica „din cuvintele

acestuia", inculpatul n-a declarat nimic despre „scărpinare". Ulterior această concluzie

eronată a fost transcrisă de către procuror în ordonanța de refuz în pornirea urmăririi

penale pe faptul maltratării.

In același context, se relevă că în raport cu starea de fapt constatată de procuror

în rechizitoriu, la momentul săvîrșirii omorului, inculpații s-au folosit de starea de

neputință a victimei care dormea, astfel inculpaților nu le-au fost cauzate careva

leziuni corporale, la fel la momentul reținerii, tot nu le-au fost cauzate leziuni

corporale.

La 14 mai 2008, Duminică V. și Ermacova N., părinții inculpaților s-au adresat în

Procuratura UTA Găgăuzia cu plîngeri, invocînd că inculpații au fost și continuă să fie

maltratați de poliție cu scopul de a-și recunoaște vinovăția.

Conform încheierii judecătorului de instrucție a Judecătoriei Comrat din 11

martie 2013, au fost admise plingerile lui Duminică V., Ermacova N., A . D., Ivanov R.

și a avocatului E. Miron, casate ordonanțele procurorului Procuraturii UTA Găgăuzia,

Cociu M. și Hrapcova V. din 09 noiembrie 2011 și 17 ianuarie 2013, cu obligarea

Procuraturii UTA Găgăuzia de a verifica motivele invocate în plîngerile petiționarilor

pe faptul maltratării lui Axentii D.V. și Ivanov R.I. de către colaboratorii de poliție.

În speță, instanța de judecată și-a intemeiat hotărirea de condamnare a

inculpaților în mod decisiv pe declarațiile acestora obținute în cadrul urmăririi

penale, inclusiv pe proces-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii de

către învinuitul Ivanov R.I. din 13 mai 2008, fiind unicile probe directe, considerindu-

le pertinente, concludente, consecutive și făcute benevol.

Însă, instanța de apel, în raport cu circumstanțele de maltratare enunțate supra, a

observat că inculpații pe data de 04 aprilie 2008 au refuzat să facă declarații, iar

declarațiile făcute ulterior la urmărirea penală sunt contradictorii și corespund doar

parțial, adică numai cu versiunea nr. 3, - „... inculpatul Ivanov R. a aplicat două

lovituri cu cuțitul în umăr și piept victimei aflate în scaunul șoferului, loviturile fiind

îndreptate din partea stîngă a ușei șoferului... ", versiune fiind confirmată prin raport

de expertiză medico-legală.

Declarațiile inculpaților date în ședința de judecată și în instanța de apel, au fost

admise de către instanța de apel, din motiv că argumentele lor precum că dînșii au

fost maltratați pentru a face declarații de autoincriminare, se confirmă în baza

argumentelor enunțate în prezenta decizie.

9

Or, cum rezultă din textul sentinței contestate, instanța de fond nu a dezvăluit la

concret care probe dovedesc că inculpatul Axentii D.V. a lovit cu cuțitul în victimă

împreună cu Ivanov R.I., avînd cu premeditate o înțelegere prealabilă.

Conform versiunii nr.3 înaintate de către procuror în ordonanța de numire a

expertizei, procurorul a presupus că inculpatul Ivanov R.I. unul singur s-ar fi apropiat

de automobilul „Audi A-6" și, aflîndu-se lîngă ușa șoferului i-a cauzat victimei cele

două lovituri cu cuțitul care au dus la decesulvictimei. Admițînd ipotetic o asemenea

versiune, procurorul și instanța de fond nu au motivat de ce această versiune nu a fost

acceptată.

La fel, instanța de apel a reținut că, în raport cu concluziile expertului declarațiile

coinculpatului Ivanov R.I. date în ședințele de judecată, faptul neparticipării lui

Axentii D.V. la săvirșirea omorului incriminat, se confirmă prin raportul de expertiză

a hainei în care a fost îmbrăcat inculpatul Ivanov R.I., conform expertizei biologice au

fost depistate urme de singe de om care după categoria de grupă este identică cu

categoria de grupa sîngelui lui Scripcaru Gh., însă pe hainele lui Axentii D.V. nu a fost

depistat sînge de om.

Instanța de apel a remarcat că, la începutul urmăririi penale Ivanov R.I. nu a avut

parte de un avocat ales de el, deoarece procurorul nu i-a garantat inculpatului Ivanov

R.I. careva termen pentru a-și alege un alt avocat în bază de contract, dar practic peste

vre-o oră a început efectuarea acțiunii procesuale de verificare a declarațiilor la locul

faptei, invitîndu-1 pe avocatul Matcovschii V.

