1ra-1578/2014 — art. 188 alin. 4 CP

1ra-1578/2014 — art. 188 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-1578/2014

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

09 decembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Constantin Alerguș,

Judecători –Nadejda Toma, Petru Moraru, Ion Guzun, Galina Stratulat

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de avocatul

Tuhari Igor în numele inculpatului Garciu Veaceslav împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Cahul din 24 aprilie 2014 și a avocatului Bevza Dumitru în

numele inculpatului Rotar Vladimir, împotriva sentinței Judecătoriei Comrat din 06

februarie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 24 aprilie

2014 în cauza penală în privința lui

Garciu Veaceslav Gheorghi,

născut la 15 februarie 1991, originar și domiciliat pînă la

reținere în or. Comrat, str. S. Lazo, nr. 15

și

Rotar Vladimir Piotr,

născut la 13 ianuarie 1993, originar și domiciliat pînă la reținere

în or. Comrat, str. Dobrovolschi, nr. 2/B

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 11 ianuarie 2011 - pînă la 06 februarie 2012; (instanța de

fond);

septembrie 2013 - pînă la 24 aprilie 2014 (instanța de apel);

2014 - pînă la 09 decembrie 2014 (instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă :

- Garciu Veaceslav în baza art. 188 alin. (4) Cod penal, la 9 ani 6 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis;

- Rotar Vladimir în baza art. 188 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod

penal, la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

S-a dispus încasarea din contul lui Garciu V. și Rotar V. în mod solidar suma

de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în beneficiul lui Pavlenco G.

Acțiunea civilă înaintată de Pavlenco G. privind încasarea prejudiciului

material a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului să se pronunțe

1

instanța în ordinea procedurii civile.

Rotar Vladimir, la 30 octombrie 2010, aproximativ la orele 2100, prin înțelegere

prealabilă, acționînd intenționat cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, fiind

înarmați cu un pistol cu gaz de marcă nedeterminată, aflîndu-se în automobilul de

model „Nissan Premiera”, cu numărul de înregistrare UN AX – 362, care aparținea

cu drept de proprietate lui Pavlenco Ghenadie, și care se deplasa pe traseul

Basarabeasca-Comrat în zona stației de alimentare cu benzină „Petrom - Moldova”,

l-au atacat pe ultimul, cauzîndu-i leziuni corporale ușoare, după care partea

vătămată a reușit să iasă din automobilul menționat și a fugit spre casele de locuit,

amplasate la marginea s. Cioc-Maidan.

În continuare inculpații Garciu V. și Rotar V., din motive ce nu depind de

voința lor nu și-au dus pînă la capăt intenția lor criminală, îndreptată spre

sustragerea automobilului ce-i aparținea cu drept de proprietate părții vătămate

Pavlenco Ghenadie, unde au împins automobilul într-un șanț de scurgere a apei de

pe autostradă, după care au sustras din salonul automobilului bunuri în valoare

totală de 7000 lei, prin ce i-au cauzat părții vătămate un prejudiciu material

considerabil.

Ahmedov R. precum și avocatul Covalenco S. în numele inculpatului Rotar

Vladimir, care au solicitat:

- inculpatul Garciu V. și avocatul acestuia Ahmedov R., casarea sentinței,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare în privința lui

Garciu V., din motivul lipsei în acțiunile ultimului a elementelor constitutive ale

infracțiunii, argumentînd că instanța de fond neîntemeiat a pus la baza sentinței

declarațiile contradictorii ale părții vătămate Pavlenco G. Totodată, nu au fost

confirmate prin careva probe concludente prezența mijloacelor bănești în

automobilul părții vătămate, decît prin declarațiile ultimului, lipsa amprentelor lui

Garciu V. pe tocul pistolului cu gaze din care au fost efectuate împușcăturile și nici

pe torpedoul mașinii de unde au fost sustrași banii.

Instanța de fond nu a ținut cont de depozițiile inculpaților care au declarat că

nu au avut intenția de a sustrage automobilul deoarece nici unul dintre ei nu au

permis de conducere și prin urmare, ei nu pot conduce un automobil.

