1ra-478/2013 — circulația ilegală a substanțelor narcotice
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- circulaţia ilegală a substanţelor narcotice
- Temei legal
- 217 alin. 2
1ra-478/2013 — circulația ilegală a substanțelor narcotice (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr. 1ra-478/2013
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
D E C I Z I E
24 aprilie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Constantin Gurschi,
judecători – Constantin Alerguș și Andrei Harghel,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21.01.2013 de inculpatul
Lungu Vitalie Timofei, născut la 03.09.1975,
originar și domiciliat în mun. Chișinău,
str. Salcîmilor, 22/5, ap.71
Termenul de examinare a cauzei:
29.05.2012 – 09.11.2012 (prima instanță)
17.12.2012 – 21.01.2013 (instanța de apel)
28.03.2013 – 24.04.2013 (instanța de recurs)
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09 noiembrie 2012,
Lungu V. a fost recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.217
alin.(2), fiindu-i stabilită pedeapsa 1 (un) an închisoare cu ispășirea termenului în
penitenciar de tip semiînchis.
Conform art.85 alin.(1) CP la pedeapsa stabilită i s-a adăugat parțial partea
neexecutată a pedepsei numite prin sentința judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din
13 octombrie 2009, stabilindu-i definitiv 3 (trei) ani 3 luni închisoare cu ispășirea
termenului în penitenciar de tip semiînchis.
Termenul de ispășire a pedepsei fiind calculat din momentul pronunțării
sentinței din 09.11.2012.
Potrivit sentinței s-a stabilit că, în urma informației operative deținute, la data
de 14 mai 2012, în jurul orelor 22:00, lîngă „Farmacia Familiei”, bd. Ștefan cel Mare
și Sfint, 148, mun. Chișinău, de către colaboratorii SPC a CPs Buiucani, mun.
Chișinău, a fost stopat V. Lungu, , fiind suspectat în păstrarea și consumul de substanțe
narcotice și escortat în CPs Buiucani. În urma percheziției corporale efectuate a fost
depistat și ridicat din buzunarul interior al gentuței personale din materie de culoare
neagră, un pachețel din hîrtie de staniol, de culoare argintie, în care se afla o substanță
1
solidă sub formă de bulgări și praf de culoare alb-galbuie, pe care-1 păstra fără scop de
înstrăinare.
Conform concluziei raportului de expertiză nr. 123 din 20.05.2012 substanța
solidă reprezintă heroină - substanță narcotică neutilizată în scopuri medicale. Masa
heroinei constituie 0,10 grame, cantitate ce reprezintă proporții mari.
Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat casarea totală
a acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima
instanță prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă. De asemenea, a solicitat
emiterea unei încheieri interlocutorii în privința colaboratorilor de poliție Bazatin și
Hîncu.
În motivarea apelului a invocat că, pachețelul ridicat de la el nu-i aparține, fiind
pus în geantă de către colaboratorii de poliție Bazatin și Hîncu, în privința cărora a fost
emisă ordonanța procurorului privind punerea sub învinuire în baza art.2171 CP.
Consideră că, dosarul penal intentat în privința sa este fabricat de către colaboratorii de
poliție menționați mai sus, ceia ce confirmă și faptul că, la acel moment se afla la
tratament benevol contra narcomaniei și nu consuma substanțe narcotice, și nu avea
motiv de a păstră la el astfel de substanțe.
De asemenea, nu este de acord cu aplicarea pedepsei integrale și nu parțiale din
sentința judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 13 octombrie 2009, pe motiv că a
executat aproape întreg termenul de pedeapsă.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2013
a fost respins ca nefondat apelul inculpatului V. Lungu și menținută sentința
judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09.11.2012 în privința acestuia, fără
modificări.
Termenul executării pedepsei s-a calculat din data de 21.01.2013, cu includerea
în acest termen aflarea lui V. Lungu în stare de arest de la 09.11.2012 pînă la
21.01.2013.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că vinovăția
inculpatului V. Lungu în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(2) CP este
dovedită pe deplin prin declarațiile martorilor Hîncu D. și Bazatin V., date în ședința
de judecată și verificate în ședința instanței de apel, precum și prin materialele
dosarului:
explicațiile scrise personal de V. Lungu la Comisariatul de Poliție sec.