Or, potrivit art.70 alin.(2) CPP, organul de urmărire penală sau instanța nu este

în drept să recomande cuiva invitarea unui anumit apărător. La fel, potrivit alin.(3)

art.70 CPP, organul de urmărire penală sau instanța solicită numirea din oficiu a

apărătorului de către biroul de avocați. La actele cauzei nu există niciun document

oficial din numele procurorului în adresa Biroului de avocați prin care s-ar solicita

numirea unui avocat.

In acest context, în opinia instanței de apel este relevantă și o altă ilegalitate, în

sensul că procurorul la emiterea ordonanței de admitere a renunțului inculpatului

Ivanov R.I. de la avocat și înlăturarea avocatului Nedov Gh.,, ales în bază de contract

de către acesta, era obligat conform art.71 CPP, să asigure prezența acestui avocat,

deoarece numai în prezența acestuia, inculpatul putea să-și demonstreze voință liber,

benevol, din proprie inițiativă.

Apelantul a invocat faptul că Axentii D.V. este rudă cu Ivanov R.I., adică verișori

și că urmează de a fi eliberat de răspundere penală potrivit art.323 alin. (2) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a conchis că reieșind din faptul că în ședința de

judecată s-a stabilit că Axentii D.V. nu a participat la săvîrșirea infracțiunii de omor a

lui Scripcaru Gh., și conform modificărilor operate prin Legea nr. 277-XVI din 18

decembrie 2008, în vigoare la 24 mai 2009, alin. (3) din art. 145 Cod penal și art. 195

Cod penal au fost excluse, iar vinovăția inculpatului Ivanov R.I. a fost dovedită pe

deplin, bazîndu-se pe probe pertinente și concludente, acțiunile lui au fost reîncadrate

10

în baza art. 145 alin. (2) lit. b), e), k) Cod penal (2008) - omorul unei persoane săvirșit din

interes material, profitînd de starea de neputință evidentă a victimei, care se datorează

somnului, cu scopul de a înlesni săvîrșirea unei noi infracțiuni și art. 188 alin. (5) Cod penal

(2008) - tîlhăria, adică atacul săvîrșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor,

însoțit de violență periculoasă pentru viața persoanei agresate, săvîrșit cu aplicarea armei, în

proporții deosebit de mari, aplicînd principiul retroactivității legii penale.

casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, invocînd

aprecierea eronată a probelor administrate pe dosar ce confirmă vinovăția inculpaților

de cele incriminate, instanța de apel eronat a recalificat acțiunile inculpaților,

declarațiile inculpaților la etapa urmăririi penale nu au fost declarate de către instanța

de apel ca inadmisibile, individualizarea incorectă a pedepsei, la baza deciziei sunt

puse numai declarațiile inculpaților de la examinarea cauzei în fond și apel, ignorînd

cele de la etapa urmăririi penale, precum și celelalte probe administrate la dosar.

11.1. Recurs ordinar este declarat și de către avocatul Miron E., în numele

inculpatului Axentii D.V., care solicită casarea parțială a deciziei, cu pronunțarea unei

noi hotărîri, prin care lui Axentii D.V. să fie aplicate prevederile art. 323 alin. (2) Cod

penal, invocînd că instanța de apel eronat a stabilit că verișorul nu este considerat

rudă apropriată, ignorînd prevederile art. 134 alin. (1) Cod penal.

11.2. Recurs ordinar se declară și de către inculpatul Ivanov R.I., care solicită

casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care la

acțiunile lui de săvîrșire a faptei să-i fie aplicată cauza care înlătură caracterul penal al

faptei - legitimă apărare, invocînd aplicarea constrîngerii fizice și psihice la audierea

acestuia la etapa urmăririi penale.

11.3. Decizia instanței de apel se contestă cu recurs ordinar și de către avocatul

Ahmedov R., în numele inculpatului Ivanov R.I., în care solicită casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile lui Ivanov

R.I.să fie recalificate în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei de 8 ani

închisoare, și în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal - 1 an închisoare, iar conform art. 84

Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate,

să-i fie stabilită definitiv pedeapsa de 8 ani 6 luni închisoare, invocînd constatarea

eronată de către instanța de apel în acțiunile inculpatului a scopului sustragerii

automobilului și a stării de neputință a victimei.

