1ra-1142/2013 — Circulația ilegală a substanțelor psihotrope.
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Circulaţia ilegală a substanţelor psihotrope.
- Temei legal
- art.217 alin.2 CP
1ra-1142/2013 — Circulația ilegală a substanțelor psihotrope. (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr. 1ra-1142/2013
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
D E C I Z I E
04 decembrie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal în componența:
Președinte – Constantin Gurschi,
judecători – Constantin Alerguș, Andrei Harghel,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul
Donică Andrei în numele inculpatei Lupacescu Felicia, împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2013, în cauza penală privind-o pe
Lupacescu Felicia Andrei, născută la
01.01.1951, originară din s. Mălăiești, r-nul
Bălți, domiciliată în mun. Chișinău, str. Nicolae
Costin, nr.62, bl.1, ap.97.
Termenul de examinare a cauzei:
03.03.2012 – 28.12.2012 (prima instanță)
21.03.2013 – 04.06.2013 (instanța de apel)
08.10.2013 – 04.12.2013 (instanța de recurs)
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 28 decembrie 2013,
Lupacescu F. a fost recunoscută vinovată în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.
2171 alin. (2) CP și stabilită pedeapsa sub formă de închisoare de 2 (doi) ani.
Conform art. 90 CP s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de
probă de 1 (un) an.
Lupacescu F. a fost achitată pe art.311 alin.(1) CP în temeiul art.390 alin.(1)
pct.3) CPP, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.
Măsura de reprimare în privința inculpatei – obligarea de a nu părăsi localitatea
s-a menținut pînă la devenirea sentinței definitive.
Potrivit sentinței s-a stabilit că, Lupacesu F. în perioada lunii februarie 2011 a
intrat în posesia substanțelor psihotrope primite ilegal de la o persoană nestabilită de
organul de urmărire penală, pe care intenționat le-a păstrat la sine până la sfârșitul lunii
martie 2011, cu scopul transmiterii ulterioare acestora fiului acesteia Lupacescu R.
pentru consum personal. Ultimul intrând în posesia acestora, le-a păstrat ilegal la sine
pînă la 31.03.2011, când aproximativ la orele 18:00, aflându-se la intersecția bd.
Ștefan cel Mare și Sfînt cu str. Pușkin mun. Chișinău, a fost reținut de către
colaboratorii de poliție. În cadrul percheziției corporale în buzunarul scurtei de piele în
care era îmbrăcat, au depistat 10 pastile de Diazepam și două fiole de Apaurin, care
conform raportului de constatare tehnico-științific nr.200 din 04.04.2011, conțin
substanță psihotropă cu masa totală de 0,07 gr., ceea ce conform Listei substanțelor
narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic
ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului RM. nr. 79
din 23.01.2006, constituie cantități mari.
Instanța de fond a reținut, că Lupacescu F. este învinuită de către organul de
urmărire penală de faptul, că la 13.05.2011, având scopul ducerii în eroare organul de
urmărire penală, fiind preîntâmpinată conform prevederilor art. 311 CP, cunoscând cu
certitudine că substanțele psihotrope le-a primit în mod ilegal de la o persoană
nestabilită de organul de urmărire penală, intenționat a declarat fals că la sfârșitul lunii
martie 2011, medicul Babără Gh. i-a eliberat prescripție medicală pentru procurarea a
10 pastile de Diazepam și două fiole de Apaurin. Ulterior însă, la 19.12.2011 și
27.12.2011, fiind audiată suplimentar, a recunoscut că a declarat fals în privința lui
Babără Gh..
Sentința a fost atacată cu recurs de către procurorul în Procuratura sectorului
Centru, mun.Chișinău, O. Gonța, solicitînd casarea acesteia în partea ce ține de
achitarea inculpatei Lupacescu F. pe art.311 alin.(1) CP, rejudecarea cauzei cu
pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care
Lupacescu F. să fie recunoscută vinovată de săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art.
2171 alin. (2) CP și stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și
art.311 alin.(1) CP, stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1
an. Conform art.84 alin.(1) CP prin cumul parțial al pedepselor aplicate, definitiv să-i
fie stabilită pedeapsa - 2 ani și 6 luni privațiune de libertate. În temeiul art. 90 CP RM,
a suspenda executarea pedepsei pe un termen de 2 ani.
