1re-268/2013 — art. 151 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 151 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 151 alin. 1 CP
1re-268/2013 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr. 1re - 268/13
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
D E C I Z I E
13 noiembrie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
președinte – Constantin Gurschi,
judecători – Constantin Alerguș, Andrei Harghel,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat
de partea vătămată Lungu Vasile și avocatul acestuia Berezovschi Vladislav,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie
2013 în cauza penală în privința lui
Tomescu Ivan Nicolae,
născut la 18 iunie 1992, originar și domiciliat
în s. Gradiște, r-nul Cimișlia;
Datele referitoare la termenul de
examinare a cauzei:
de la 22 august 2012 - pînă la 05 noiembrie
2012 (instanța de fond);
de la 18 ianuarie 2013 - pînă la 02 aprilie
2013 (instanța de recurs);
de la 17 septembrie 2013 - pînă la 13
noiembrie 2013 (instanța de recurs în anulare).
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 05 noiembrie 2012, adoptată în
procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, Tomescu Ivan a
fost condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 5 ani închisoare.
În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost
suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.
S-a dispus încasarea de la Tomescu Ivan în beneficiul lui Lungu Vasile
a prejudiciului material și cheltuielilor de judecată în sumă de 8613,75 lei și
prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, Tomescu
Ivan la 14 iulie 2012, aproximativ la 0100, aflîndu-se în s. Gradiște,
r-nul Cimișlia în apropierea barului „La Mitruță”, fiind în stare de ebrietate
alcoolică, aflîndu-se în relații ostile cu Lungu Vasile, în timpul unei cerți i-a
aplicat ultimului două lovituri cu cuțitul în regiunea abdomenului,
1
cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 181/D din 26
iulie 2012, leziuni corporale grave, periculoase pentru viață.
Sentința în cauză a fost atacată cu recurs de către partea vătămată
Lungu Vasile, care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi
hotărîri, prin care Tomescu Ivan să fie condamnat în baza art. 151 alin. (1)
Cod penal, cu stabilirea unei pedepse de 6 ani și 6 luni închisoare, cu
executarea în penitenciar de tip închis. Admiterea integrală a acțiunii civile și
încasarea de la inculpat a prejudiciului material în sumă de 10765,75 lei
și prejudiciul moral în mărime de 100.000 lei. A menționat că suferințele
psihice cauzate nici pe departe nu sunt acoperite de suma adjudecată,
fiind necesară încasarea integrală a sumei solicitate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
02 aprilie 2013, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de partea
vătămată Lungu Vasile.
Colegiul penal și-a argumentat soluția prin aceea că instanța de fond
corect a apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, ajungînd la o
concluzie justă privind vinovăția lui Tomescu Ivan în săvîrșirea infracțiunii
imputate.
În opinia instanței de recurs, cercetarea judecătorească s-a efectuat cu
respectarea dispozițiilor procesual-penale privind administrarea probelor.
Astfel, sentința instanței de fond fiind contestată de către partea
vătămată, care nu este parte în proces și anume în procesul care s-a examinat
în procedura specială în acord de recunoaștere a vinovăției, care de fapt este
o tranzacție încheiată între inculpat și stat, iar poziția părții vătămate nu se
regăsește în acest proces, prin urmare acesta nu este în drept să atace
hotărîrile în astfel de cauze.
Împotriva deciziei nominalizate au declarat recurs în anulare partea
vătămată Lungu Vasile și avocatul acestuia Berezovschi V., care au solicitat
casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri prin
care Tomescu Ivan să fie condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, cu
stabilirea unei pedepse de 6 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în
penitenciar de tip închis, iar acțiunea civilă înaintată să fie admisă integral.
Astfel, partea vătămată și-a exprimat dezacordul cu examinarea cauzei date
în procedura specială a acordului de recunoaștere a vinovăției și cu
cuantumul prejudiciului stabilit, invocînd că prin hotărîrea sa instanța de
apel l-a lipsit pe pătimit de dreptul de a contesta hotărîrea pronunțată asupra
acțiunii civile înaintată în cadrul procesului penal.
2
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare
declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra
inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art.453 Cod de procedură penală,
hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării
erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată,
inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul
Republicii Moldova despre depunerea cererii.
Prin urmare, legea procesuală a stabilit expres și exhaustiv cazurile în
care hotărîrile irevocabile pot fi contestate cu recurs în anulare, obligînd
recurenții să indice nemijlocit care viciu fundamental în cadrul procedurii
precedente a afectat hotărîrea atacată, cerințe cărora prezentul recurs în
anulare nu corespunde.