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursurile declarate

urmează a fi admise din următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

11

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de

apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă

fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au

fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art.

101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu

au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs.

Analizând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Colegiul

constată că recursurile sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Conform actului de învinuire înaintat de acuzatorul de stat, fapta inculpaților

Axentii D.V. și Ivanov R.I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (3) lit. f), i) Cod penal (în red. legii nr.985 din 18.04.2002) -

omorul unei persoane săvîrșit de două sau mai multe persoane, cu scopul de a ascunde o altă

infracțiune sau de a înlesni săvîrșirea ei, și de art. 195 alin. (2) Cod penal (în red. legii

nr.985 din 18.04.2002) - însușirea în proporții deosebit de mari a bunurilor, săvîrșită prin

atac tîlhăresc, încadrare menținută de către instanța de fond.

Instanța de apel a recalificat acțiunile lui Ivanov R.I.în baza art. 145 alin. (2) lit. b),

e), k) Cod penal (în red. legii nr.277 din 18.12.2008) - omorul unei persoane săvîrșit din

interes material, profitînd de starea de neputință evidentă a victimei, cu scopul de a înlesni

săvîrșirea unei noi infracțiuni, și în bazaart. 188 alin. (5) Cod penal (în red. legii nr.277

din 18.12.2008) – tîlhăria, adică atacul săvîrșit asupra unei persoane, în scopul sustragerii

bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața persoanei agresate, săvîrșit cu aplicarea

armei, în proporții deosebit de mari. Inculpatul Axentii D.V. a fost achitat de sub

învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (3) lit. f), i) Cod penal

(în red. legii nr.985 din 18.04.2002), în baza art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură

12

penală, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat. De asemenea, Axentii D.V. a

fost recunoscut vinovat și condamnat, în baza art. 323 alin. (1) Cod penal – favorizarea

dinainte nepromisă a infracțiunilor deosebit de grave și excepțional de grave.

La baza acestor concluzii instanța de apel a pus:

1.Declarațiile inculpaților de la etapa examinării cauzei în instanța de fond și de

apel, și anume:

- declarațiile inculpatului Axentii D.V., care a menționat că: „...La 31.03.2008

noaptea el împreună cu Ivanov R., Tătar E. și Vornicova L., cu automobilul „Ford Tranzit"

(sub conducerea lui Axentii D.) s-au oprit lîngă barul „Flamur" din or.Ceadîr Lunga. El s-a

jucat într-o sală la aparate de jocuri de noroc, în acest timp, în perioada de 40-50 min Ivanov

R.I. a lipsit, spunînd că are de întors datoria la barul „Flamur".

După ce Ivanov R.I. s-a întors, el a spus că necesită de luat un automobil în contul

datoriei pentru cîteva zile și de a-1 păstra la soacra lui Axentii D.V. Acesta s-a urcat la

volanul automobilului de model „Audi", iar Ivanov R.I. la locul pasagerului și s-au apropiat

de automobilul „Ford Tranzit", unde Ivanov R.I. s-a așezat la volan, și au plecat spre s.

Taraclia de Salcie, unde a fost lăsat automobilul „Audi", fiindu-i scoase numerele de

înmatriculare. La întoarcere, spre s. Corten, Ivanov R.I. a povestit ce a avut loc de fapt, anume

că el s-a bătut și persoana din automobil, 1-a atacat cu cuțit, iar Ivanov R.I., apărîndu-se a

aplicat două lovituri cu cuțitul, s-a speriat și i-a luat automobilul. Prin telefon mama sa i-a

spus că îi caută poliția, ca urmare ei s-au ascuns de poliție, iar Axentii D.V. a ascuns la

domiciliul său cheile de la automobil, doarece Ivanov R.I. este vărul său. Însă, la urmărirea

penală Axentii D.V. a fost impus să se autocalomnieze, fiind maltratat de colaboratorii de

poliție (f. d. 259-267, v.3);

- declarațiile inculpatului Ivanov R.I., conform cărora: „<la 31.03.2008 noaptea el

împreună cu vărul său Axentii D.V., Vornicov L. și Tătar E., după ce au folosit vin s-au

deplasat cu automobilul „Ford Tranzit", condus de Axentii D.V. în or. Ciadîr Lunga la sala de

jocuri de noroc, iar pentru a lua bani ei s-au deplasat acasă la Ivanov R.I. La întoarcere Axentii

D.V. a rămas să joace în sala de jocuri de noroc, iar Ivanov R.I. a plecat la barul „Flamur" să

