1ra-1201-2014 — art.217 alin.2 CP

Dosarul nr.1ra-1201/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 iulie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Nicolae Gordilă,

Judecătorii – Elena Covalenco, Ion Guzun,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

sentinței Judecătoriei Cahul din 24 decembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Cahul din 11 martie 2014 de avocatul Gorlenco Oleg în numele inculpatului

Mititelu Igor Gheorghe, născut la 27 iunie 1993,

originar și domiciliat în s.Roșu, r-nul Cahul.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

condamnat în baza art.217 alin.(2) Cod penal la 8 luni închisoare, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis.

procedură penală, a constatat că Mititelu Igor, a depistat frunze de cînepă, pe care cu

scopul consumului propriu, le-a transportat și păstrat la domiciliul său din s.Roșu, r-nul

Cahul, unde le-a uscat și mărunțit, pe care le-a fumat cu ajutorul buteliei din polimer

transparent, care ulterior, la 30 iulie 2013, au fost depistate și ridicate de către

coloboratorii IP Cahul, un fragment de sticlă de polimer cu depuneri pe pereții inferiori

și mase vegetale de culoare verde uscată, care conform raportului de expertiză nr.6419

din 19 septembrie 2013, reprezintă rașină de canabis, în cantitate de 0,09 grame (stare

uscată) și marijuană în cantitate de 19,68 grame, ce face parte din categoria substanțelor

narcotice, în proporții mari.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa,

în temeiul art.79 Cod penal, sub formă de amendă în mărime de 500 unități

convenționale, deoarece cea aplicată este prea aspră; instanța nu a ținut cont de

prevederile art.76 Cod penal, de faptul că inculpatul a contribuit la descoperirea

infracțiunii colaborînd activ cu organul de urmărire penală, a recunoscut vina, solicitînd

ca cauza să fie examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, de

faptul că inculpatul are loc permanent de trai, se caracterizează pozitiv, nu are

antecedente penale, astfel că reeducarea acestuia este posibilă și fără a fi privat de

libertate.

respins, ca nefondat apelul avocatului O.Gorlenco în numele inculpatului Ig.Mititelu, cu

menținerea sentinței.

1

Instanța de apel a constatat că prima instanță în conformitate cu prevederile art.101

Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect ajungînd la

concluzia privind vinovăția inculpatului Ig.Mititelu în săvîrșirea infracțiunii prevăzute

de art.217 alin.(2) Cod penal, făcînd o încadrare juridică justă a acțiunilor lui.

De asemenea, instanța a conchis că pedeapsa stabilită inculpatului de prima

instanță este una legală și întemeiată, la aplicarea căreia s-a acordat deplină eficiență

prevederilor art.61, 75 Cod penal, ținîndu-se cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care potrivit art.16

alin.(2) Cod penal, face parte din categoria celor ușoare, de motivul acesteia, de

persoana inculpatului, care s-a căit sincer de cele comise, la locul de trai se

caracterizează negativ, fapt confirmat prin caracteristica eliberată de Primăria s.Roșu,

că anteriror a fost judecat, de lipsa circumstanțelor agravante, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile ale familiei

acestuia, de faptul că inculpatul, recunoscînd vina, a solicitat judecarea cauzei în baza

probelor administrate la faza de urmărire penală, conform art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală.

Reieșind din aceste circumstanțe, instanța de apel a conchis că prima instanță a

luat în considerație că corijarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar în

condițiile izolării lui de societate, aplicîndu-i pedeapsa închisorii la limita minimă

prevăzută de norma penală în baza căreia au fost recunoscut vinovat, concluzionînd că

aceasta se încadrează absolut în limitele prevederilor legale, deoarece anteriror

acestuia pentru fapta săvîrșită în baza art.217 alin.(2) Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa cu aplicarea art.79 Cod penal, sub formă de amendă în mărime de 100 unități

convenționale, și inculpatul careva concluzii necesare nu a tras, astfel că prin aplicarea

pedepsei sub formă de amendă nu va fi atins scopul principal al pedepsei penale de

corectare a inculpatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni.

Totodată, instanța de apel a respins afirmațiile avocatului, precum că de către

prima instanță nu au fost luate în considerație circumstanțele atenuante prevăzute de

art.76 Cod penal, și reținute circumstanțele excepționale, ce ofereau dreptul instanței

de a aplica dispozițiile art.79 Cod penal, deoarece prima instanță la stabilirea pedepsei

inculpatului a reținut circumstanțele atenuante ale cauzei, inclusiv și celea la care a

făcut referire apelantul, precum și prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură

penală, reducîndu-i cu o treime pedeapsa stabilită de norma incriminată, iar careva

circumstanțe excepționale nu au fost reținute pentru a da posibilitate de a fi aplicate

dispozițiile art.79 Cod penal, fiindcă cele invocate de apelant nu constituie o excepție

de la starea obișnuită a lor, ori a persoanei inculpatului, care de fapt au fost luate în

considerație de instanță la stabilirea pedepsei.