- avocatul Covalenco S. în numele inculpatului Rotar V., casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțare unei noi hotărîri de achitare în privința lui Rotari

V., invocînd că, depozițiile părții vătămate Pavlenco G. sunt contradictorii, iar

instanța de fond neîntemeiat le-a pus la baza sentinței de condamnare, necătînd la

2

faptul că se combat prin depozițiile inculpaților. La fel, instanța de fond nu a dat

careva apreciere declarațiilor martorilor Acbaș G. și Zadîr N. care au declarat, că

apropiindu-se de automobil, ei nu au simțit careva miros specific și nu au auzit în

acea seară careva sunete de împușcături.

În continuare, apelantul a menționat că este greșită concluzia instanței de fond

referitor la faptul că inculpații aveau cu ei un pistol și că ambii, sau cineva dintre

inculpați, puteau conduce un automobil.

apelurile declarate de inculpatul Garciu V. și avocatul acestuia Ahmedov R., și de

avocatul Covalenco S. în numele inculpatului Rotar V., au fost respinse ca

nefondate cu menținerea sentinței contestate.

probelor și circumstanțelor cauzei, apreciindu-le din punct de vedere a utilității și

veridicității lor, corect ajungînd la concluzia de vinovăție a inculpaților în

săvârșirea infracțiunii incriminate.

Totodată, Colegiul penal a considerat că la aplicarea pedepsei lui Garciu V. și

Rotar V. pentru infracțiunea comisă, instanța de fond a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 74 și 79 Cod penal.

inculpatul Garciu Veaceslav și avocatul acestuia Tuhari Igor și inculpatul Rotar

Vladimir, care au solicitat:

- inculpatul Rotar Vladimir, casarea hotărîrilor contestate cu pronunțarea unei

noi hotărîri de achitare pe motivul lipsei în acțiunile sale a elementelor constitutive

ale infracțiunii incriminate.

În argumentarea cererii de recurs, recurentul a invocat că hotărîrole contestate

sunt bazate exclusiv pe presupuneri și pe declarațiile contradictorii ale părții

vătămate. Instanțele ierarhic inferioare au lăsat fără justă apreciere declarațiile

martorilor Acbaș D. și Zadîr N., care au relatat că nu au auzit în acea seară vre-un

sunet de împușcături;

- inculpatul Garciu Veaceslav și avocatul acestuia Tuhari Igor, casarea

hotărîrilor contestate cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare. În argumentarea

soluției solicitate recurenții au invocat că instanțele ierarhic inferioare au dat o

apreciere greșită acțiunilor inculpatului Garciu V.

Totodată, instanțele ierarhic inferioare nu au cercetat probele prezentate sub

toate aspectele, complet și obiectiv, încălcîndu-se principiul contradictorialității în

procesul penal, făcînsu-se o evaluare și o apreciere neconcordantă a probelor

prezentate ce s-a reflectat în soluția pronunțată.

3

2013, recursul ordinar declarat de avocatul Tuhari Igor în numele inculpatului

Garciu Veaceslav a fost respins ca depus peste termen, iar recursurile ordinare

declarate de inculpații Rotar Vladimir și Garciu Veaceslav au fost admise, casată

total decizia Curții de Apel Comrat din 09 iulie 2012, și dispusă rejudecarea cauzei

în Curtea de Apel Cahul.

apel în decizia contestată nu s-a pronunțat, s-au s-a pronunțat superficial, fără o

argumentare cuvenită asupra motivelor invocate de apărare în apelurile declarate.

La fel, s-a menționat că modalitatea de motivare a soluției instanței de apel

denotă că Curtea de Apel nu a apreciat probele examinate în ansamblu, din punct

de vedere a pertinenței utilității, coroborării acestora, pronunțîndu-se superficial

numai pe o parte din probele prezentate de părți, iar unele motive relevante pentru

corecta examinare a cauzei au rămas fără argumentare.

În continuate instanța de recurs a conchis că instanța de apel la examinarea

cauzei nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 414 alin. (3), 417 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, ceia ce echivalează cu erorile de drept cuprinse în art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul penal a menționat că la examinarea cauzei instanța de apel

urmează să țină cont de raportul de expertiză medico-legală din 265 din 22.11.2010

(Vol. I, f.d.56-58), potrivit căruia părții vătămate i-au fost cauzate, în urma

acțiunilor inculpaților, leziuni corporale ușoare, și de Recomandarea nr. 51 a Curții

Supreme de Justiție cu privire la aplicarea semnului calificativ al art.188 alin.(1)

Cod penal, privind tîlhăria însoțită de violență periculoasă pentru viața sau

sănătatea persoanei agresate.

din 24 aprilie 2014, apelurile declarate de inculpatul Garciu V. și avocatul acestuia

Ahmedov R. și de avocatul Covalenco S. în numele inculpatului Rotar V., au fost

admise, casată parțial sentința în latura civilă cu pronunțarea în această parte a unei

noi hotărîri prin care:

Acțiunea civilă înaintată de Pavlenco Gh. în partea reparării prejudiciului

moral a fost admisă parțial.