întoarcă o datorie, unde a observat un automobil de culoare neagră. Făcîndu-și necesitățile

fiziologice, proprietarul acestui automobil i-a făcut observație lui Ivanov R.I., și între ei s-a

iscat o ceartă, această persoană a luat un cuțit din ușa automobilului, însă Ivanov R.I. 1-a

deposedat de cuțit și i-a aplicat cu cuțitul 2-3 lovituri acestei persoane. Automobilul, fiind

pornit, Ivanov R.I. s-a urcat și a venit cu acest automobil în fața fabricii de covoare, în

apropierea sălii de jocuri de noroc. Ivanov R.I. i-a spus lui Axentii D.V. că a luat un automobil

în contul unei datorii și i-a spus lui Axentii D.V. să păstreze automobilul la soacra acestuia,

unde și a fost lăsat automobilul. La urmărirea penală a fost impus să indice și la Axentii D.V.

precum că împreună l-au atacat pe victimă, fiind maltratat de colaboratorii de poliție (f. d.

246-258, v.3).

Analizînd materialele cauzei și anume declarațiile inculpaților la diferite etape a

procesului penal, Colegiul evidențiază faptul că, pe parcursul desfășurării procesului

penal în cauză inculpații au recunoscut vina de cele incriminate, fapt confirmat prin

13

declarațiile acestora la etapa urmăririi penale, apoi nu au recunoscut vina sau au

recunoscut-o parțial, aici fiind incidente declarațiile inculpaților date la etapa

examinării cauzei în instanța de fond și de apel. Astfel, la adoptarea sentinței de

condamnare instanța de fond s-a bazat pe declarațiile inculpaților în calitate de bănuit

și învinuit, prin care inculpatul Ivanov R.I. a recunoscut integral faptul comiterii

omorului și sustragerii automobilului, în comun cu inculpatul Axentii D.V., descriind

amănunțit săvîrșirea acestor infracțiuni (f.d. 134-136 v.1, 140-141 v.1, 4 v.2, 51-52 v.2),

iar inculpatul Axentii D.V. a recunoscut parțial implicarea sa în comiterea

infracțiunilor date, diminuînd rolul său, fiind influențat de inculpatul Ivanov R.I. (f.d.

146-148 v.1).

La adoptarea deciziei instanța de apel s-a bazat pe declarațiile inculpaților din

instanța de fond și de apel, prin care Axentii D.V. nu a recunoscut vina de cele

imputate (f.d. 259-267 v.3), iar Ivanov R.I. a recunoscut vina parțial, declarînd că

singur a comis infracțiunea (f.d. 246-258 v.3). Ambii inculpați au declarat că la etapa

urmăririi penale, au fost maltratați de către colaboratorii de poliție, pentru a da

declarații autoincriminatorii.

La acest capitol Colegiul remarcă faptul că, de către inculpați și părinții lor cet.

Duminică V. și Ermacova N. au fost înaintate Procuraturii UTA Găgăuzia plîngeri cu

privire la constarea faptului maltratării inculpaților la etapa urmăririi penale.

Potrivit ordonanței procurorului UTA Găgăuzia din 10 aprilie 2013 a fost dispusă

începerea urmăririi penale în baza cererilor lui Ermacova N. și Duminica V., în

temeiul art.309/1 alin. (l) Cod penal (f.d. 157-158 v.5), dar soluție finală încă nu este pe

aceste plîngeri.

La acest capitol Colegiul va purcede la analiza efectuării acțiunilor procesuale pe

parcursul urmăririi penale în privința inculpaților, constatînd următoarele:

- La 01 aprilie 2008 acțiunea de depunere a declarațiilor de către Ivanov R.I. în

calitate de bănuit, a fost efectuată în prezența avocatului Gagauz I. (f.d.134-136 v.1).

Apoi, cererea lui Ivanov R.I. de a înlocui avocatul Gagauz I. cu avocatul Nedov Gh.

