ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 23.07.2014

1ra-1129/2014 — art. 145 alin. 1 CP

HOTĂRÂRE
23.07.2014
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 145 alin. 1 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
Citează această cauză
1ra-1129/2014 — art. 145 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-1129/2014

02 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte - Petru Ursache,

judecători - Ghenadie Nicolaev și Constantin Alerguș,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpat,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 20 martie 2014, în cauza penală în privința lui

Savin Gheorghe Ion, născut la 09 august 1961,

originar din s. Băiuș, r-nul Leova, domiciliat în s. Cociulia

Nouă, r-nul Leova.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.05.2013 - 31.10.2013;

Instanța de apel: 29.11.2013 - 20.03.2014;

Instanța de recurs: 27.05.2014 - 02.07.2014.

vinovat și condamnat pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal,

la 9 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Ciobanu A. și reprezentantul

acesteia Topală I., a fost lăsată fără soluționare, cu explicarea dreptului părții de a se adresa

în ordinea procedurii civile.

noaptea din 22 spre 23 martie 2013, aflîndu-se în s. Cociulia Nouă, r-nul Leova, fiind în

stare de ebrietate alcoolică, din motive de răzbunare, care au apărut în rezultatul unui

conflict iscat anterior între Ciobanu I. și Savin Gh., ultimul avînd scopul de a-1 omorî, a luat

de acasă un cuțit de bucătărie, după care s-a deplasat spre gospodăria lui Ciobanu I., situată

în aceiași localitate și a pătruns în domiciliul acestuia, aplicîndu-i intenționat o lovitură cu

cuțitul în regiunea omoplatului stîng și cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 33 din 28 martie 2013, leziuni corporale grave, periculoase pentru viață, în urma

cărora victima a decedat.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

1

prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal, adică omorul unei persoane.

art. 401- 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către avocatul Topală I., în

numele succesorului părții vătămate Ciobanu A., prin care s-a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit căreia lui Savin Gh., să-i fie

stabilită pedeapsa maximă pentru infracțiunea săvîrșită și, totodată, să fie admisă integral

acțiunea civilă înaintată de Ciobanu A..

În susținerea celor solicitate, apelantul a indicat că, instanța de fond corect a încadrat

fapta săvîrșită de inculpat, însă pedeapsa aplicată acestuia este prea blîndă și nu-și va atinge

scopul de corijare a ultimului, din care motiv s-a solicitat stabilirea unei pedepse maxime în

privința lui Savin Gh., în limitele sancțiunii prevăzute de art.145 alin.(l) Cod penal.

De asemenea, apelantul a menționat că instanța de fond eronat a lăsat nesoluționată

acțiunea civilă, deși aceasta a fost înaintată în cadrul cercetării judecătorești, pînă la

începerea dezbaterilor judiciare, prin urmare instanța de fond nu a ținut cont de prevederile

art. 219 alin. (l), art. 221 alin. (l) și art. 222 alin. (l) Cod de procedură penală.

avocatul Topală I., în numele succesorului părții vătămate Ciobanu A., s-a casat parțial

sentința în latura penală, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri în

această parte, potrivit căreia Savin Gh. a fost condamnat în baza art. 145 alin. (l) Cod penal,

la 12 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (l) Cod penal, nu se

contestă, instanța nu se va expune asupra acesteia, însă cît privește pedeapsa stabilită

inculpatului, instanța de apel a relevat că, la stabilirea acesteia, instanța de fond nu a acordat

deplină eficiență prevederilor art.61 Cod penal și nu a ținut seama de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de persoana

celui vinovat, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia,

stabilindu-i o pedeapsă care nu este în coroborare cu criteriile generale de individualizare a

pedepsei prevăzute de art.75 Cod penal.