S-a dispus încasarea din contul inculpaților Garciu Veaceslav și Rotar Vl. a

cîte 5000 lei, fiecare, în beneficiul părții vătămate Pavlenco G. cu titlu de prejudiciu

moral.

În rest sentința a fost menținută.

4

corect a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, probele au fost apreciate în

modul corespunzător, acțiunile inculpaților corect au fost încadrate în prevederile

art. 188 alin. (4) Cod penal, adică, tîlhăria, atacul săvîrșit asupra unei persoane în

scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau

sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea

violențe, săvîrșie în proporții mari.

Aceste împrejurări au fost constatate prin cumulul de probe acumulate la

cauza penală, fiind corect apreciate, respectîndu-se prevederile art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al colaborării lor.

Instanța de apel a respins argumentele apelanților referitor la faptul că partea

vătămată nu a confirmat prin probe veridice existența sumei de 7000 lei în

torpedoul automobilului, și a menționat la acest capitol că Pavlenco G. imediat

după comiterea asupra sa a infracțiunii a declarat că din automobil i-a fost sustrasă

suma de 7000 lei, explicînd totodată proveniența sumei menționate și destinația

acesteia, iar motive de a pune la îndoială declarațiile părții vătămate nu sunt.

De asemenea Colegiul penal a respins ca fiind declarative argumentele

apelanților precum că inculpații nu au avut scopul sustragerii automobilului pe

motiv că nici unul dintre ei nu are permis de conducere, deoarece din materialele

cauzei rezultă că partea vătămată a părăsit locul infracțiunii cu cheia de la

automobil motiv din care inculpații nu au avut posibilitatea de a se deplasa cu

automobilul în cauză. Totodată, Colegiul a specificat că lipsa permisului de

conducere nu echivalează cu imposibilitatea conducerii autovehiculului precum și

nu exclude intenția acestora de a sustrage mijlocul de transport.

Referitor la argumentul invocat de apelanți precum că la domiciliul lui Rotar

V. nu a fost depistată pretinsa sumă de bani sustrasă Curtea de Apel a statuat că

infracțiunea a fost comisă la data de 30.10.2010, iar percheziția la domiciliul lui

Rotar V. a fost efectuată la data de 05.11.2010, prin urmare inculpații au avut

posibilitate reală de a utiliza banii sustrași.

În continuare, instanța de apel în combaterea argumentelor invocate în apelul

avocatului Covalenco S. precum că deși partea vătămată susține că nu s-a auzit să fi fost

efectuate de către inculpați împușcături cu pistolul, nu este clar de unde în automobil s-a

depistat ghilza de patron, a menționat că nici prin ordonanța de punere sub învinuire

și nici prin sentința contestată inculpaților nu li s-a incriminat efectuarea

împușcăturilor, ci doar folosirea pistolului de gaz în scop de însușire a bunurilor

părții vătămate, prin aplicarea loviturilor părții vătămate și amenințarea cu

5

aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei agresate.

Totodată faptul aplicării loviturilor cu pistolul de gaze a fost confirmat prin

declarațiile părții vătămate, a inculpatului Garciu V. și prin raportul de expertiză

medico-legală nr. 265 din 01.11.2010.

Colegiul penal a constat că la stabilirea pedepsei inculpaților pentru

infracțiunea comisă instanța de fond a ținut cont în deplină măsură de prevederile

art. 61, 75 Cod penal, numindu-le o pedeapsă echitabilă în raport cu fapta comisă.

În consecință instanța de apel a conchis că, apelurile declarate sunt nefondate

în latura penală pe motiv că materialele cauzei dovedesc incontestabil vina

inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (4) Cod penal.

La soluționarea acțiunii civile în partea încasării prejudiciului material,

Colegiul a stabilit că instanța de fond corect a ținut cont de prevederile art. 225 alin.

