1ra-1334/13 — art.217 alin.3 Cod penal

1ra-1334/13 — art.217 alin.3 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-153/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 ianuarie 2014 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror

împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 02 aprilie 2013 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 24 iulie 2013, în privința inculpatului

Mintuș Radion Valeriu, născut la

30 decembrie 1981, originar și locuitor al m. Bălți, str.

Șciusev 11/35, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 26 martie 2012 – 02 aprilie 2013,

în instanța de apel: 23 mai - 24 iulie 2013,

în instanța de recurs: 29 octombrie - 15 ianuarie 2013;

C O N S T A T Ă :

penal în privința inculpatului Mintuș Radion pe art. 217 alin. (2) Cod penal, cu

tragerea lui la răspundere contravențională conform art. 55 Cod penal, fiindu-i

aplicată o amendă în mărime de 100 unități convenționale, adică 2000 lei.

a procurat o cantitate nedeterminată de cînepă pe care a transportat-o la domiciliu

pentru consum propriu, fără scop de desfacere. La 08 februarie 2012, aproximativ la

1820, pe str. Șciusev, mun. Bălți el a fost stopat de colaboratorii poliției și fiind

suspect de consum de droguri a fost condus la Dispensarul narcologic, unde conform

procesului-verbal nr. l36-N din 08 februarie 2012 al examinării medicale de

constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, i-a fost

stabilită d-za - consecințele consumului de droguri.

În aceiași zi, orele 2135, în urma efectuării percheziției la domiciliul

inculpatului, în salonul apartamentului, în dulap, colaboratorii poliției au depistat și

au ridicat un sul de hîrtie cu substanță vegetală fărîmițată uscată de culoare verde

care, conform raportului de expertiză nr. 135 din 20 februarie 2012, este marihuană,

care constituie 3,58 gr. de substanță uscată, atribuindu-se la cantități mari și se referă

la droguri.

1

Fiind interogat în ședința de judecată inculpatul vina a recunoscut integral,

căindu-se în cele comise și a explicat că pachetul cu marihuană l-a găsit și l-a păstrat

la domiciliul său.

Organul de urmărire penală a calificat acțiunile inculpatului în baza art. 217

alin. (3) lit. c) Cod penal, ca circulația ilegală a substanțelor narcotice, manifestată

prin procurarea, transportarea și păstrarea substanțelor narcotice în proporții mari și

fără scop de înstrăinare, cu utilizarea substanțelor narcotice a căror circulație în

scopuri medicinale este interzisă.

Dar, instanța a concluzionat că acțiunile inculpatului urmează a fi corect

calificate conform art. 217 alin. (2) Cod penal, ca procurarea și păstrarea ilegală a

substanțelor narcotice în proporții mari, fără scop de desfacere, deoarece utilizarea

plantelor care conțin substanțe narcotice sau psihotrope presupune folosirea acestora

în diferite scopuri, cum ar fi producerea preparatelor de panificație, producerea

medicamentelor, etc.

Tot odată, luînd în considerație că inculpatul pentru prima dată a săvîrșit o

infracțiune ușoară, vina a recunoscut integral, are loc permanent de trai și de muncă,

are la întreținere 2 copii minori și mama invalid de gr. 2, instanța a conchis posibil de

a-1 libera de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională, constatînd

că corectarea lui este posibilă fără a fi supus răspunderii penale.

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 217

alin. (2) Cod penal la amendă în mărime de 500 unități convenționale, adică 10.000

lei.

Apelantul a invocat că în ședința de judecată incontestabil s-a constatat

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod

penal.

Însă, instanța incorect a apreciat faptul recunoașterii vinei de către inculpat,

recunoașterea vinovăției fiind formală, acesta indicînd numai în ultima ședință, la

finele examinării cauzei în judecată, că recunoaște vina indicînd numai faptul că a

găsit pachetul cu marihuană pe care ulterior 1-a dus acasă. Astfel, atît pe întregul

parcurs a urmării penale, precum și pe parcursul examinării cauzei el nu și-a

recunoscut vina, întru dovedirea nevinovăției sale înaintînd diferite versiuni,

demersuri de excludere a unor probe din dosarul penal inclusiv de audiere a

martorilor, a materialelor ridicate din dosarul contravențional, invocînd că nu i-au

fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile, ilegalitatea acțiunilor persoanelor ce

au efectuat percheziția, încălcarea procedurii de examinare medicală de constatare a

faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, din care motiv pe

parcursul examinării cauzei penale au fost verificate în ordinea art. 274 Cod de

procedură penală acțiunile colaboratorilor de poliție, în ședință a fost chemat

specialistul medicul narcolog și asistenta medicală a dispensarului pentru expertizare

întru explicarea modului de colectare a mostrelor pentru stabilirea stării de ebrietate

etc, tergiversînd astfel examinarea cauzei penale pe un termen mai mare de un an,

cauza penală fiind pornită la 17 februarie 2013, fiind expediată în judecată la 26

martie 2013, iar sentința a fost pronunțată la 02.04.2013.