(f.d.137 v.1), a fost admisă prin ordonanța procurorului din 03 aprilie 2008 (f.d.138,

v.1). Astfel, la 03 aprilie 2008 Ivanov R.I. a fost audiat suplimentar, în prezența

avocatului ales prin contract Nedov Gh. La 04 aprilie 2008, lui Ivanov R.I. fiind

înaintată calitatea de învinuit, acesta a fost asistat de către avocatul Nedov Gh. (f.d. 4

v.2). La 13 mai 2008, Ivanov R.I. iarăși înaintează o cerere în care se refuză de serviciile

avocatului Nedov Gh. și solicită asigurarea unui alt avocat (f.d.48 v.2). Prin ordonanța

procurorului din 13 mai 2008 a fost acceptată cererea lui Ivanov R.I., fiindu-i asigurat

din oficiu prezența avocatului Matcovschi V. (f.d. 49 v.2). Astfel, la 13 mai 2008 a fost

efectuată acțiunea procesuală de verificare a declarațiilor lui Ivanov R.I. la locul

infracțiunii, în prezența avocatului Matcovschi V. (f.d. 51-52 v.2). La 20 mai 2008

Ivanov R.I. iarăși se refuză de serviciile avocatului Matcovschi V. și solicită prezența

avocatului Ahmedov R. (f.d. 184 v.2). Prin ordonanța procurorului din 20 mai 2008 a

fost acceptat demersul lui Ivanov R.I. (f.d. 85 v.2). În aceiași zi, la înaintarea calității de

14

învinuit lui Ivanov R.I., cu caracter de completare, acesta a fost asistat de avocatul

Ahmedov R. (f.d. 189-191 v.2).

- La 01 aprilie 2008 Axentii D.V. a depus declarații în calitate de bănuit, în

prezența avocatului Mihaliciuc A. (f.d.146-148 v.1). Apoi, cererea lui Axentii D.V. de a

înlocui avocatul Mihaliciuc A. cu avocatul Delijan V. (f.d.149 v.1), a fost admisă prin

ordonanța procurorului din 03 aprilie 2008 (f.d.150, v.1). La 04 aprilie 2008 Axentii

D.V. a fost recunoscut în calitate de învinuit, unde el a refuzat să depună declarații,

fiind asistat de către avocatul ales Delijan V. (f.d. 27 v.2). La 13 mai 2008, Axentii D.V.

iarăși înaintează o cerere în care solicită înlocuirea avocatului Delijan V. cu avocatul

Sarseman G. (f.d.57 v.2). Prin ordonanța procurorului din 13 mai 2008 a fost acceptată

cererea lui Axentii D.V. (f.d. 58 v.2). La 19 mai 2008, la înaintarea calității de învinuit

lui Axentii D.V., cu caracter de completare, acesta a fost asistat de avocații Delijan V.

și Sarseman G. (f.d. 198 v.2).

Rezumînd cele menționate Colegiul constată că, pe parcursul efectuării tuturor

acțiunilor procesuale la etapa urmăririi penale, inculpații au fost asistați de către

avocați numiți din oficiu, precum și solicitați de inculpați: Gagauz I., Nedov Gh.,

Matcovschi V., Ahmedov R., Mihaliciuc A., Delijan V., Sarseman G. În prezența

acestora, nici la o acțiune procesuală la etapa urmăririi penale, nu s-a înaintat careva

cereri sau demersuri în sensul aplicării față de inculpați a constrîngerii fizice sau

psihice din partea colaboratorilor de poliție. Mai mult ca atît, careva obiecții din

partea lui Ivanov R.I., Axentii D.V. și apărătorii acestora cu privire la aplicarea

constrîngerii fizice sau psihice din partea colaboratorilor de poliție nu au parvenit nici

la acțiunile procesuale: de aducere la cunoștință a rezultatelor expertizelor din 10

aprilie 2008, 13 mai 2008, 16 iunie 2008 (f.d. 99, 100, 105, 106, 120, 121, 146, 147,159,

160, 169, 170, 181, 182 v.2), precum și de prezentare a materialelor de urmărire penală

din 17 iunie 2008 și din 20 iunie 2008 (f.d. 207, 209-2010 v.2), deși de către avocatul

Delijan V. a fost înaintat demersul cu privire la încetarea urmăririi penale, din motivul

nesăvîrșirii celor imputate de către Axentii D.V. (f.d. 211 v.2).

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează, că ilegalitatea acțiunilor organelor de

urmărire penală în conformitate cu prevederile art. 251 alin. (4)Cod de procedură

penală, atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii – când

partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale – când partea ia cunoștință de

materialele dosarului, sau în instanța de judecată – când partea a fost absentă la

efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată

nemijlocit în instanță, mijloc de procedură neutilizat de partea procesuală ce o invocă.

