1re-268/2013 — Art. 151 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 05 noiembrie 2012, adoptată în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, Tomescu Ivan a fost condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 5 ani închisoare. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an. S-a dispus încasarea de la Tomescu Ivan în beneficiul lui Lungu Vasile a prejudiciului material și cheltuielilor de judecată în sumă de 8613,75 lei și prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, Tomescu Ivan la 14 iulie 2012, aproximativ la 0100, aflîndu-se în s. Gradiște, r-nul Cimișlia în apropierea barului „La Mitruță”, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflîndu-se în relații ostile cu Lungu Vasile, în timpul unei cerți i-a aplicat ultimului două lovituri cu cuțitul în regiunea abdomenului, 1 cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 181/D din 26 iulie 2012, leziuni corporale grave, periculoase pentru viață.

Sentința în cauză a fost atacată cu recurs de către partea vătămată Lungu Vasile, care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Tomescu Ivan să fie condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse de 6 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. Admiterea integrală a acțiunii civile și încasarea de la inculpat a prejudiciului material în sumă de 10765,75 lei și prejudiciul moral în mărime de 100.000 lei. A menționat că suferințele psihice cauzate nici pe departe nu sunt acoperite de suma adjudecată, fiind necesară încasarea integrală a sumei solicitate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2013, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată Lungu Vasile.

Colegiul penal și-a argumentat soluția prin aceea că instanța de fond corect a apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, ajungînd la o concluzie justă privind vinovăția lui Tomescu Ivan în săvîrșirea infracțiunii imputate. În opinia instanței de recurs, cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale privind administrarea probelor. Astfel, sentința instanței de fond fiind contestată de către partea vătămată, care nu este parte în proces și anume în procesul care s-a examinat în procedura specială în acord de recunoaștere a vinovăției, care de fapt este o tranzacție încheiată între inculpat și stat, iar poziția părții vătămate nu se regăsește în acest proces, prin urmare acesta nu este în drept să atace hotărîrile în astfel de cauze.

Împotriva deciziei nominalizate au declarat recurs în anulare partea vătămată Lungu Vasile și avocatul acestuia Berezovschi V., care au solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care Tomescu Ivan să fie condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse de 6 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, iar acțiunea civilă înaintată să fie admisă integral. Astfel, partea vătămată și-a exprimat dezacordul cu examinarea cauzei date în procedura specială a acordului de recunoaștere a vinovăției și cu cuantumul prejudiciului stabilit, invocînd că prin hotărîrea sa instanța de apel l-a lipsit pe pătimit de dreptul de a contesta hotărîrea pronunțată asupra acțiunii civile înaintată în cadrul procesului penal. 2

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art.453 Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, legea procesuală a stabilit expres și exhaustiv cazurile în care hotărîrile irevocabile pot fi contestate cu recurs în anulare, obligînd recurenții să indice nemijlocit care viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, cerințe cărora prezentul recurs în anulare nu corespunde. Recurenții, ca temei al recursului în anulare, invocă că nu sunt de acord cu pedeapsa stabilită, solicitînd aplicarea unei pedepse mai aspre și admiterea integrală a acțiunii civile înaintate. Colegiul penal consideră că aceste temeiuri nu constituie un viciu fundamental care ar afecta hotărîrea atacată. După cum rezultă din materialele dosarului, cauza a fost examinată în procedura privind acordul de recunoaștere a vinovăției și, reieșind din dispoziția art.509 alin.(6) Cod de procedură penală, hotărîrea adoptată în condițiile articolului nominalizat poate fi atacată, invocîndu-se doar erorile procesuale și măsura de pedeapsă stabilită. Conform art. 504 alin. (1) Cod de procedură penală, acordul de recunoaștere a vinovăției este o tranzacție încheiată între procuror și învinuit sau, după caz, inculpat, care și-a dat consimțămîntul de a-și recunoaște vina în schimbul unei pedepse reduse. Reieșind din cele menționate mai sus, Colegiul constată că legiuitorul a statuat imperativ în norma procesual-penală, care persoane participă în mod obligatoriu la încheierea și examinarea cauzei penale în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției. Potrivit art. 452 alin.(1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate la art. 401 alin.(1) pct.2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac. 3 După cum rezultă din conținutul art. 401 alin.(1) pct.2) și 3) persoanele care sînt în drept să declare recurs sînt inculpatul, în ce privește latura penală și latura civilă, cît și partea vătămată, în ce privește latura penală. În acest context, Colegiul evidențiază că legislația în vigoare nu prevede expunerea acordului sau dezacordului părții vătămate asupra examinării cauzei în procedura privind acordul de recunoaștere a vinovăției, deoarece în normele procesual-penale naționale, nu se regăsește locul acesteia cu anumite calități procesuale în această procedură specială. Astfel, potrivit pct. 1.2 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 6 din 24 decembrie 2010, „Privind judecarea cauzelor penale în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, este stipulat că „consimțămîntul părții vătămate, sau a părții civile la încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției nu se cere”. Ca urmare, Colegiul penal, luînd în considerație de poziția procesuală a părții vătămate, constată că instanța de recurs a realizat o justă interpretare și aplicare a reglementărilor incidente, corect și temeinic concluzionînd că „...sentința primei instanțe a fost atacată de către partea vătămată, care nu este parte în proces și anume, în procesul ce s-a examinat în procedura specială în acord de recunoaștere a vinovăției, care este o tranzacție încheiată între inculpat și stat, iar poziția părții vătămate nu se regăsește în acest proces, prin urmare acesta nu este în drept să atace hotărîrile în astfel de cauze”. Astfel, motivele invocate de recurenți nu se încadrează în temeiurile recursului în anulare, avînd un caracter declarativ, deoarece judecarea cauzei în privința lui Tomescu Ivan a avut loc cu respectarea prevederilor art.504- 509 Cod de procedură penală, iar pedeapsa stabilită este în corespundere cu prevederile art.61, 75-76, 80 Cod penal și aplicarea art.90 Cod penal în privința lui Iv. Tomescu s-a efectuat în limitele prevăzute de lege. Deci, recursul declarat de partea vătămată Lungu Vasile și avocatul acestuia Berezovschi Vladislav, se consideră inadmisibil, deoarece este declarat de persoana căreia nu-i aparține un asemenea drept. Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului în anulare declarat pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) și 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal 4 DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de partea vătămată Lungu Vasile și avocatul acestuia Berezovschi Vladislav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2013, în cauza penală în privința lui Tomescu Ivan Nicolae, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 noiembrie 2013. Președinte /semnătura/ Constantin Gurschi Judecători /semnătura/ Constantin Alerguș /semnătura/ Andrei Harghel Copia corespunde originalului. Judecător Constantin Alerguș 5