O.Gorlenco în numele inculpatului care, invocînd ca temei prevederile art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri în partea stabilirii pedepsei, prin care inculpatului

Ig.Mititelu, în temeiul art.79 Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de 150 unități convenționale, invocînd repetat aceliași motive ca și

în apel descrise la pct.3 al prezentei decizii.

2

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului declarat de avocatul O.Gorlenco în numele

inculpatului, ca temei de casare a deciziei instanței de apel se invocă art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Raportînd norma nominalizată la situația în cauză, Colegiul penal constată că

temeiul la care se referă autorul recursului nu este aplicabil din punct de vedere al

prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul

casării deciziei instanței de apel.

După cum rezultă din recurs, autorul recursului este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor lui

Ig.Mititelu în baza art.217 alin.(2) Cod penal și, critică hotărîrea dată numai în latura

stabilirii pedepsei acestuia, considerînd că instanțele de fond au avut destule

circumstanțe excepționale și puteau să-i aplice inculpatului dispozițiile art.79 Cod

penal, stabilindu-i acestuia o pedeapsă sub formă de amendă.

Colegiul penal constată că cauza a fost examinată pe baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de procedură penală.

Conform prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, în cazul în

care inculpatul a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

inculpatul beneficiază de o reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege

în cazul pedepsei cu închisoarea.

Sancțiunea art.217 alin.(2) Cod penal, în baza căruia a fost condamnat

Ig.Mititelu, prevede o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de la 400 la 700

unități convenționale, ori muncă neremunerată în folosul comunității de pînă la 150

de ore și închisoare de pînă la 1 an, astfel că cea aplicată de către instanțele de fond –

8 luni închisoare, se încadrează în limitele sancțiunii normei penale, adică este redusă

cu 1/3.

Colegiul penal menționează că, la stabilirea pedepsei lui Ig.Mititelu, atît prima

instanță, cît și cea de apel, au ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a

pedepsei prevăzute de art.61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei,

stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori

atenuează răspunderea, de persoana făptuitorului, precum și de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării acestuia și i-au aplicat o pedeapsă echitabilă,

ținîndu-se seama de prevderile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, corect

considerînd că acesta urmează să execute real pedeapsa închisorii stabilite, fiind

corespunzătoare faptei săvîrșite, soluție descrisă la pct.4.1 al prezentei decizii, pe care

instanța de recurs și-o însușete pe deplin.

Prin urmare, argumentul recurentului, precum că sentința nu cuprinde motivele

de aplicare a pedepsei stabilite, este neîntemeiat, dimpotrivă aceasta este bine

argumentată, motivată și nu contravine prevederilor art.394 Cod de procedură penală.

Neîntemeiat este și argumentul, precum că la numirea pedepsei instanțele nu au

ținut cont de circumstanțe excepționale prezente în cauză, deoarece instanțele de fond

nu a stabilit vreo circumstanță excepțională, legată de scopul și motivele faptei, care

3

ar fi permis stabilirea unei pedepse mai blînde, de altă categorie inculpatului

Ig.Mititelu, ci dimpotrivă au menționat că acesta anterior fiind condamnat în baza

art.217 alin.(2) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa cu aplicarea dispozițiilor art.79

Cod penal, sub formă de amendă, astfel fiindu-i acordată șansa de a sta pe calea

corijării și a subînțelge scopul pedepsei penale.

Temeiul recurentului, precum că la stabilirea pedepsei atît prima instanță, cît și

cea de apel nu a ținut cont de circumstanțele atenuante prezente în cauză, nu poate fi

reținut, deoarece recunoașterea vinei (sau comportamentul sincer) care atrage

incidența procedurii simplificate, nu poate valorifica ca o circumstanță atenuantă

judiciară, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă

valență juridică.

Mai mult, instanța de recurs menționează că recursul repetă textul apelului

declarat de același autor și argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în

apel, iar instanța de apel pe deplin le-a examinat, și, conform art.414 alin.(3) Cod de

procedură penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor, relevînd temeiurile

care au dus la respingerea apelului, soluție expusă în pct.4.1 al prezentei decizii, cît în

textul deciziei instanței de apel (f.d.109-113).

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

În atare situație, Colegiul penal constată că nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea lui, fiind

vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva sentinței Judecătoriei Cahul

din 24 decembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 11 martie

2014 de avocatul Gorlenco Oleg în numele inculpatului Mititelu Igor, în cauza penală în

privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 23 iulie 2014.

Președintele Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Ion Guzun

4