În motivarea apelului a indicat că, instanța de fond contrar prevederilor art. 394
alin. (3) pct. 2) CPP a introdus în sentința de achitare formulări ce ar pune la îndoială
nevinovăția celui achitat, și anume, că vina cet. Lupacescu F. nu a fost dovedită și
urmează a fi achitată din motivul că fapta inculpatei nu întrunește elementele
infracțiunii prevăzute de art. 311 alin. (1) CP, deoarece nu a fost avertizată în modul
stabilit de lege. Consideră că, această formulare a instanței, pe de o parte, indică asupra
prezenței elementelor infracțiunii săvârșite de inculpata Lupacescu F., aceasta nefiind
prevenită în mod special de săvîrșirea acesteia, pe de altă parte, se contrazice, indicînd
că în general fapta nu întrunește elementele infracțiunii.
A remarcat că, la calificarea infracțiunii prevăzute de art. 311 alin. (1) CP nu este
obligatorie întocmirea unei sesizări adresate organului de urmărire penală în vederea
urmăririi penale și atragerii la răspundere penală, ci este destul ca să aibă loc o acțiune
de denunțare depusă organului de urmărire penală în vederea pornirii urmăririi penale.
Totodată prevenirea de răspundere penală în general este o acțiune preventivă a
organului de urmărire penală care nu este obligatorie pentru calificarea respectivă a
acțiunilor de urmărire penală, și chiar în cazul în care se primește o sesizare cu privire
la infracțiune în ordinea art. 262-263 CPP cînd este obligatorie prevenirea de
răspundere penală, această este doar ca o metodă legală de prevenire a persoanei care
depune denunț în vederea indicării corecte a persoanei care a săvârșit infracțiunea.
Consideră că, vina inculpatei Lupacescu F. pe art. 311 alin.(l) CP este dovedită
pe deplin prin declarațiile martorului Babără Gh., prin declarațiile date de însăși
învinuita.
Apel a declarat și avocatul Donică A. în numele inculpatei Lupacescu F.,
solicitînd achitarea pe capătul de acuzare pe art. 2171 alin. (2) CP, deoarece
judecătorul instanței de fond a adoptat o sentință de condamnare în conformitate cu
propria convingere după cum prevede prima parte a alin. (1) art. 27 CPP RM, însă
contrar prevederilor: „ formată în urma cercetării tuturor probelor administrate",
întrucît procurorul nu prezentat instanței mijloace de probe prevăzute de alin. (2) art.
93 CPP RM, care ar stabili circumstanțe prevăzute de dispozitiva art. 2171 alin.(2) CP
RM. Consideră că, toate probele acumulate nu au apartenență cu cauza dată, dar cu
cauza fiului acesteia, Lupacescu R..
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2013 s-au
respins ca nefondate apelurile declarate de procurorul în Procuratura sectorului Centru,
mun.Chișinău, O. Gonța, și de avocatul A. Donică în numele inculpatei F. Lupacescu,
și menținută sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 28 decembrie 2012 în
privința acesteia.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, instanța de fond
corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just concluzionînd ca inculpata
Lupacescu F. să fie achitată pe art.311 alin.(1) CP, întrucît nu a făcut denunț fals
propriu zis care să conțină toate specimenele unei sesizări adresate organului de
urmărire penală în vederea pornirii și atragerii la răspundere penală a lui Babără Gh.
de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 218 CP. Împrejurări care au fost constatate
prin totalitatea de probe acumulate la dosar, fiind corect apreciate, cu respectarea
prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,
concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele, în ansamblu, din punct de
vedere a coroborării lor.
Referitor la condamnarea inculpatei Lupacescu F. de săvîrșirea infracțiunii
prevăzută de art.2171 alin.(2) CP, instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect
și obiectiv a analizat cumulul de probe prin prisma art.101 CPP. Necătînd la faptul că,
vina nu și-a recunoscut-o, vinovăția a fost dovedită pe deplin de materialele dosarului
penal cercetate atît în ședința instanței de fond cît și cercetate suplimentar în cadrul
ședinței de apel.
Instanța de apel a constatat că, la stabilirea pedepsei, instanța de fond a ținut cont
de prevederile art.art.6,7,61,75 CP, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul A.