(3) și art. 387 alin. (1), (3) Cod de procedură penală. Totodată, instanța de apel

ținînd cont de suferințele fizice și psihice suportate de partea vătămată a considerat

necesar de a încasa din contul inculpaților a cîte 5000 lei de la fiecare,în beneficiul

lui Pavlenco G., care în opinia Colegiului penal este o sumă proporțională cu

suferințele morale suportate de ultimul, considerînd totodată că condamnarea

inculpaților conține în sine și o satisfacere morală pentru victimele agresiunii.

recurs ordinar avocatul Tuhari Igor în numele inculpatului Garciu Veaceslav, care

invocînd temeiurile de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6),8),12) Cod de

procedură penală, solicită casarea deciziei contestate cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat următoarele:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate

în apel;

- la soluționarea cauzei instanța de apel a ignorat prevederile art. 101 Cod de

procedură penală;

- încălcînd prevederile art. 417 alin. (1) pct. 7) Cod de procedură penală

Colegiul penal nu a rezolvat fondul apelului;

- toate probele examinate de instanța de fond au fost verificate de către

instanța de apel prin darea citirii lor în ședința de judecată și ca rezultat Curtea de

Apel nu a cercetat suplimentar probele administrate de instanța de fond, lăsîndu-le

fără apreciere;

- prin decizia din 02 iulie 2013 Curea Supremă de Justiție a indicat instanței de

apel un șir de erori care urmau a fi înlăturate prin rejudecarea cauzei, însă Colegiul

penal nu a ținut cont de aceste indicații, dîndu-le probelor o apreciere greșită și

6

superficială;

- în continuare a rămas neprobată prin careva probe pertinente prezența sumei

de 7000 lei în torpedoul automobilului precum și nu au fost depistate urmele

papilare ale inculpaților pe lacătul torpedoului și tocul pistolului depistat în

automobil;

- nu a fost confirmată prin probe incontestabile intenția inculpaților de a

sustrage automobilul părții vătămate;

- deși declarațiile părții vătămate conțin divirgențe esențiale, instanța

neîntemeiat le-a ignorat neacordîndu-le nici un fel de motivare;

- prin probele acumulate de organul de urmărire penală și administrate de

către instanțele de judecată nu a fost confirmată comiterea de către inculpați a

infracțiunii de tîlhărie.

11.2 Împotriva hotărîrilor pronunțate în cauză a declarat recurs ordinar și

avocatul Bevza Dumitru în numele inculpatului Rotar Vladimir, care invocînd

temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

solicită casarea hotărîrilor contestate și pronunțarea unei hotărîri de achitare în

privința lui Rotar V.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a menționat următoarele:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelurile declarate;

- la examinarea cauzei au fost încălcate prevederile art. 436 alin. (2) Cod de

procedură penală;

- hotărîrile de condamnare în privința lui Rotar V. sunt bazate doar pe

presupuneri, la materialele cauzei nu sunt careva probe pertinente care cu

certitudine ar dovedi faptul că Rotar V. a comis infracțiunea incriminată;

- în cadrul cercetării judecătorești nu a fost confirmat faptul că Rotar Vl. l-a

atacat pe pătimaș pentru a-l deposeda de automobil, cu atît mai mult că nici Rotar

Vl. și nici Garciu V. nu dispuneau de permis de conducere;

- instanțele ierarhic inferioare neîntemeiat au pus la baza hotărîrilor de

condamnare declarațiile părții vătămate care sunt contradictorii.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor ordinare

declarate de partea apărării în numele inculpaților Garciu V. și Rotar Vl.,

argumentînd, că instanța de apel a examinat cauza ținînd cont de prevederile art.

26-27, 93-101, 414 Cod de procedură penală, iar acțiunile inculpaților corect au fost

încadrate în baza art. 188 alin. (4) Cod penal. Totodată, procurorul a menționat că

recurenții în recursurile declarate nu au indicat în ce constă problema de drept de

7

importanță generală abordată în cauză și care este eroarea de drept comisă de

instanțele ierarhic inferioare, solicitînd doar reaprecierea probelor.

recurenți, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că

recursurile ordinare declarate urmează a fi respinse din următoarele considerente:

Colegiul penal lărgit, constată că la cercetarea cauzei, instanța de apel a ținut

cont în plină măsură de prevederile articolelor 26, 27, 99-101 Cod procedură penală,

a cercetat sub toate aspectele probele administrate de părți, le-a verificat minuțios,

le-a dat o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblul, din punct de vedere al coroborării lor, întemeiat a

dedus concluzia că, fapta inculpaților Garciu Veaceslav și Rotar Vladimir,

întrunește elementele infracțiunilor prevăzute de art. 188 alin. (4) Cod penal.

În conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la

toate motivele invocate.

În cazul dat, instanța de apel la examinarea apelurilor declarate a respectat

cerințele art. 414 Cod de procedură penală, a verificat și a apreciat conținutul

probelor și valoarea lor probatorie, cu expunerea analizei desfășurate și minuțioase

a acestora în textul deciziei instanței de apel.

Analizînd probele expuse în decizia instanței de apel, Colegiul penal lărgit

constată că instanța de apel corect a concluzionat că vinovăția inculpaților pe

deplin este dovedită, în săvîrșirea de către aceștia a infracțiunii prevăzute de art.

8

188 alin. (4) Cod penal – tîlhăria, adică, atacul săvîrșit asupra unei persoane în scopul

sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei

agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, săvîrșit în proporții mari.

Colegiul ține să remarce că Curtea de Apel întemeiat a respins argumentele

inculpaților și avocaților acestora referitor la faptul că în speță nu a fost probată

existența sumei de 7000 lei în torpedoul automobilului, deoarece acest fapt a fost

confirmat de partea vătămată prin depozițiile acestuia date imediat după comiterea

infracțiunii (f.d.162-163, vol. I), mai mult ca atît partea vătămată a explicat

proveniența banilor și destinația acestora, precum și a descris de ce nominal erau

bancnotele sustrase. Prin urmare, instanța de apel just a conchis că în speță nu au

fost constatate careva circumstanțe ce ar determina instanța să dea o apreciere

critică declarațiilor părții vătămate în această parte, așa cum solicită recurenții, cu

atît mai mult că persoana nominalizată a făcut declarații sub jurământ și avertizare

de răspundere penală în baza art. 312-313 Cod penal.

În continuare, Colegiul contată că instanța de apel just a conchis că urmează a

fi respinse afirmațiile recurenților cu privire la faptul că în speță inculpații nu au

avut scopul sustragerii automobilului, pe motiv că nici unul din inculpați nu are

permis de conducere și menționează că, circumstanța invocată de recurenți nu

echivalează cu imposibilitatea acestora de a conduce automobilul, precum și nu

infirmă intenția ultimilor de a sustrage automobilul dat.

Următorul argument invocat de recurenți este că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor temeiurilor și motivelor relevante invocate în apel.

Colegiul menționează că, motivarea soluției pronunțate de instanța de

judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea

justiției, dând părților din proces posibilitatea să-și formeze convingerea cu privire

la legalitatea și temeinicia soluției adoptate. Motivarea hotărîrilor de către

instanțele naționale constituie o obligație impusă acestora și prin prevederile art.6.1

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Potrivit jurisprudenței CEDO

(cauzele Albina vs Romînia din 28.04.2005; Boldea vs Romînia din 15.02.2007), deși

obligația instanțelor naționale de a motiva hotărîrile pronunțate nu presupune

existența unui răspuns detaliat la fiecare argument, noțiunea de proces echitabil

presupune că instanța națională trebuie să examineze, în mod real, problemele

esențiale care i-au fost supuse dezbaterii. Colegiul constată că, în speță, instanța de

apel s-a pronunțat asupra tuturor temeiurilor invocate în cererile de apel, cărora li

s-a dat o motivare corespunzătoare și argumentată, soluție care este considerată

legală.

Afirmațiile invocate precum că toate probele examinate de instanța de fond au

9

fost verificate de către instanța de apel prin darea citirii lor în ședința de judecată și

ca rezultat Curtea de Apel nu a cercetat suplimentar probele administrate de

instanța de fond, lăsîndu-le fără apreciere, Colegiul penal le respinge, din

următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 414 alin.(2) Cod de

procedură penală, instanța de apel, verifică declarațiile și probele materiale

examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea

în procesul - verbal.

Analizînd procesul - verbal al ședinței de judecată (f.d.42-43, verso, vol. III)

Colegiul constată că, instanța de apel a dat citire probelor materiale examinate de

prima instanță consemnîndu-le în procesul – verbal, respectînd întru totul cerințele

art. 414 alin.(2) Cod de procedură penală. Mai mult, Colegiul remarcă că

participanții la proces nu au înaintat careva demers prin care ar fi solicitat

cercetarea suplimentară a probelor (așa cum prevede art. 413 alin. (3) CPP) cu

invocarea care probe anume urmau a fi cercetate suplimentar de către instanța de

apel.

