1ra-1187-2014 — art.186 alin.2 CP lit.c.d
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.186 alin.2 CP lit.c.d
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6 CPP
1ra-1187-2014 — art.186 alin.2 CP lit.c.d (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr.1ra-1187/14
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
9 iulie 2014 mun.Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Nicolae Gordilă,
Judecătorii - Elena Covalenco, Ion Guzun,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 martie 2014 de avocatul Ropot
Veaceslav în numele inculpatului
Guțu (Filipovici) Veaceslav Alexandru, născut la
11 februarie 1994, originar și domiciliat în
mun.Chișinău, str.Belgrad 19/1, odaia 55.
Termenul examinării cauzei:
19.02.2013 - 24.12.2013 - prima instanță,
19.02.2014 - 18.03.2014 - instanța de apel,
06.06.2014 - 09.07.2014 - instanța de recurs.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău din 24 decembrie 2013, Guțu
(Filipovici) Veaceslav a fost condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal, la 2
ani închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Potrivit sentinței s-a constatat că Guțu (Filipovici) Veaceslav, la 11.01.2013, pe
la orele 05.00, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a pătruns pe fereastră
în încăperea grupei pregătitoare nr.9 a grădiniței-creșe „Mugurel” nr.98, amplasată pe
str.Cetatea Albă 152, mun.Chișinău, de unde pe ascuns a sustras un aparat de fotografiat
de model „Canon Ixus 130”, care aparținea cet.Sambrai Stela, cauzîndu-i părții vătămate o
daună materială considerabilă, în sumă de 4000 lei.
Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat casarea acesteia,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de amendă, invocînd că instanța la
emiterea sentinței nu a ținut cont de faptul că la momentul comiterii infracțiunii avea la
întreținere soția însărcinată, care nu era și nu este încadrată în cîmpul muncii, a restituit
aparatul de fotografiat, partea vătămată nu are pretenții materiale, a recunoscut integral
vinovăția, în prezent are la întreținere un copil minor și se căiește sincer de cele comise.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 martie 2014, a
fost respins, ca nefondat apelul inculpatului, cu menținerea sentinței.
Instanța de apel a constatat că prima instanță obiectiv și sub toate aspectele, prin
prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele administrate în
cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui Guțu (Filipovici) Veaceslav în săvîrșirea
infracțiunii imputate, fiind bazate pe declarațiile părții vătămate S.Sambri, a martorului
M.Muntean, date atît la urmărirea penală, cît și în cadrul cercetării judecătorești, care
coroborează cu materialele cauzei, inclusiv și cu declarațiile inculpatului V.Guțu
1
(Filipovici), care a recunoscut vina, astfel că corect instanța a încadrat acțiunile acestuia
în baza art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal.
La fel, instanța de apel a concluzionat că, prima instanță, ținînd cont că pedeapsa
penală are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și
prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, luînd în considerație că inculpatul anterior deja a
fost comdamnat la pedeapsa cu închisoare, ispășindu-și pedeapsa, însă nu și-a făcut
concluziile corespunzătoare și a săvîrșit din nou o infracțiune, corect și întemeiat a
concluzionat că inculpatul va putea fi reeducat și corijat numai fiind izolat de societate,
aplicîndu-i pedeapsa privativă de libertate.
De asemenea, instanța de apel a menționat că argumentele indicate de inculpat nu pot
fi reținute ca temei justificat de casare a sentinței, deoarece la stabilirea pedepsei s-a ținut
cont de toate circumstanțele cauzei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care se atribuie la
categoria celor mai puțin grave, de persoana inculpatului, care se caracterizează negativ,
fiind anterior condamnat de comiterea infracțiunilor similare, nu este angajat în cîmpul
muncii și se află la evidența medicului narcolog ca consumator de substanțe toxice.
Prin urmare, instanța de apel a conchis că pedeapsa stabilită inculpatului este în
limita legii penale în baza căreia a fost recunoscut vinovat.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar avocatul V.Ropot în
numele inculpatului care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de
procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu rejudecarea cauzei și
adoptarea unei noi hotărîri, prin care lui V.Guțu (Filipovici) să-i fie aplicată o pedeapsă
sub formă de amendă, pe motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția, invocînd că la stabilirea pedepsei inculpatului, instanțele nu au reținut
circumstanțele atenuante prevăzute în cauză, nu au fost luate în considerație argumentele
inculpatului, și anume că s-a căsătorit, are la întreținere un copil minor, că după căsătorie
nu a mai comis careva infracțiuni, precum și faptul că partea vătămată nu a formulat
careva pretenții față de inculpat de ordin moral, fapt pentru care este posibilă aplicarea
pedepsei sub formă de amendă.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu
materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în
referință, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, Colegiul penal decide
inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.
Potrivit textului recursului, avocatul V.Ropot în numele inculpatului a invocat ca
temei de casare a deciziei instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,
care stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța
nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau aceasta nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția.
Colegiul penal constată că motivul invocat de recurent nu este aplicabil din punct
de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în
sensul casării deciziei instanței de apel.
Totodată, instanța reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt
stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului, și critică hotărîrea instanței de apel, precum că aceasta fără a-și motiva
soluția, neîntemeiat a menținut sentința prin care inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa
închisorii, considerînd că instanțele neîtemeiat nu au reținut circumstanțele atenuante
prevăzute în cauză.
2
La acest capitol, Colegiul atestă că, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea
categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de
gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale
familiei acestuia.
Consultînd textele sentinței și deciziei instanței de apel, Colegiul reține că ambele
instanțe au ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea
infracțiunii săvîrșite, de toate circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează
răspunderea, de persoana inculpatului, care anterior a fost condamnat pentru comiterea
faptelor similare și din nou a comis infracțiune, precum și de influența pedepsei aplicate
asupra corijării și reeducării acestuia, aplicîndu-i pedeapsa de 2 ani închisoare, astfel că
aceasta se încadrează în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia inculpatul a fost
recunoscut vinovat.
Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de
drept la care face referință recurentul și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției
adoptate, pedeapsa aplicată inculpatului este echitabilă faptelor comise.
Totodată, se evidențiază faptul că, argumentele expuse de recurent au fost anterior
invocate în apel, iar instanța de apel pe deplin le-a examinat, și s-a pronunțat argumentat și
detaliat asupra lor. Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt
și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea
ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Alte probleme de drept
care ar afecta hotărîrile în cauză nu au fost invocate și nici nu se conțin în materialele
dosarului.
Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de
apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul
în care constată că este vădit neîntemeiat.
Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra
inadmisibilității recursului ordinar declarat de avocat în numele inculpatului, fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiie
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ropot Veaceslav în numele
lui Guțu (Filipovici) Veaceslav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 18 martie 2014 în cauza penală în privința lui Guțu (Filipovici) Veaceslav,
fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 30 iulie 2014.
Președintele Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Ion Guzun
3