Recurenții, ca temei al recursului în anulare, invocă că nu sunt de acord
cu pedeapsa stabilită, solicitînd aplicarea unei pedepse mai aspre și
admiterea integrală a acțiunii civile înaintate.
Colegiul penal consideră că aceste temeiuri nu constituie un viciu
fundamental care ar afecta hotărîrea atacată.
După cum rezultă din materialele dosarului, cauza a fost examinată în
procedura privind acordul de recunoaștere a vinovăției și, reieșind din
dispoziția art.509 alin.(6) Cod de procedură penală, hotărîrea adoptată în
condițiile articolului nominalizat poate fi atacată, invocîndu-se doar erorile
procesuale și măsura de pedeapsă stabilită.
Conform art. 504 alin. (1) Cod de procedură penală, acordul de
recunoaștere a vinovăției este o tranzacție încheiată între procuror și învinuit
sau, după caz, inculpat, care și-a dat consimțămîntul de a-și recunoaște vina
în schimbul unei pedepse reduse.
Reieșind din cele menționate mai sus, Colegiul constată că legiuitorul a
statuat imperativ în norma procesual-penală, care persoane participă în mod
obligatoriu la încheierea și examinarea cauzei penale în procedura acordului
de recunoaștere a vinovăției.
Potrivit art. 452 alin.(1) Cod de procedură penală, Procurorul General și
adjuncții lui, persoanele menționate la art. 401 alin.(1) pct.2) și 3), precum și,
în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot
declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii
judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac.
3
După cum rezultă din conținutul art. 401 alin.(1) pct.2) și 3) persoanele
care sînt în drept să declare recurs sînt inculpatul, în ce privește latura penală
și latura civilă, cît și partea vătămată, în ce privește latura penală.
În acest context, Colegiul evidențiază că legislația în vigoare nu
prevede expunerea acordului sau dezacordului părții vătămate asupra
examinării cauzei în procedura privind acordul de recunoaștere a vinovăției,
deoarece în normele procesual-penale naționale, nu se regăsește locul
acesteia cu anumite calități procesuale în această procedură specială.
Astfel, potrivit pct. 1.2 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de
Justiție nr. 6 din 24 decembrie 2010, „Privind judecarea cauzelor penale în
procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, este stipulat că
„consimțămîntul părții vătămate, sau a părții civile la încheierea acordului de
recunoaștere a vinovăției nu se cere”.
Ca urmare, Colegiul penal, luînd în considerație de poziția procesuală
a părții vătămate, constată că instanța de recurs a realizat o justă interpretare
și aplicare a reglementărilor incidente, corect și temeinic concluzionînd că
„...sentința primei instanțe a fost atacată de către partea vătămată, care nu
este parte în proces și anume, în procesul ce s-a examinat în procedura
specială în acord de recunoaștere a vinovăției, care este o tranzacție încheiată
între inculpat și stat, iar poziția părții vătămate nu se regăsește în acest
proces, prin urmare acesta nu este în drept să atace hotărîrile în astfel de
cauze”.
Astfel, motivele invocate de recurenți nu se încadrează în temeiurile
recursului în anulare, avînd un caracter declarativ, deoarece judecarea cauzei
în privința lui Tomescu Ivan a avut loc cu respectarea prevederilor art.504-
509 Cod de procedură penală, iar pedeapsa stabilită este în corespundere cu
prevederile art.61, 75-76, 80 Cod penal și aplicarea art.90 Cod penal în
privința lui Iv. Tomescu s-a efectuat în limitele prevăzute de lege.
Deci, recursul declarat de partea vătămată Lungu Vasile și avocatul
acestuia Berezovschi Vladislav, se consideră inadmisibil, deoarece este
declarat de persoana căreia nu-i aparține un asemenea drept.
Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să
concluzioneze asupra inadmisibilității recursului în anulare declarat pe
motiv că acesta este vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) și 456 Cod
de procedură penală, Colegiul penal
4
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de partea vătămată
Lungu Vasile și avocatul acestuia Berezovschi Vladislav, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2013, în cauza
penală în privința lui Tomescu Ivan Nicolae, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 noiembrie 2013.
Președinte /semnătura/ Constantin Gurschi
Judecători /semnătura/ Constantin Alerguș
/semnătura/ Andrei Harghel
Copia corespunde originalului.
Judecător Constantin Alerguș
5