La fel, Colegiul lărgit respinge ca fiind neîntemeiată critica adusă de recurenți

referitor la faptul că instanța de apel nu a îndeplinit indicațiile date de instanța

ierarhic superioară prin decizia din 02 iulie 2013.

În susținerea acestei concluzii, Colegiul atestă că prin decizia menționată a

Curții Supreme de Justiție, s-a dispus rejudecarea cauzei pe motiv că „instanța de

apel în decizia contestată nu s-a pronunțat, s-au s-a pronunțat superficial, fără o

argumentare cuvenită asupra motivelor invocate de apărare în apelurile declarate, iar

probele nu au fost examinate în ansamblu, din punct de vedere a pertinenței utilității,

coroborării acestora”. În continuare instanța de apel, rejudecînd cauza a luat act de

indicațiile instanței ierarhic superioare și în conformitate cu prevederile art. 436

alin. (2) Cod de procedură penală, a îndeplinit indicațiile acesteia expuse în decizia

nominalizată.

Concluziile instanțelor privind vinovăția inculpaților în săvîrșirea infracțiunii

imputate, sunt bazate pe cumulul de probe pertinente și concludente administrate

pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în mod obiectiv, și anume pe

declarațiile însăși ale inculpaților, a părții vătămate Pavlenco Gh., a martorilor

Acbaș G. și Zadîr N. și actele cauzei – procesul verbal de cercetare la fața locului

din 30.10.2010; - procesul – verbal de examinare a automobilului de model „Nissan

Premiera” din 01.11.2010; - Procesul-verbal de ridicare a obiectelor din 01.11.10; -

raportul din 15.11.2010; - Ordonanța de efectuare a expertizei din 05.11.2010;

Procesul-verbal percheziție din 05.11.10; - Procesul-verbal de ridicare a bunurilor

din 06.11.10; - Ordonanța de ridicare a obiectelor și documentelor din 02.11.10;

10

Procesul-verbal de ridicare a bunurilor din 02.11.10; - Ordonanța de ridicare a

obiectelor și documentelor din 16.11. 2010; - Procesul-verbal de ridicare a bunurilor

din 16.11.10 ; - Raportul de expertiză medico-legală nr.265 din 01.11.10 ; Raport de

expertiză medico-legală nr.791 din 04.11.10; - Raportul de expertiză medico-legală

nr.814 din 09.11.10; - Raportul de expertiză medico-legală nr.821 din 12.11.10 ; -

Raportul de expertiză dactiloscopică nr.2798 din 10.11.10 ;- Raportul de expertiză

dactiloscopică nr.2799 din 15.11.10; - Raportul de expertiză nr.146 din 07.11.10;

- Fișele dactiloscopice a lui Pavlenco G., Garciu V. și Rotari V. (f.d.129-131);

Raportul de expertiză nr.163 din 25.11.10; - Raportul de expertiză nr.2816 din

25.11.10; - Raportul de expertiză nr.3007 din 14.12.10; - Ordonanța de recunoaștere

în calitate de parte vătămată din 01.11.10; - Procesul verbal de audiere a părții

vătămate Pavlenco G. din 01.11.10; Procesul verbal de audiere suplimentară a părții

vătămate Pavlenco G. din 26.11.10; - Procesul-verbal de verificare a explicațiilor

învinuitului la fața locului din 06.11.10; - Procesul verbal de audiere a părții

vătămate Pavlenco G. din 06.11.10; Procesul-verbal de recunoaștere a persoanelor

din 06.11.10; - Procesul - verbal de audiere a părții vătămate Pavlenco G. din

06.11.10 ; Procesul-verbal de recunoaștere a persoanelor din 06.11.10; - Procesele-

verbale de audiere a martorilor Acbaș Gh., Toncu D., Culiciu M., Cambur N., Zadîr

N., Savva V. din 15.11.10; - Procesul-verbal de predare a informației conform

interpelării nr.5288/10 din 08.12.10; Procesul-verbal de examinare a documentelor

din 21.12.10; Ordonanța de anexare la materialele dosarului a corpurilor delicte;

probe care, au fost detaliat și minuțios descrise în sentință și decizia instanței de

apel.

Lecturînd textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta și-a motivat

soluția adoptată, oferind răspunsuri argumentate și detaliate la toate motivele

apelurilor declarate de partea apărării în numele inculpaților.