Astfel, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a reținut ca

circumstanță agravantă săvîrșirea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate,

provocată de consumarea alcoolului, iar circumstanțele atenuante reținute de instanța de

fond: recunoașterea vinovăției și căința sinceră, urmează a fi respinse, întrucît reieșind din

declarațiile inculpatului, ultimul nu-și recunoaște integral vina, ci doar parțial. Inculpatul se

caracterizează satisfăcător, anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Leova din 31

ianuarie 2009, în baza art. 151 alin. (2) lit. a) Cod penal, la 5 (cinci) ani închisoare, conform

art. 90 Cod penal, pedeapsa a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 (trei)

ani, însă concluziile necesare nu le-a făcut, inculpatul fiind predispus spre comiterea de noi

infracțiuni.

Prin urmare, instanța de apel ținând cont de toate circumstanțele reale și personale ale

cauzei, gradul de pericol al infracțiunii săvârșite, a considerat că corectarea și reeducarea

2

inculpatului este absolut necesară în condiții izolării lui de societate, iar prin pedeapsa cu

închisoare pe un termen de 12 ani va fi realizat scopul principal al pedepsei penale, stipulat

în art. 61 Cod penal.

În continuare, cu privire la soluționarea acțiunii civile, instanța a specificat că potrivit

art. 219 alin. (5) și 221 alin. (1) Cod de procedură penală, acțiunea civilă poate fi înaintată în

orice moment de la pornirea procesului penal pînă la terminarea cercetării judecătorești, iar

succesorul victimei Ciobanu A. prin intermediul avocatului Topala I., a depus acțiunea

civilă după terminarea cercetării judecătorești, din aceste considerente instanța de fond

corect nu a soluționat acțiunea civilă, explicîndu-i părții că are dreptul de a înainta o

asemenea acțiune în ordinea procedurii civile.

a declarat recurs ordinar, prin care solicită casarea acesteia și redozarea pedepsei în privința

sa, menționînd că se căiește sincer de cele săvîrșite și recunoaște vina. În drept, recurentul

nu a invocat nici un temei din cele expres prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală.

inculpat, se menționează că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, din motiv că nu se

încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar pedeapsa stabilită lui Savin

Gh., este în limitele sancțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal.

cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat, pentru următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

În speță, se reține că recurentul nu invocă nici un temei din cele prevăzute de alin. (1)

al art. 427 Cod de procedură penală, însă criticele lui se cuprind în temeiul prescris de pct.

10) al normei menționate, care stipulează că, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în

care s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Prin urmare, recurentul

nu este de acord cu cuantumul pedepsei stabilite prin decizia instanței de apel și solicită

aplicarea unei pedepse mai blînde în privința sa pentru fapta săvîrșită.

Verificînd recursul în acest aspect, Colegiul menționează că chestiunea de

individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor

circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele

3

prevăzute de sancțiunea normei penale, la caz, cea prevăzută de art. 145 alin. (1) Cod penal.

Prin urmare, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere gradul de pericol

social al faptei săvârșite, urmând ca celelalte două criterii alăturate și distincte, persoana

infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală să fie avute

în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al

activității infracționale ori gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, și anume că, în

urma acțiunilor inculpatului victima a decedat.

Pedeapsa se consideră echitabilă cînd aceasta impune infractorului lipsuri și restricții

ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii

societăți, perturbate prin infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci cînd este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît de către condamnat, precum și de alte persoane.

Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blîndă nu este suficientă pentru

corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, iar o pedeapsă

prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de

neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Astfel, reieșind din hotărîrea pronunțată de instanța de apel, se constată că, la stabilirea

și aplicarea pedepsei inculpatului, instanța a avut în vedere scopul și criteriile de

individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61, 75 Cod penal, a ținut seama de recunoașterea

parțială a vinovăției, faptul că infracțiunea se atribuie la categoria celor deosebit de grave,

modul cum a fost săvîrșită or, toate aceste circumstanțe, per ansamblu, permit instanței de

apel stabilirea pedepsei de 12 ani închisoare.

De asemenea, instanța de apel a avut în vedere circumstanțele agravante: săvîrșirea

infracțiunii în stare de ebrietate alcoolică și circumstanțele atenuante: comportamentul

imoral al victimei, care a provocat infracțiunea, la individualizarea pedepsei, totodată,

menționînd că inculpatul se caracterizează satisfăcător, anterior a fost condamnat prin

sentința Judecătoriei Leova din 31 ianuarie 2009, în baza art. 151 alin. (2) lit. a) Cod penal,

la 5 ani închisoare și potrivit art. 90 pedeapsa a fost suspendată condiționat pe un termen de

probă de 3 ani, însă Savin Gh. nu a tras concluziile necesare în acest sens, fiind predispus

spre comiterea de noi infracțiuni.

