1ra-1139/2014 — Art. 145 alin. 2 lit. i, j CP și art. 152 alin. 2 lit. e CP

Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 22 ianuarie 2014, adoptată în ordinea procedurii simplificate de judecare a cauzei în baza probelor administrate la faza urmăririi penale: - Cobîleanu Gheorghe a fost recunoscut vinovat și condamnat, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. 8 Codul de procedură penală și art.70 alin. (3) Cod penal, în baza art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal, la 6 ani închisoare și în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 2 ani închisoare. În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Cobîleanu Gh. i s-a stabilit pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar pentru minori. 1 Măsura preventivă - starea de arest s-a menținut, pînă la data cînd sentința va deveni definitivă, cu calcularea termenului pedepsei din data reținerii 09.11.2013, ora 22.30 min. - Cara Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. 8 Codul de procedură penală, art. 34 alin. (2) lit. b) și art.82 alin. (2) Cod penal, în baza art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal, la 12 ani închisoare și în baza art. 208 alin. (1) Cod penal, la 2 ani și 6 luni închisoare. În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Cara I. i s-a stabilit definitiv pedeapsa de 13 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis. Conform prevederilor art.85 Cod penal, la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, i s-a adăugat parțial încă 2 luni de închisoare din pedeapsa neexecutată stabilită prin încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 30.10.2013, prin care a fost înlocuită pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 20.03.2013, în baza art. 152 alin. (l) Cod penal, de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 76 zile de închisoare. Astfel, lui Cara I. i s-a stabilit pedeapsa definitivă de 13 ani și 2 luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis. Măsura preventivă - arestul, în privința lui Cara I. s-a menținut, pînă la data cînd sentința va deveni definitivă, cu calcularea termenului pedepsei din data reținerii 10.11.2013, ora 01.50 min. Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Cămilă A. s-a admis parțial, cu dispunerea încasării în mod solidar de la inculpații Cara I., Cobîleanu Gh. și reprezentantul legal al minorului Bucătari I. în beneficiul acesteia, prejudiciul material în sumă de 16 000 lei, ca cheltuieli suportate în legătură cu serviciile funerare a defunctului și prejudiciul moral în suma de 60 000 mii lei, în total suma de 76 000 mii lei. Prin aceeași sentință au fost condamnați și inculpații Boldurescu I. și Tonu V., în privința cărora sentința nu s-a contestat.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond, în fapt, a constatat că, la 09.11.2013, în jurul orei 18:00, Cara I., cunoscînd cu certitudine că Cobîleanu Gh. este minor 1-a atras la săvîrșirea infracțiunii de omor, și anume, aflîndu-se la domiciliul său, în odaia nr. 41, de pe str. Mihail Sadoveanu 26/1 din mun. Chișinău, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în rezultatul unui conflict cu Placintă V., împreună cu minorul Cobîleanu Gh., urmărind scopul omorului intenționat al victimei, acționînd cu o deosebită cruzime, i-au aplicat lui Plăcintă V. multiple lovituri cu pumnii, picioarele și cu un cuțit de bucătărie în regiunea capului, drept urmare victima a căzut jos, iar în timp ce aceasta se afla la podea, i-au aplicat o lovitură în regiunea capului cu un picior din lemn, după care folosind, pe rînd, același cuțit de bucătărie, indicat mai sus, i-au aplicat lui Plăcinta V. mai mult de 10 lovituri în regiunea gîtului și a feței. 