Donică în numele inculpatei Lupacescu F., solicitînd casarea parțială a acesteia, în
partea condamnării pe art.2171 alin.(2) CP, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotăriri, prin care Lupacescu F. să fie achitată, invocînd aceleași motive ca și în
cererea de apel.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) CPP, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului
pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile
stipulate în textul normei vizate.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs examinând
admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel,
fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care constată că este vădit neîntemeiat.
Recurentul nu a invocat în recurs temeiurile prevăzute de art.427 CPP, însă
colegiul reține că, potrivit textului recursului, argumentele invocate se cuprind în
temeiul de recurs prescris de pct.8) alin.(1) art.427 CPP - „nu au fost întrunite
elementele infracțiunii”.
Colegiul menționează că, temeiul invocat de recurent - „nu sînt întrunite
elementele infracțiunii” include cazurile cînd nu a fost stabilită fapta care corespunde
elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul
căror s-au constatat elementele constitutive, ori cînd nu au fost stabilite faptele care
invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.
Prin urmare, temeiul, la care se face trimitere în recurs, nu este aplicabil în speța
examinată din punctul de vedere al prezenței erori de drept, care ar determina
necesitatea casării hotărîrilor pronunțate în cauza lui Lupacescu F..
Atît instanța de fond, cît și instanța de apel au conchis că, fapta a fost săvîrșită de
inculpata Lupacescu F. și acțiunile ei au fost încadrate corect în baza art. 2171 alin.(2)
CP – circulația ilegală a substanțelor psihotrope, manifestată prin păstrarea de
substanțe psihotrope în proporții cu scop de înstrăinare.
Afirmațiile inculpatei Lupacescu F. precum că, nu cunoștea că preparatele
"Diazepam" și "Apaurin" constituie substanțe psihotrope utilizate în scopuri
medicinale, au fost considerate declarative, deoarece inculpata de un timp îndelungat
activează în domeniul medicinii.
Or, nerecunoașterea vinovăției de către inculpata Lupacescu F. nu echivalează cu
achitarea sa, întrucît au fost acumulate, prezentate destule probe de către acuzatorul de
stat, și administrate de instanțele de judecată, care dovedesc cu certitudine vinovăția
inculpatei în săvîrșirea infracțiunii incriminate.
În conformitate cu prevederile art.24 CPP, instanța judecătorească nu este organ
de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă
alte interese decît interesele legii, și pune la baza sentinței numai acele probe la
cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură, întrucît părțile participante la
judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu
posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor.
Colegiul reține faptul că, Lupacescu F. a fost asistat de apărător în cadrul
urmăririi penale, precum și, în instanțele de judecată, și partea apărării dispunea de un
șir de pîrghii, care puteau fi utilizate pentru apărarea persoanei în procesul de probare
a vinovăției de către partea acuzării.
Din conținutul hotărîrilor atacate rezultă că, instanțele de judecată corect au
constatat faptele și circumstanțele săvîrșirii infracțiunii incriminate inculpatei
Lupacescu F. în baza art. 2171 alin.(2) CP, descriindu-le în partea descriptivă, ulterior
motivîndu-se concluzia de vinovăție printr-un cumul de probe pertinente, concludente
și utile, care obiectiv au fost apreciate de instanțele de judecată ierarhic inferioare, iar
pedeapsa i-a fost stabilită în conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75 CP.
Colegiul constată că, motivele invocate în recurs privind nevinovăția lui
Lupacescu F. au fost obiect de studiu la cercetarea judecătorească în instanța de fond,
precum și, în instanța de apel, care s-a efectuat sub toate aspectele, complet și obiectiv
prin prisma principiului contradictorialității și nemijlocirii.
Instanța de recurs reține că, temeiurile invocate de recurent prevăzute la art. 427
alin. (1) pct.8) CPP, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori
de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare hotărârea atacată este legală și
întemeiată.
Colegiul conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat
prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 CPP, de aceia recursul se declară
inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Donică Andrei în
numele inculpatei Lupacescu Felicia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 04 iunie 2013, în cauza penală privind-o pe Lupacescu Felicia
Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la data de 18 decembrie 2013.
Președinte: semnătura Constantin Gurschi
Judecători: semnătura Constantin Alerguș
semnătura Andrei Harghel
Copia corespunde originalului
Președinte Constantin Gurschi