Buiucani, mun. Chișinău, în care a recunoscut că-i aparține pachețelul din
hîrtie de staniol în care se află un praf de culoare albă, depistat și ridicat în
timpul percheziției corporale (f. d. 6-7);
procesul-verbal de percheziție corporală din 14.05.2012 a cet.V. Lungu, în
cadrul căreia a fost depistat și ridicat din buzunarul interior al gentuței
personale din materie de culoare neagră, un pachețel din hîrtie de staniol, de
culoare argintie, în care se afla o substanță solidă sub formă de bulgări și praf
de culoare alb-gălbuie (f.d.8);
raportul de expertiză nr. 123 din 20.05.2012, conform căruia, substanța solidă
2
reprezintă heroină - substanță narcotică neutilizată în scopuri medicale, masa
căreia constituie 0,10 grame (f.d. 16-17);
ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpului delict la cauza penală – un
plic din hîrtie de culoare albă, în care se află un plic din hîrtie de staniol, de
culoare argintie, care conform raportului de expertiză conține heroină cu masa
de 0,10 gr. (f.d.22);
procesul-verbal de examinare a obiectului din 22.05.2012, prin care a fost
examinat un plic din hîrtie sigilat și ștampilat (f.d.23);
ordonanța de neîncepere a urmăririi penale din 13.07.2012, la plîngerea lui
Lungu V. pe faptul fabricării dosarului penal în baza art. 217 CP, de către
colaboratorii CPs Buiucani, mun. Chișinău (f. d. 81).
Instanța de apel a constatat că, la aplicarea pedepsei instanța de fond a ținut cont
de prevederile art.art.7,61,75,76 CP, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de faptul că
V.Lungu se află la evidența medicului narcolog din 03.01.2005, cu diagnoza
narcomanie (opii), a comis infracțiunea în termen de probă – prin sentința judecătoriei
Botanica, mun. Chișinău din 13 octombrie 2009 condamnat în baza art.187 alin.(2)
lit.f) CP, la 3 ani închisoare, iar potrivit art. 90 CP, executarea pedepsei a fost
suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpatul
V.Lungu, solicitînd casarea acesteia și a sentinței Judecătoriei Buiucani, mun.
Chișinău din 09 noiembrie 2012, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,
prin care să fie achitat pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de el.
În motivarea recursului a invocat că, instanța de fond și cea de apel nu au
examinat obiectiv cazul, deoarece nu i s-a dat posibilitatea de-a prezenta probe noi
pentru elucidarea tuturor circumstanțelor de fapt și de drept, pe care intenționează să le
administreze cu apărătorul său.
De asemenea, își expune dezacordul său cu aprecierea probelor, care nu sunt
concludente, utile și nu coroborează între ele.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) CPP, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar
în cazurile stipulate în textul normei vizate.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP instanța de recurs examinând
admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel,
fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care constată că este vădit neîntemeiat.
7.1. Recurentul nu a invocat în recurs temeiurile prevăzute de art.427 CPP, însă
colegiul reține că, potrivit textului recursului, argumentele invocate se cuprind în
temeiul de recurs prescris de pct.8) alin.(1) art.427 CPP „nu au fost întrunite
elementele infracțiunii”.
3
Colegiul menționează că temeiul invocat de recurent - „nu sînt întrunite
elementele infracțiunii” include cazurile cînd nu a fost stabilită fapta care corespunde
elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul
căror s-au constatat elementele constitutive, ori cînd nu au fost stabilite faptele care
invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.
Prin urmare, temeiul, la care se face trimitere în recurs, nu este aplicabil în speța
examinată din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar determina
necesitatea casării hotărîrilor pronunțate în cauza lui V. Lungu.
Atît instanța de fond, cît și instanța de apel au conchis că fapta a fost săvîrșită
de inculpatul V. Lungu și acțiunile lui au fost încadrate corect în baza art. 217 alin.(2)
CP - circulația ilegală a substanțelor narcotice, în proporții mari, fără scop de
înstrăinare, prin metoda păstrării.
