1ra-1100-2014 — art.287 alin.2 lit. b CP

Dosarul nr.1ra-1100/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 iunie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Nicolae Gordilă,

Judecătorii - Elena Covalenco, Ion Guzun,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

sentinței Judecătoriei Șoldănești din 29 aprilie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 02 aprilie 2014 de avocatul Galescu Vasile în numele inculpatului

Creciun Edgar Gheorghii, născut la 18 iulie 1991,

originar și domiciliat în or.Șoldănești, str.31 August

125/7, ap.1.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

condamnat în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal la 2 ani închisoare.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 1 an.

Prin aceiași sentință au fost condamnați Roșca Ștefan și Nastas Eugen, în privința

cărora sentința nu se contestă.

ora 03.30, aflîndu-se în localul „Doina”, din str.Prieteniei, or.Șoldănești, în loc public,

împreună cu Nastas Eugen și Roșca Ștefan, și încă cu 4 persoane neidentificate, din intenții

huliganice, l-au atacat și l-au bătut pe cet.Țurcanu Mihail, aplicîndu-i mai multe lovituri cu

mîinile și picioarele în diferite părți ale corpului, i-au rupt maioul în sumă de 300 lei,

cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.99/D din 06.09.2011, vătămări

corporale ușoare.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, invocînd

că în speță lipsește atît obiectul juridic special al infracțiunii de huliganism, care constituie

,,ordinea publică”, cît și latura subiectivă, care este caracterizată prin „intenția directă”, din

materialele cauzei rezultă că acțiunile inculpatului E.Creciun, nu au fost îndreptate la

încălcarea ordinii publice, dar la observațiile brutale și acțiunile ilegale ale părții vătămate în

ograda barului; că sentința de condamnare se adoptă numai în condițiile în care, în urma

cercetării judecătorești vinovăția inculpatului a fost confirmată prin ansamblul de probe exact

cercetate în instanța de judecată, însă normele de drept procedural indicate nu au fost

respectate la judecarea acestei cauze penale; acțiunile lui E.Creciun nu au fost încadrate

corect, deoarece nici un martor audiat în ședința de judecată nu a confirmat faptul că acesta a

1

încălcat grosolan ordinea publică, că a aplicat violență sau 1-a amenințat pe M.Țurcanu;

instanța a reținut în acțiunile inculpatului că acesta a exprimat o vădită lipsă de respect față

de societate, pe cînd sintagma dată a fost exclusă din norma penală; instanța s-a mărginit

numai la reproducerea declarațiilor martorilor în sentință, fără a fi verificate și apreciate prin

prisma coroborării lor, iar declarațiile părții vătămate sînt contradictorii.

respins, ca nefondat, apelul declarat de avocatul V.Galescu în numele inculpatului

E.Creciun, cu menținerea sentinței.

Instanța de apel, verificînd în ședința de judecată probele administrate, care au fost

cercetate de prima instanță în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, a ajuns la

concluzia că acestea demonstrează vinovăția lui E.Creciun în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art.287 alin.(2) Cod penal, fiind bazată pe declarațiile părții vătămate

M.Țurcanu, a martorilor M.Musteață, O.Guzun, C.Tatarenco, R.Todua, și actele cauzei -

înștiințarea parvenită de la comisariatul de poliție, procesele-verbale de ridicare și de

examinare a obiectului, de confruntare dintre partea vătămată și inculpați, rapoartele de

expertiză medico-legală din 23.08.2011 și 06.09.2011, conținutul cărora confirmă faptul

săvîrșirii de către inculpați, inclusiv, și de E.Creciun a infracțiunii de huliganism.

La fel, instanța de apel a conchis că argumentele invocate de apelant, precum că în

speța dată lipsește obiectul juridic special al infracțiunii de huliganism care constituie

,,ordinea publică„ sînt neîntemeiate, deoarece conflictul a avut loc în fața la întrarea în

localul cu denumirea „Doina”, deci într-un loc public, ce a avut ca consecință și suspendarea

temporară a activității normale a barului, fapt confirmat de către martorul C.Tatarenco,

huliganism, ce a fost însoțit de aplicarea violenței, fapt confirmat de partea vătămată, care a

relatat că prima lovitură a fost aplicată de către E.Nastas în regiunea capului și nu a avut

posibilitatea de a se apăra, deoarece era ținut de către E.Creciun și Ș.Roșca, toți avînd un

comportament neadecvat.

Instanța de apel a concluzionat că pedeapsa stabilită de prima instanță inculpatului

E.Creciun, este în corespundere cu prevederile art.7, 61, 75, 90 Cod penal, la care s-a ținut

seama de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii comise, de circumstanțele

agravante și atenuante ale cauzei, și de persoana acestuia.

numele inculpatului E.Creciun care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6),

8) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărîri de

achitare, invocînd repetat aceleași motive ca și în apel, descrise la pct.3 al prezentei decizii.

dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, care a

solicitat respingerea recursului fiind neîtemeiat, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel.

Recurentul în recurs a invocat ca temeiuri de casare a hotărîrelor judecătorești pct.6)

și 8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, considerînd că în acțiunile inculpatului

E.Creciun lipsesc elementele infracțiunii de huliganism, solicitînd să fie achitat.

Colegiul penal reține că, instanța de fond și de apel, în baza probelor administrate

legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea

prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă, potrivit

art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

2

corect ajungînd la concluzia privind vinovăția lui E.Creciun în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor acestuia fiind

justă.