2 Tot atunci, Cara I. i-a transmis lui Cobîleanu Gh. un amortizator din metal, de la automobil, iar ultimul cu obiectul nominalizat i-a aplicat lui Plăcintă V. două lovituri în regiunea capului, de la care ultimul a decedat pe loc. Totodată, s-a constatat, că în timp ce Cara I. împreună cu Cobîleanu Gh. îi aplicau lovituri victimei Plăcintă V., și anume, în momentul în care Cobîleanu Gh. a lovit victima cu amortizatorul din metal, aceștia au fost văzuți de Bașmacenco V. și Cara I. atunci 1-a amenințat pe Bașmacenco V. spunîndu-i că: „tu ești următorul”, aceasta fiind apreciată ca o amenințare reală, cunoscînd despre faptul că ușa apartamentului este încuiată cu lacătul, Bașmacenco V. a părăsit apartamentul, coborînd pe la balconul casei. La fel, s-a constatat, că Tonu V. și Boldurescu I., cunoscînd cu certitudine faptul că Cobîleanu Gh. este minor, l-au atras la săvîrșirea infracțiunii de vătămare intenționată medie a integrității corporale, și anume, la 27.07.2013, aproximativ la ora 14:00, Tonu V., Boldurescu I. și Cobîleanu Gh., aflîndu-se în construcția nefinisată de lîngă casa nr. 15 de pe bd. Mircea cel Bătrîn din mun. Chișinău, în rezultatul unui conflict cu Ciobanu A., i-au aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste cap și cutia toracică, cauzîndu-i ultimului, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2020/D din 21.08.2013, vătămări corporale medii. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a reținut că în drept, faptele inculpatului Cobîleanu Gh., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i) și j) Cod penal, după semnele calificative, omorul unei persoane, săvîrșit de două persoane, cu deosebită cruzime și art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, după semnele calificative, vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății, fie de o pierdere considerabilă și stabilă a mai puțin de o treime din capacitatea de muncă, săvîrșită de două sau mai multe persoane. În drept, acțiunile inculpatului Cara I., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i) și j) Cod penal, după semnele calificative, omorul unei persoane, săvîrșit de două persoane, cu deosebită cruzime și art. 208 alin. (1) Cod penal, adică atragerea minorilor la activitatea criminală, săvîrșite de o persoană care a atins vîrsta de 18 ani.

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare în termenul și modul prevăzut de art. 401- 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către inculpatul Cobîleanu Gh., prin care acesta a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit căreia să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă pentru cele săvîrșite, iar acțiunea civilă să fie satisfăcută parțial, cu stabilirea unui cuantum mai mic al prejudiciului cauzat, deoarece nu dispune de mijloace financiare pentru a-l achita. 3

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău 25 martie 2014, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Cobîleanu Gh., cu menținerea sentinței instanței de fond fără modificări.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunilor incriminate nu se contestă, instanța nu se va expune asupra acesteia, însă cît privește solicitarea privind redozarea pedepsei stabilită inculpatului Cobîleanu Gh., instanța de apel a relevat următoarele. Din materialele cauzei s-a constatat cu certitudine că Cobîleanu Gh. a comis infracțiunile imputate, iar acțiunile inculpatului au fost corect calificate în baza art. 145 alin. (2) lit. i) și j) Cod penal, după semnele calificative, omorul unei persoane, săvîrșit de două persoane, cu deosebită cruzime și art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, după semnele calificative, vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății, fie de o pierdere considerabilă și stabilă a mai puțin de o treime din capacitatea de muncă, săvîrșită de două sau mai multe persoane. Privitor la pedeapsa aplicată instanța de apel a conchis că instanța de fond, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu stipulările art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. La fel, corect au fost reținute următoarele circumstanțe atenuante: recunoașterea faptelor invocate în rechizitoriu, solicitarea examinării cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Ca circumstanță agravantă s-a stabilit, săvîrșirea unui cumul de infracțiuni. Totodată, instanța de fond a ținut cont și de faptul că Cobîleanu Gh. se caracterizează drept o persoană cu un comportament negativ, în permanență lipsea de la ore, se află la evidență la Secția Minori și Moravuri CPR Ungheni. De asemenea, Colegiul penal a reiterat că instanța de fond la stabilirea cuantumului pedepsei a ținut cont de faptul că inculpatul Cobîleanu Gh., fiind minor a săvîrșit un cumul de infracțiuni grave și excepțional de grave, iar aceste circumstanțe, conform prevederilor art. 79 Cod penal, se consideră excepționale și instanța de fond corect a aplicat pedeapsa închisorii pentru fiecare articol în parte sub nivelul minim prevăzute de