Mai mult, de către partea apărării nu au fost utilizate și alte măsuri prevăzute de

norma procesual penală, privind contestarea acțiunilor prezumate ilegale, așa cum

este prevăzut în: art. 298 Cod de procedură penală - Plîngerea împotriva acțiunilor,

inacțiunilor și actelor organului de urmărire penală și ale organului care exercită

activitate specială de investigații, art. 2991 Cod de procedură penală - Plîngerea

împotriva acțiunilor, inacțiunilor și actelor procurorului, art. 313 Cod de procedură

15

penală - Plîngerea împotriva acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire

penală și ale organului care exercită activitate specială de investigații.

În acest context, Colegiul reține concluzia instanței de apel: “Luînd în considerație

faptul că plîngerile de maltratare ale inculpaților au fost depuse la Procuratura UTA Găgăuzia

la 14 mai 2008, avînd la bază rapoartele de expertiză medico-legale, și după casarea repetată a

ordonanței procurorului de neîncepere a urmăririi penale, iar în prezent la al șaselea an,

urmărirea penală este pendinte, procurorul nu a investigat într-un mod efectiv și rapid

plîngerile cu privire la maltratare, deși există probe cu o puternică prezumție în acest sens,

instanța de apel a decis că, potrivit jurisprudenței CEDO, în cazul dat s-a constatat violarea

art.3 CEDO, sub aspect procedural”, unde instanța de apel prematur s-a expus pe faptul

prezenței acțiunilor de maltratare a inculpaților la etapa urmăririi penale, nefiind

finisată urmărirea penală în baza cererilor lui Ermacova N. și Duminica V., în temeiul

art.3091alin. (l) Cod penal, pornită în baza ordonanței procurorului UTA Găgăuzia din

10 aprilie 2013 (f.d. 157-158 v.5).

Ca urmare, instanța de apel în decizia sa la moment nejustificat a menționat:

„<nu va admite ca probe declarațiile inculpaților obținute în cadrul urmăririi penale, inclusiv

procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii de către învinuitul Ivanov R.I.

din 13 mai 2008.” Aici, Colegiul specifică prevederile art. 94 Cod de procedură penală,

ce impun exhaustiv procedeele inadmisibile de obținere a probelor, precum și

posibilitatea contestării ilegalității obținerii probelor, fapt de asemenea ignorant de

către instanța de apel, ce a dus la neadmiterea prematură a declarațiilor inculpaților

de la etapa urmăririi penale.

La fel, Colegiul remarcă și concluzia incertă a instanței de apel: „… la etapa

urmăririi penale a fost încălcat dreptul la apărare a lui Ivanov R.I., și respectiv-declarațiile lui

obținute cu încălcarea art. 3 din Convenția Europeană, prin care l-a defăimat pe coinculpatul

Axentii D.V. nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare…”.

Raportînd concluzia dată a instanței de apel la materialele cauzei și redate supra

în prezentul punct al deciziei, Colegiul constată incertitudinea acestei concluzii, luînd

în considerație prezența a 7 avocați pe parcursul urmăririi penale, ce asigurau

apărarea intereselor inculpaților la fiecare acțiune procesuală efectuată. De asemenea,

pe parcursul urmăririi penale au fost înaintate demersuri cu înlocuirea unui avocat cu

altul, de către Ivanov R.I. – 3 cereri și de către Axentii D.V. – 2 cereri. Toate cererile în

cauză au fost admise prin ordonanțele procurorului, și ca urmare fiindu-le asigurată

prezența avocaților solicitați de inculpați în cereri.

2.Versiunea nr. 3 înaintată de către procuror în ordonanța de numire a expertizei

din 07 aprilie 2008, care se confirmă prin raportul de expertiză medico-legală nr.35 din

15 aprilie 2008 - 09 iunie 2008.

Conform materialelor cauzei, procurorul prin ordonanța din 07 aprilie 2008 (f.d.

148 v.2), a dispus efectuarea expertizei medico-legală a cadavrului, înaintând 3

versiuni ai săvîrșirii omorului lui Scripcaru G.T. Prin raportul de expertiză medico-

legală nr.35 din 15 aprilie 2008 - 09 iunie 2008 (f.d. 155-158 v.2), s-a constatat că,

16

versiunea nr.2 este inacceptabilă, versiunea nr.l este mai puțin probabilă, fiind

probabilă versiunea nr.3, inculpatul Ivanov R.I. a aplicat două lovituri cu cuțitul în

umăr și piept victimei aflate pe bancheta șoferului, loviturile fiind îndreptate din

partea stîngă a ușii șoferului. Ca urmare, instanța de apel a acceptat versiunea nr. 3,

concluzie ce în opinia instanței de apel este prematură, nefiind apreciată proba dată în

cumul cu alte probe, ignorînd prevederile art. 101 Cod de procedură penală. Astfel,

instanța de apel la formarea poziției sale urmează să selecteze nu o versiune descrisă