Concluziile instanțelor judecătorești contestate sînt corecte și se confirmă prin

cumulul de probe administrate, cum sînt declarațiile:

- părții vătămate M.Țurcan, care a explicat că prima lovitură i-a fost aplicată de către

E.Nastas în regiunea capului, neavînd posibilitate să se apere, deoarece era ținut de către

E.Creciun și E.Roșca;

- martorului M.Musteață, care a declarat că primul l-a lovit pe partea vătămată

E.Nastas, apoi E.Creciun și E.Roșca;

- martorului C.Tatarenco, care a declarat că inculpații au servit băuturi alcoolice în

incinta barului, iar cînd E.Roșca s-a adresat cu cuvinte necenzurate, dînsa nu le-a mai vîndut

nimic, explicînd că din cauza lor barul a fost închis, după conflict partea vătămată era

însîngerată și a intrat în bar să se spele, nu știe care a fost motivul conflictului între aceștia,

deoarece totul s-a petrecut afară;

- martorului O.Guzun, care a declarat că ieșind din bar a văzut un conflict, erau

foarte mulți oameni, printre care și E.Nastas, după conflict partea vătămată i-a spus că a

pierdut lănțișorul de aur și verigheta, care ulterior au fost găsite;

- martorului R.Todua, care a lămurit că conflictul de fapt nu l-a văzut, însă a auzit

careva cuvinte necenzurate între E.Nastas și M.Țurcan, nu cunoaște motivul începerii

conflictului, el numai i-a despărțit pe partea vătămată cu E.Creciun și E.Nastas;

- și actele cauzei - înștiințarea parvenită de la comisariatul de poliție, procesele-

verbale de ridicare și de examinare a obiectului, de confruntare dintre partea vătămată și

inculpați, raportul de expertiză medico-legală din 23.08.2011 și 06.09.2011, conținutul

cărora confirmă faptul săvîrșirii de către inculpați a infracțiunii de huliganism.

Conținutul probelor menționate mai sus, care au fost amplu analizate și obiectiv

apreciate de instanțele de fond, confirmă cu certitudine săvîrșirea de către inculpatul

E.Creciun a faptei imputate, care întrunește elementele infracțiunii de huliganism, adică atît

latura obiectivă, cît și cea subiectivă a acestei infracțiuni, deoarece acesta, fiind în loc

public, prin acțiunile sale intenționat a încălcat grosolan ordinea publică, în prezența mai

multor persoane, participînd la cauzarea vătămărilor corporale ușoare părții vătămate.

Concluzia instanțelor de fond privind vinovăția inculpatului E.Creciun în săvîrșirea

infracțiunii imputate, în opinia instanței de recurs, este justă și întemeiată, deoarece

legislația în vigoare expres prevede că infracțiunea de huliganism în afară de prezența

acțiunii principale - încălcarea grosolană a ordinii publice, presupune și prezența unei

acțiunii adiacente - acțiune exprimată, alternativ, în: aplicarea violenței asupra persoanelor,

amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor, sau altor persoane care curmă actele

huliganice.

În speța dată, cert s-a constatat că E.Creciun în afară de încălcarea ordinii publice, a

aplicat violență asupra părții vătămate M.Țurcan, căruia i-au fost cauzate vătămări corporale

ușoare. Astfel, din conținutul hotărîrilor atacate, rezultă că instanțele de judecată corect au

constatat faptele și circumstanțele săvîrșirii infracțiunii incriminate inculpatului, descriindu-

le în partea descriptivă, ulterior motivîndu-se concluzia de vinovăție prin cumulul de probe

administrate în cauză, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de către recurent.

Argumentele recurentului, precum că instanțele de fond eronat au apreciat probele

cauzei, și anume că în declarațiile părții vătămate sînt careva divergențe cu cele ale

martorilor O.Guzun, C.Tatarenco, R.Todua, care ar trezi dubii, nu pot fi reținute, deoarece

aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de fond și de apel

și nu poate constitui temei pentru recurs. Mai mult, aceste argumente au fost invocate și în

3

apel, iar instanța de apel, examinîndu-le în ansamblu, s-a pronunțat detaliat și motivat

asupra lor în decizie (f.d.216-220).

Astfel, Colegiul penal reține că solicitările recurentului privind achitarea inculpatului

E.Creciun, nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate în cauză, iar

nerecunoașterea vinovăției de către acesta în comiterea infracțiunii imputate, este apreciată

de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului său la apărare.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept

care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală, iar temei pentru casarea acesteia

lipsesc. Faptul că instanțele au reținut în acțiunile inculpatului sintagma că acesta a exprimat

o vădită lipsă de respect față de societate, pe cînd aceasta a fost exclusă din norma penală în

baza căreia el a fost condamnat, nu influențează asupra calificării acțiunilor acestuia și nici

asupra pedepsei stabilite lui.

La aplicarea pedepsei instanțele de fond just au ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, luînd în considerație gradul pericolului social al infracțiunii

comise, persoana inculpatului, circumstanțele atenuante și agravante ale cauzei, aplicîndu-i

acestuia o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia a fost

declarat vinovat, cu respectarea prevederilor art.61, 75, 76, 90 Cod penal.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat de avocat în numele inculpatului, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva sentinței Judecătoriei

Șoldănești din 29 aprilie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02

aprilie 2014 de avocatul Galescu Vasile în numele inculpatului Creciun Edgar, în cauza

penală în privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 23 iulie 2014.

Președintele Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Ion Guzun

4