De fapt, reieșind din conținutul recursurilor, Colegiul atestă că recurenții nu

sunt de acord cu aprecierea data de către instanțele de fond probelor administrate

și cercetate pe parcursul ședințelor de judecată, considerînd că acestea nu dovedesc

vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii imputate.

La acest capitol, Colegiul penal atestă că, conform art.27 și 414 alin.(2) Cod de

procedură penală, aprecierea probelor și circumstanțelor de fapt ale cauzei ține de

competența instanțelor de fond și de apel. Instanța de recurs este în drept să

intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-o caseze, atunci cînd se constată

comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de fapt deja constatată

prin hotărîrea judecătorească devenită definitivă.

11

Această concluzie survine din prevederile art.427 Cod de procedură penală,

care prin temeiurile enumerate în pct.1)-16) oferă dreptul de casare numai dacă se

constată o eroare de drept, iar aprecierea probelor ca temei de recurs nu se specifică

în norma vizată.

Colegiul remarcă că recursurile repetă textul apelurilor declarate de partea

apărării și argumentele expuse de recurenți au fost anterior invocate în apel, iar

instanța de apel pe deplin le-a examinat și, apreciind toate probele în ansamblu,

conform art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, s-a pronunțat argumentat și

detaliat asupra lor. Astfel, toate probele administrate au primit o apreciere la justa

lor valoare, iar concluziile privind vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii

imputate rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelurilor și temeiurile de fapt și de

drept care au dus la respingerea acestora, precum și motivele adoptării soluției,

ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Temeiurile invocate de recurenți referitor la nevinovăția inculpaților în săvîrșirea

infracțiunii imputate, precum că nu a fost dovedit că inculpații au avut intenția de

la bun început de a sustrage automobilul, și nu a fost probat faptul prezenței în

torpedoul automobilului a sumei de 7000 lei, care pretinde partea vătămată că i-a

fost sustrasă, nu pot fi reținute, deoarece atît prima instanță, cît și instanța de apel

au motivat condamnarea acestora prin faptul că acuzarea a prezentat suficiente

probe, care cu certitudine dovedesc intenția directă și vinovăția inculpaților în

aplicarea loviturilor părții vătămate, iar scopul urmărit de aceștia a fost de

sustragere a bunurilor lui Pavlenco G.

Colegiul conchide că totalitatea argumentelor invocate de

recurenți nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor în

instanța de recurs și ca urmare acestea nu sunt suficiente pentru a constitui

erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor instanței de apel.

Totodată constatîndu-se că instanța de apel a examinat cauza penală prezentă fără

careva abateri de la normele de procedură și corect a apreciat probele cercetate sub

toate aspectele, concluzie ce este susținută și de instanța de recurs.

Colegiul mai conchide precum că, instanța de apel în hotărârea adoptată a

realizat o justă interpretare și aplicare a reglementărilor incidente, decizia adoptată

fiind legală, întemeiată și argumentată, faptelor comise de inculpați li s-a dat o

încadrare juridică corectă, motivarea soluției fiind bazată pe probele

administrate în cadrul procesului penal, pedeapsa fiind stabilită de instanța de

fond argumentat, luându-se în considerare prevederile legale ce reglementează

acest aspect.

12

Generalizînd cele expuse mai sus, Colegiul constată că, în speță, instanța de

apel și-a motivat decizia pronunțată și aceasta cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, examinînd cauza penală prezentă fără careva abateri de la

normele de procedură și corect apreciind probele cercetate sub toate aspectele,

concluzie ce este susținută și de instanța de recurs.

În acest context, Colegiul penal consideră că argumentele invocate de către

apărători în recursurile declarate sunt neîntemeiate, fapt ce determină incontestabil

concluzia de respingere a acestora ca inadmisibile cu menținerea hotărârii

contestate.

14.În conformitate cu prevederile art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate avocatul Tuhari

Igor în numele inculpatului Garciu Veaceslav împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Cahul din 24 aprilie 2014, și a avocatului Bevza Dumitru în

numele inculpatului Rotar Vladimir, împotriva sentinței Judecătoriei Comrat din

06 februarie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 24 aprilie

2014, în cauza penală în privința lui Garciu Veaceslav Gheorghi și Rotar Vladimir

Piotr, cu menținerea hotărîrii contestate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 24 decembrie 2014.

Președinte Constantin Alerguș

Judecători Nadejda Toma

Petru Moraru

Ion Guzun

Galina Stratulat

13