în raportul de expertiză medico-legală, favorabilă uneia din părți ai procesului penal,

fie acuzării sau apărării, ci urma să aprecieze o poziție sau o concluzie din raport în

cumul cu alte probe veridice, care în ansamblu ar infirma sau confirma o anumită

situație.

instanța de apel, din motivul că: „…în noaptea cînd s-a săvîrșit infracțiunea de omor, dînsa

era într-o stare gravă de ebrietate, și a declarat că în salonul automobilului condus de Axentii

D.V. era întuneric, ea nu putea să descrie cuțitul care probabil a fost scos de către Ivanov

R.I.,mai mult, martora nominalizată a declarat că inculpații vorbeau în limba romă, pe care

aceasta nu o cunoaște. Or, în sensul veridicității declarațiilor martorei minore, martora Tătar

E. a declarat că, minorei Vornicova L. i s-a făcut rău de la consumul de alcool și a ieșit afară

din automobil”.

Cu referire la acest argument, Colegiul constată interpretarea de către instanța de

apel a declarațiilor martorului Vornicova L., ignorînd consecutivitatea declarațiilor

coerente, clare și pe înțelese a acesteia, pe tot parcursul examinării cauzei la etapa

urmăririi penale, precum și la examinarea cauzei în fond și în apel. Mai mult,

declarațiile martorului Vornicova L. sunt similare cu cele ale martorului Tatar E., care

de asemenea a fost audiată de mai multe ori, la diferite etape a procesului penal și

declarațiile ei fiind aceleași.

Față de considerentele ce preced, Colegiul remarcă că, conform procesului-verbal

al ședinței de judecată în instanța de apel din 25 iunie 2013 (f.d.148-150 v.5), s-a dat

citire unui cumul enorm de probe, în număr total de 54. Însă, instanța de apel în

contradicție cu prevederile art. 100 și 101 Cod de procedură penală, le-a selectat,

ignorînd un ansamblu de probe impunător, care nu a fost analizat și apreciat de către

instanța de apel, ca urmare nici nu s-a expus asupra admiterii sau respingerii acestora,

cu menționarea acestor concluzii în decizia sa.

Astfel, instanța de apel, ignorînd un cumul de probe, în decizia sa, prematur a

ajuns la concluzia recalificării acțiunilor a inculpatului Ivanov R.I. și a achitării

inculpatului Axentii D.V., fapt ce duce la constatarea că deși la materialele cauzei sunt

prezentate un șir de probe, instanța de apel nu le-a verificat și apreciat în baza proprii

și juste evaluări.

Deci, Colegiul atestă faptul că, instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală, care stipulează că fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar

17

toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, ca apoi să se

expună asupra admisibilității sau inadmisibilității probei respective, expunînd

temeiul respectiv în decizia sa.

Astfel, Colegiul conchide că instanța de apel, ignorînd un cumul de probe

administrate la dosar, a admis și a apreciat prioritar numai declarațiile inculpaților

din instanța de fond și apel, expunîndu-se prematur asupra probelor menționate, fără

a le analiza în cumul cu celelalte probe administrate la dosar, neelucidînd faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date:

- a fost sau nu aplicată inculpaților constrîngere fizică și psihică din partea

colaboratorilor de poliție la etapa urmăririi penale;

- nu a fost verificată legalitatea obținerii fiecărei probe;

- în baza cumulului de probe apreciat ca admisibil, nu s-a stabilit în ordinea

cronologică evaluarea evenimentelor în dimineața zilei de 31 martie 2008;

- nu s-a constatat dacă inculpații pe parcursul dimineții de 31 martie 2008, au fost

sau nu împreună, iar dacă a lipsit cineva din ei sau ambii pe ce durată de timp, luînd

în considerație declarațiile martorilor Vornicova L. și Tatar E.;

- nu s-a elucidat faptul provenienței cuțitului (cuțitelor): de acasă de la inculpați,

de la victimă sau altă situație;

- nu s-a stabilit cine a condus automobilul sustras, cine a ridicat numerele de

înmatriculare a automobilului sustras, unde a fost ascuns automobilul sustras, cheile

de la acesta și bunurile aflate în portbagajul acestui automobil.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei

de fapt, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al

probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea

unei concluzii premature, nemotivate.