2

La fel, pe parcursul urmării penale nu a fost constatată corectarea persoanei

fără a fi supusă răspunderii penale și anume persoana nu a regretat de cele comise, nu

s-a căit sincer, nu a colaborat cu organele judiciare prin contribuirea activă la

descoperirea infracțiunii, etc.

Careva circumstanțe nu au fost prezentate instanței, care ar permite aplicarea în

privința inculpatului a prevederilor art. 55 Cod penal.

apelul a fost respins.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond la stabilirea pedepsei inculpatului,

a dat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, luînd în considerare gradul

de pericol social generic și concret al faptelor săvârșite, de limitele de pedeapsă,

prevăzute de lege, împrejurările concrete de săvârșire, natura infracțiunii.

Instanța de fond a studiat multilateral, în deplină măsură și obiectiv, toate

circumstanțele cauzei și datele prezentate, care caracterizează personalitatea

inculpatului și care au o importanță pentru stabilirea categoriei și mărimii pedepsei.

De aceea, reieșind in materialele cauzei, în speță sunt întrunite condițiile de

aplicare a art. 55 Cod penal, instanța și-a motivat suficient iraționalitatea aplicării

pedepsei penale față de inculpat și concluzia are la bază informații, conform cărora

făptuitorul poate fi corectat fără tragerea lui la răspunderea penală

Astfel, fapta săvîrșită de inculpat se consideră ca infracțiune mai puțin gravă,

ultimul anterior nu a fost cunoscut cu antecedente penale, săvârșind pentru prima

dată o infracțiune.

După cum rezultă din materialele dosarului, imediat după constatarea faptei

inculpatul și-a recunoscut vina, contribuind la descoperirea infracțiunii, fapt ce se

confirmă prin declarațiile colaboratorilor de poliție, ce au efectuat acțiunile

procesuale inițiale .- C. Guzun, I. Cheptea și S. Gorbanovschi. Atât în instanța de

fond cât și de apel inculpatul și-a recunoscut vina, s-a căit sincer în cele comise.

Instanța de fond a ținut cont că inculpatul este caracterizat pozitiv, este încadrat

în câmpul muncii, are la întreținere doi copii minori și mama invalid, circumstanțe,

ce fac dovada că corectarea lui este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.

Prima instanță a constatat prezența condițiilor prevăzute de art. 55 Cod penal,

și astfel, această norma penală a fost corect aplicată.

Opinia apelantului că sancționarea contravențională a inculpatului nu va

influența pozitiv corectarea și educarea lui, este doar o bănuială, care nu poate fi

temei de casare a hotărîrii judecătorești, în cazul cînd prevederile legii penale, la

stabilirea pedepsei, au fost respectate de către instanța ce a judecat cauza penală.

menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Recurentul a indicat că atît instanța de fond, cît și cea de apel incorect au

apreciat faptul recunoașterii vinei de către inculpat, recunoașterea vinovăției fiind

formală, acesta indicînd numai în ultima ședință a instanței de fond că recunoaște

vina, indicînd doar faptul că a găsit pachetul cu marihuana pe care ulterior 1-a dus

acasă.

Astfel, atît la faza urmării penale, cît și pe parcursul examinării cauzei în

instanța de fond inculpatul nu și-a recunoscut vina, întru dovedirea nevinovăției sale

3

înaintînd diferite versiuni, demersuri de excludere a unor probe din dosarul penal

inclusiv de audiere a martorilor, a materialelor ridicate din dosarul contravențional,

invocînd că nu i-au fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile, ilegalitatea

acțiunilor persoanelor ce au efectuat percheziția, încălcarea procedurii de examinare

medicală de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și

naturii ei, din care motiv pe parcursul examinării cauzei penale au fost verificate în

ordinea art. 274 Cod de procedură penală acțiunile colaboratorilor de poliție, în

ședință a fost invitat și audiat în calitate de specialist medicul-narcolog și asistenta

medicală a serviciului narcologic pentru explicarea modului de colectare a mostrelor

în vederea stabilirii stării de ebrietate etc.

Totodată, inculpatul fiind audiat în instanța de fond a indicat la consumarea

anabolicelor și nu a substanțelor narcotice, fapt, însă, combătut de către medicul-

narcolog A. Mîșul, audiat în calitate de specialist în instanța de fond.