Versiunea înaintată de către inculpat precum că, dosarul penal în privința sa este
fabricat de către colaboratorii de poliție CPs. Buiucani, mun. Chișinău, Hîncu D. și
Bazatin V., care i-au pus pachețelul cu substanța narcotică în geanta sa, a fost
verificată și apreciată ca metodă de apărare a inculpatului, întrucît potrivit încheierii
din 15 mai 2012 percheziția corporală efectuată la 14.05.2012 de organul de urmărire
penală în privința lui V. Lungu, a fost declarată legală, luînd în considerație că ultimul
în ședința de judecată închisă a confirmat faptul efectuării percheziției și ridicarea din
gentuța sa un plic în care se afla substanța narcotică și careva obiecții asupra
procedurii percheziției nu a avut (f.d.12) și prin ordonanța din 13.07.2012 de
neîncepere a urmăririi penale în privința colaboratorilor de poliție CPs. Buiucani,
Hîncu D. și Bazatin V. pe motivul lipsei faptului infracțiunii (f.d.81).
Or, potrivit art. 64 alin.(2) pct.19) și art.66 alin.(2) pct.27) CPP, V. Lungu atît în
calitate de bănuit, cît și de învinuit, a fost în drept să atace, în modul stabilit de lege,
acțiunile și hotărîrile organului de urmărire penală, însă nu s-a folosit de acest drept,
precum și avocatul său, conform prevederilor art.68 CPP.
Privitor la cercetarea probelor suplimentare indicate de autorul recursului,
colegiul menționează că, nu poate fi efectuată de instanța de recurs, deoarece potrivit
art.427 alin.(1) CPP, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara
erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, dar nu de-a cerceta noi probe.
Colegiul reține faptul că, V. Lungu a fost asistat de apărător atît în instanța de
fond, cît și în instanța de apel, însă nici el și nici apărătorul nu au înaintat cereri,
demersuri întru anexarea sau cercetarea unor probe noi, cu indicarea faptelor și
circumstanțelor ce urmează a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate
aceste probe, locul unde se află acestea, iar în privința martorilor, experților și
specialiștilor cu indicarea identității și adresa lor în cazul în care partea nu poate
asigura prezența lor în instanța de judecată, precum și motivele care au împiedicat
prezentarea lor în instanță, ce se confirmă prin conținutul procesului-verbal al ședinței
de judecată întocmit în prima instanță și în instanța de apel (f.d.94-103; 128-132).
În conformitate cu prevederile art.24 CPP, instanța judecătorească nu este organ
de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă
alte interese decît interesele legii, însă acordă ajutor oricărei părți, la solicitarea
4
acesteia, pentru administrarea probelor necesare, întrucît părțile participante la
judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu
posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor. Instanța de judecată pune la baza
sentinței numai acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură.
Din conținutul hotărîrilor atacate rezultă că, instanțele de judecată corect au
constatat faptele și circumstanțele săvîrșirii infracțiunii incriminate inculpatului
V.Lungu în baza art. 217 alin.(2) CP, descriindu-le în partea descriptivă, ulterior
motivîndu-se concluzia de vinovăție printr-un cumul de probe pertinente, concludente
și utile, care obiectiv au fost apreciate de instanțele de judecată ierarhic inferioare, iar
pedeapsa i-a fost stabilită în conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75 CP.
Colegiul constată că motivele invocate în recurs privind nevinovăția lui
V.Lungu au fost obiect de studiu la cercetarea judecătorească în instanța de fond,
precum și în instanța de apel, care s-a efectuat sub toate aspectele, complet și obiectiv
prin prisma principiului contradictorialității și nemijlocirii.
Instanța de recurs reține că temeiul invocat de recurent prevăzut la art. 427 alin.
(1) pct.8) CPP, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de
drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare hotărârea atacată este legală și
întemeiată.
Colegiul conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat
prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 CPP, de aceia recursul se declară
inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4)CPP, Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Lungu Vitalie
Timofei împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
21.01.2013, în propria sa cauză, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la data de 15 mai 2013.
Președinte: semnătura Constantin Gurschi
Judecători: semnătura Constantin Alerguș
semnătura Andrei Harghel
Copia corespunde originalului
Judecător Constantin Gurschi
5