1ra-1156/2014 — art.201-1 alin.3 lit.a Cod penaal

Dosarul 1ra-1156/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

02 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Posmac Veaceslav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 13 martie 2014, în cauza penală în privința lui

Posmac Veaceslav Gheorghe,

născut la 20 octombrie 1971, originar și domiciliat

pînă la reținere în or. Ialoveni, str. M. Kogălniceanu

9/1.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

C O N S T A T Ă:

în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Posmac Veaceslav a

fost condamnat în baza art. 201 1 alin.(3) lit. a) Cod penal, la 5 ani închisoare.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

Veaceslav la 11 aprilie 2013, aproximativ la ora 2300, în timp ce se afla la

domiciliul său, din or. Ialoveni, str. M. Kogălniceanu, 9/1, avînd scopul

comiterii violenței în familie, manifestată fizic și verbal, în rezultatul unei cerți

iscate spontan, i-a aplicat intenționat o lovitură cu cuțitul tatălui său vitreg,

Doroș Ivan, în regiunea abdomenului, cauzîndu-i potrivit concluziei

raportului de expertiză medico-legală nr. 991 D din 22.05.2013, vătămare

corporală gravă.

1

motivul blîndeții pedepsei, solicitînd casarea acesteia și pronunțarea unei

hotărîri cu condamnarea lui Posmac Veaceslav la o pedeapsă privativă de

libertate pe un termen de 5 ani, cu executarea în penitenciar de tip închis. A

menționat că instanța de fond corect a constatat vinovăția inculpatului, însă la

stabilirea pedepsei acestuia nemotivat și neîntemeiat a aplicat prevederile art.

90 Cod penal, suspendînd condiționat executarea pedepsei pe un termen de

probă, neținînd cont că infracțiunea comisă se atribuie la categoria celor

deosebit de grave, în rezultatul căreia a avut de suferit tatăl vitreg al

inculpatului, mai mult ca atît, că anterior a fost condamnat, ispășind pedeapsa

reală, iar concluzii pentru sine nu și-a făcut.

martie 2014, a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința în partea

stabilirii pedepsei, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță.

Posmac Veaceslav a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit.a)

Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

apreciere corectă probelor și circumstanțelor pe dosar, a apreciat probele

cauzei din punctul de vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la

concluzia de vinovăție a inculpatului Posmac V. în săvârșirea infracțiunii

incriminate.

Totodată, a considerat că la aplicarea pedepsei lui Posmac V. pentru

infracțiunea comisă, instanța de fond nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, astfel, pripit a ajuns la concluzia despre

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece inculpatul anterior este

condamnat, ispășind pedeapsa reală cu închisoarea, iar careva concluzii

pentru sine nu și-a făcut, precum și se caracterizează negativ la locul de trai.

Prin urmare, instanța ținînd cont de principiul individualizării

pedepsei, de caracterul și gravitatea infracțiunii săvîrșite, motivul și scopul

celor comise, de faptul că infracțiunea comisă face parte din categoria celor

deosebit de grave, a considerat că Posmac V. urmează să execute pedeapsa

sub formă de închisoare.

2

inculpatul Posmac Veaceslav, care invocînd ca temei de drept prevederile art.

427 Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței

instanței de fond, invocînd că hotărîrea contestată este una nefondată,

deoarece pedeapsa a fost individualizată contrar prevederilor legale. A

menționat că instanța de apel nu a apreciat faptul recunoașterii vinei și căinței

sincere, însă a făcut trimite la condamnarea anterioară a sa, antecedentele care

sunt stinse. La fel instanța nu a ținut cont și de comportamentul agresiv al

victimei, care de fapt a provocat conflictul și care a încercat să-l agreseze.