Prin urmare, constatările instanței de apel în partea ce țin de casarea sentinței în latura

penală și majorarea pedepsei inculpatului de la 9 ani, la 12 ani închisoare, sunt întemeiate,

legale și motivate, constatări pe care instanța de recurs și le însușește și asupra cărora nu

consideră necesar de a mai reveni.

Mai mult, potrivit sancțiunii alin. (1) al art. 145 Cod penal, omorul unei persoane se

pedepsește cu închisoare de la 8 la 15 ani. Astfel, pedeapsa aplicată lui Savin Gh., de 12 ani

închisoare, prin decizia instanței de apel, se încadrează în limitele sancțiunii infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal.

4

Or, modalitatea de executare aleasă și cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunea

săvîrșită de Savin Gh., este în acord cu principiul proporționalității având în vedere fapta

comisă și urmările produse.

Totodată, Colegiul conchide că, pedeapsa a fost stabilită corespunzător gravității faptei

și personalității autorului, în raport cu pericolul social concret al faptei comise și atitudinea

procesuală a inculpatului. Din această perspectivă, corect a apreciat instanța de apel că

inculpatul va putea fi reeducat doar prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea pe un termen

de 12 ani.

La fel, Colegiul reține că criticile formulate de recurentă au format obiect de discuție

la judecarea cauzei penale în instanța de fond și apel și, cărora instanțele de judecată ierarhic

inferioare, le-au dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta

decizie, având în vedere și faptul că verificând hotărîrea atacată în raport cu prevederile

art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a hotărîrii atacate, nu s-au

stabilit.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de

drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, deci nu persistă

temeiul de casare a soluției adoptate de instanța de apel, pedeapsa stabilită inculpatului fiind

aplicată de către instanța de apel în limitele legii, din care considerente se impune

inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În consecință, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) Cod

de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 Cod de

procedură penală, iar recursul declarat de inculpat este vădit neîntemeiat și urmează a fi

respins ca inadmisibil.

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Savin Gheorghe Ion,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 20 martie 2014, în propria cauză penală, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 iulie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Constantin Alerguș

5

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2014-07-16
0,94
1ra-1099/2014 — art. 287, 187 CP
Dosarul nr. 1ra-1099/2014 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 25 iunie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Nicolae Gordilă, Judecători –Liliana Catan și Iurie Diaconu, a examinat
CSJ 2014-07-23
0,94
1ra-1139/2014 — art. 145 alin. 2 lit. i, j CP și art. 152 alin. 2 lit. e CP
Dosarul 1ra-1139/2014 CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE D E C I Z I E 02 iulie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal în componența: președinte – Petru Ursache, judecători – Ghenadie Nicolaev și Constantin Aler
CSJ 2015-02-25
0,94
1re-24/2015 — art.469- 471 CPP
Dosarul nr. 1re-24/2015 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E D E C I Z I E 25 februarie 2015 mun. Chișinău Colegul penal în componența: președinte – Petru Ursache, judecători – Nadejda Toma și Ghenadie Nicolaev examinînd admisibili
CSJ 2014-11-05
0,94
1ra-1502/2014 — art. 201/1 alin. 1 CP
Dosarul nr.1ra-1502/14 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E D E C I Z I E 15 octombrie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal în componență: președinte – Ghenadie Nicolaev, judecătorii – Vladimir Timofti și Nadejda Toma, examinînd admis
CSJ 2017-04-27
0,94
1ra-402/2016 — art.42 alin.5, 145 alin.2 CP
Dosarul nr. 1ra-402/2017 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE D E C I Z I E 29 martie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: preşedinte: Ursache Petru, judecători: Toma Nadejda şi Timofti Vladimir, examinând admisibilitatea în pr
Sursă