Colegiul apreciază că situația de fapt a fost stabilită de către instanța de apel cu

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții

de cît cea pe care materialul probator o susține, ca urmare încadrînd acțiunile lui

Ivanov R.I. în baza art. 145 alin. (2) lit. b), e), k) și art. 188 alin. (5) Cod penal, și

achitînd pe Axentii D.V. de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art.

145 alin. (3) lit. f), i) Cod penal, în baza art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură

penală, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat, fiind recunoscut vinovat în

baza art. 323 alin. (1) Cod penal, încadrare prematură ce nu corespunde situației de

fapt reținute.

În acest context Colegiul evidențiază faptul că dacă instanța de apel a și ajuns la

concluzia precum Axentii D.V. a cunoscut faptul aplicării victimei de către Ivanov R.I.

a cîtorva lovituri cu cuțitul, adică săvîrșirea omorului și sustragerii automobilului

prin atac tîlhăresc, însă constatările date au fost efectuate de către instanța de apel fără

a apela la careva probe, ce ar confirma situația faptică în sensul stabilit.

La capitolul încadrării juridice a acțiunilor inculpatului Axentii D.V., Colegiul

remarcă și omisiunea instanței de apel în dispozitivul deciziei, nefiind adoptată nici o

18

soluție referitor la capătul acuzării în baza art. 195 alin. (2) Cod penal (în red. legii

nr.985 din 18.04.2002), dispunînd doar că „Axentii D.V. este recunoscut vinovat în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 323 alin. (1) Cod penal”, deși în partea motivatoare

a deciziei s-a menționat “…iar învinuirea pe art. 195 al.2 Cod penal (în redacția Legii din

2002) urmează a fi reîncadrată în baza art. 323 alin. (1) Cod penal”.

Altă chestiune esențială neelucidată de către Curtea de Apel Cahul, este și faptul

că, ca nu a verificat și nu a argumentat prin probe ce relații de rudenie există între

inculpați și dacă aceste relații pot servi temei pentru aplicarea prevederilor alin. (2)

art. 323 și art. 134 Cod penal.

Rezumînd cele menționate, Colegiul constată că, instanța de apel urma să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să aprecieze conform prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau

respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală). Contrar acestor

stricte prevederi legale instanța de apel selectiv a apreciat un grup de probe, ignorînd

un cumul esențial de probe, fără să le aprecieze pe fiecare în parte și să se expună

asupra admisibilității sau inadmisibilității lor, expunînd temeiul respectiv și

argumentînd clar concluziile sale în decizia adoptată, acest șir de erori a dus la niște

concluzii premature și neargumentate, ceea ce la rîndul său a fost urmat de o

încadrare juridică incertă a acțiunilor inculpaților.

Astfel, Colegiul constată că și-au găsit confirmare temeiurile invocate de

recurenți, ceea ce duce indiscutabil la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel. Deci, Colegiul penal lărgit consideră că, erorile

comise nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece

instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza pe fond, substituind

instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale și ca urmare

le etapa rejudecării de către instanța de apel să fie puse în discuție, cît argumentele

invocate în apeluri, atît și cele invocate în recursurile părții acuzării și părții apărării.

Încălcările enunțate determină incontestabil Colegiul să concluzioneze asupra

necesității de a casa decizia instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei de către

Curtea de Apel Chișinău dat fiind faptul că la Curtea de Apel Cahul cauza a fost

examinată de 2 ori și nu mai este posibil de a forma un nou complet de judecată

pentru rejudecarea cauzei.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să verifice și să aprecieze

profund probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu

cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele importante pentru

19

soluționarea justă și promptă a cauzei date, să analizeze la modul cuvenit acțiunile

inculpaților, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate și ca urmare să

efectueze o încadrare juridică corectă, și să-și argumenteze clar concluziile sale în

decizia adoptată, ținînd cont de motivele expuse în pct. 12 ale prezentei decizii, de

prevederile Hotărîrilor explicative al Plenului Curții Supreme de Justiție, de practica

unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărîre legală

și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Cahul, Sârbu Valeriu, avocatul Miron Eugeniu în numele

inculpatului Axentii Dmitri, inculpatul Ivanov Roman și avocatul său, Ahmedov

Ruslan, casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 01 iulie

2013, în cauza penală în privința lui Axentii Dmitri Vasili și Ivanov Roman Ivan, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 21 octombrie

2014, ora 09.50.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Iurie Bejenaru

Oleg Sternioală

20