Astfel, prin decizia atacată, i-a fost aplicată o pedeapsă neechitabilă, din motiv

că el a conștientizat gravitatea acțiunilor sale prin recunoașterea vinei și

căinței sincere.

partea vătămată Doroș Ivan, care a considerat că cererea de recurs a lui

Posmac Veaceslav urmează a fi admisă, cu casarea deciziei instanței de apel și

menținerea sentinței, deoarece pedeapsa aplicată fiului său vitreg este una

prea aspră, fiindcă el a fost inițiatorul conflictului, deoarece era servit.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres în art. 427 CPP, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnatului. Or, art. 427 alin.(1) CPP, prevede că hotărîrile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului, autorul acestuia este de acord cu starea de

fapt stabilită de către instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor imputate, criticînd hotărîrea atacată doar în latura stabilirii

3

pedepsei, semnalînd temeiul de casare prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală și anume că, s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Reieșind din prevederile art.414-415 Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

este în drept de a casa sentința parțial sau total, pronunțînd o nouă hotărîre,

potrivit modului stabilit, pentru prima instanță.

În cauza dată, instanța de apel a îndeplinit aceste prevederi ale legii.

După cum se observă din textul deciziei instanței de apel, aceasta

judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar,

menționînd că prima instanță la stabilirea termenului pedepsei inculpatului

nu a ținut în deplină măsură cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite,

stabilindu-i în această parte o pedeapsă inechitabilă.

În acest sens, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Astfel, Colegiul penal reține că lui Posmac Veaceslav în baza art. 201 1

alin.(3) lit. a) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare.

Pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, cît și a altor

persoane. Or, ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă scopul său

represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Colegiul menționează că, reieșind din criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 Cod penal, instanța de judecată

4

îi stabilește persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în articolul corespunzător din partea

specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia.

Din decizia instanței de apel se constată că, la stabilirea și aplicarea

pedepsei, instanța a avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a

acesteia, prevăzute de art. 7, 61 și 75 Cod penal.

Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut loc

pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și

cu respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, și potrivit alin.

(8) al acestui articol, inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate

în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate la faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu

muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Instanța de recurs remarcă că, sancțiunea art. 201 1 alin. (3) lit. a) Cod

penal, prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani, iar conform prevederilor

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, pedeapsa redusă este de la 3 ani și

4 luni pînă la 6 ani și 8 luni.

Totodată, instanța de recurs conchide, că instanța de apel, corect a

exclus prevederile art. 90 Cod penal și a aplicat inculpatului pedeapsa

închisorii.

Conform art. 90 alin. (4) Cod penal, persoanelor care au săvîrșit

infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în cazul

recidivei, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se

aplică.

Infracțiunea comisă de inculpat (art. 2011 alin.(3) lit. a) Cod penal),

potrivit art. 16 Cod penal, se califică ca una deosebit de gravă, iar suspendarea

condiționată a executării pedepsei, în speță, nu este aplicabilă.

Avînd în vedere cumulul de împrejurări, Colegiul penal conchide că,

pedeapsa închisorii în aceste limite, aplicată inculpatului Posmac V. de către

instanța de apel (5 ani închisoare), este stabilită corespunzător gravității

faptei, în raport cu pericolul social, atitudinea inculpatului față de cele comise,

precum și luînd în considerație, circumstanțele atenuante stabilite.

5

Potrivit recursului, inculpatul critică măsura de pedeapsă aplicată, ca

fiind una prea aspră, astfel, în opinia acestuia, s-a comis o eroare de drept.

Însă, după cum s-a specificat mai sus, eroarea stipulată în pct. 10) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, nu este prezentă în cauză, deoarece instanța de

apel a făcut o individualizare a pedepsei în concordanță cu prevederile legii.

În consecință, Colegiul reține că, temeiul invocat de recurent prevăzut la

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului.

Astfel de eroare de drept în speța examinată nu s-a comis, prin urmare,

hotărîrea atacată este legală și întemeiată, iar recursul ordinar urmează a fi

declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Posmac

Veaceslav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

13 martie 2014, în cauza penală în privința lui Posmac Veaceslav Gheorghe, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 23 iulie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

6