Cele indicate mai sus au condus la tergiversarea examinării cauzei penale pe

un termen mai mare de un an, cauza penală fiind pornită la 17.02.2012, fiind

expediată în instanța de judecată la 26.03.2012, iar sentința a fost pronunțată abia la

02.04.2013, ceea ce indică la atîrnarea neconștiincioasă a inculpatului nominalizat

față de acțiunile sale și nicidecum la căința sinceră și nu în ultimul rînd la

recunoașterea totală a vinei, fapt însă care a fost neglijat atît de instanța de fond, cît și

cea de apel care au examinat cazul unilateral fără a se expune asupra tuturor

circumstanțelor cauzei.

La fel, pe parcursul urmăririi penale nu a fost constatată corectarea persoanei

fără a fi supusă răspunderii penale și anume persoana nu a regretat de cele comise, nu

s-a căit sincer, nu a colaborat cu organele de drept prin contribuirea activă la

descoperirea infracțiunii, etc.

Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate echivalează

cu nerezolvarea fondului cauzei, iar decizia urmează a fi casată cu rejudecarea din

nou a cauzei în apel.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, și

„s-au aplicat pedepse în alte limite decît cele prevăzute de lege”.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rînd, potrivit art. 420 alin. (1) Cod de procedură penală, deciziile

pronunțate de curțile de apel ca instanțe de apel pot fi atacate cu recurs.

Dar, conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest

sens.

4

Sub acest aspect se reține că recursul ordinar este fondat în drept și pe temeiul

prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cum ar fi că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel (pct. 5 din decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat asupra căror motive concrete din apelul procurorului nu s-ar fi pronunțat

instanța de apel, omițîndu-se totalmente motivarea ilegalității deciziei contestate în

acest sens, cu indicarea unor concrete erori în aspectul vizat.

Rezultă, că recursul de pe rol în această parte nu întrunește condițiile legale de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul

ordinar al procurorului cu circumstanțe în fapt și în drept, care ar agrava situația

inculpatului și care ar justifica acest recurs.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei se reține că în conformitate cu rechizitoriu

circumstanțe agravante pe caz nu sunt stabilite (f.d. 92), iar împrejurările menționate

în partea descriptivă a hotărîrilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4 din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată

inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, ținînd cont de prevederile art. 55 alin. (1), (2) lit. a)

Cod penal, conform cărora persoana care a săvîrșit pentru prima oară o infracțiune

ușoară fi liberată de răspundere penală și trasă la răspundere contravențională în

cazurile în care și-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-

a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale. Acestor

persoane li se poate aplica amendă în mărime de pînă la 150 unități convenționale. Or

circumstanțele atenuante stabilite de instanțe au demonstrat că inculpatul a comis o

infracțiune ușoară, în conformitate cu art. 16 alin. (2) Cod penal, și-a recunoscut vina

și s-a căit sincer de cele comise, că este încadrat în câmpul muncii, are la întreținere

doi copii minori și mama invalid, că corectarea lui este posibilă fără a fi supus

răspunderii penale.

Deci liberarea de răspundere penală și trasă la răspundere contravențională a

inculpatului a fost legal motivată, pedeapsa fiindu-i individualizată și aplicată în

corespundere cu prevederile legale.

Pe lîngă aceasta, asemenea temei ca cel indicat în recursul declarat ca: „s-au

aplicat pedepse în alte limite decît cele prevăzute de lege” nu se conține în art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prescrie alt temei de drept pentru

5

recursul ordinar, adică că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale (pct. 5 din decizie).

Rezultă că invocarea de către recurent a temeiului nominalizat nu are suport

legal.

Mai mult, recursul dat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5

din prezenta decizie, este întemeiat pe critica modului în care instanțele au apreciat

circumstanțele cauzei în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decît cel pe care îl

propune procurorul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

este temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice

suport legal.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că recursul

ordinar este și unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) și 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta nu îndeplinește condițiile legale de conținut și este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește condițiile legale de

conținut și este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror împotriva sentinței

Judecătoriei Bălți din 02 aprilie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 24 iulie 2013, în privința inculpatului Mintuș Radion Valeriu, deoarece nu

îndeplinește condițiile legale de conținut și este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 29 ianuarie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

6

Dosarul nr. 1ra-153/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

D I S P O Z I T I V

15 ianuarie 2014 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror

împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 02 aprilie 2013 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 24 iulie 2013, în privința inculpatului

Mintuș Radion Valeriu, născut la

30 decembrie 1981, originar și locuitor al m. Bălți, str.

Șciusev 11/35, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale;

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 1) și 4), alin. (3)

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror împotriva sentinței

Judecătoriei Bălți din 02 aprilie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 24 iulie 2013, în privința inculpatului Mintuș Radion Valeriu, deoarece nu

îndeplinește condițiile legale de conținut și este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 29 ianuarie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7