lege pentru infracțiunile săvîrșite. Cu referire la solicitarea apelantului de a-i micșora cuantumul acțiunii civile înaintate de succesorul părții vătămate, Colegiul penal a constatat că, instanța de fond justificat a dispus încasarea în mod solidar de la inculpații Cara I., Cobîleanu Gh. și reprezentantul legal al minorului Bucătari I. în beneficiul succesorului legal al părții vătămate Cămilă A., prejudiciului material cauzat în sumă de 16 000 lei, drept 4 cheltuieli suportate în legătură cu serviciile funerare a defunctului și prejudiciul moral în suma de 60 000 lei. Prin urmare, instanța de apel a conchis că pedeapsa numită lui Cobîleanu Gh. este legală și întemeiată, proporțională faptelor comise, cît și circumstanțelor reale și personale, corect constatate de către instanța de fond, sentința fiind legală și întemeiată, iar apelul este nefondat și pasibil respingerii.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, în partea aplicării pedepsei, avocatul Sîrbu V. în numele inculpatului Cobîleanu Gh. și inculpatul Cara I., au atacat- o cu recursuri ordinare. 6.1. Potrivit recursului declarat de avocatul Sîrbu V. în numele inculpatului Cobîleanu Gh. se solicită casarea sentinței și deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui Cobîleanu Gh. să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă. În argumentarea celor solicitate, recurentul face trimitere la prevederile art. 414 Cod de procedură penală, specificînd că deși acestea sunt obligatorii, nu au fost respectate întocmai la judecarea prezentei cauze în ordine de apel. Soluția instanței de apel contravine prevederilor art.419 Cod de procedură penală, conform căruia, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima instanță, iar în fapt, instanța de apel, ca circumstanță agravantă a invocat, săvîrșirea unui cumul de infracțiuni grave și deosebit de grave și faptul că Cobîleanu Gh. se caracterizează drept o persoană cu un comportament negativ, în permanență lipsea de la ore, se află la evidența la Secția Minori și Moravuri CPR Ungheni. Instanța nu a ținut cont de prevederile art. 7, 75 Cod penal, ignorînd faptul că inculpatul a recunoscut vinovăția, a făcut declarații referitor la faptele comise și a participat activ la descoperirea crimei, se căiește sincer de cele comise. La fel, apărătorul menționează că instanțele la aprecierea prejudiciului moral și material, au ignorat faptul că inculpatul este educat și întreținut doar de mama sa, care mai are la întreținere și educare încă un copil minor și nu are posibilitate să restituie părții vătămate prejudiciul care a fost stabilit de instanță. Deși instanța de fond a invocat că în privința lui Cobîleanu Gh. a fost aplicată o pedeapsă mai blîndă decît cea prevăzută de lege, în conformitate cu art. 79 Cod penal, se opinează că pedeapsa pe un termen de 7 ani închisoare este oricum prea aspră, ținînd cont de faptul că el fiind minor nu știe să aleagă prioritățile și să prevadă consecințele faptelor sale atunci cînd este influențat și manipulat de o persoană adultă care se afla într-o stare agresivă și provoacă stare de frică prin faptul că ar putea fi pedepsit în caz de nesupunere la cerințele acestui adult agresiv. În concluzie, apărătorul a specificat că în privința inculpatului Cobîleanu Gh. a fost aplicată o pedeapsă prea aspră fiind ignorat principiul individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, reiterînd că protecția drepturilor copilului necesită o atenție 5 deosebită din partea societății și în mod special din partea celor care participă în procesul de înfăptuire a justiției. În baza celor expuse, în drept, recurentul își întemeiază recursul pe prevederile expuse în art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală. 6.2. Potrivit recursului declarat de inculpatul Cara I., se solicită redozarea pedepsei de 13 ani și 2 luni, stabilite în privința sa prin sentință, din motiv că instanța de fond nu a luat în considerație toate circumstanțele atenuante existente la caz în privința sa.

În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate, menționînd că argumentele invocate în recurs privind aplicarea unei pedepse mai blînde în privința lui Cobîleanu Gh. și Cara I., sunt neîntemeiate, iar instanța la individualizarea pedepsei în privința ultimilor a ținut seama de prevederile art. 75 Cod penal și pedeapsa aplicată este în limitele sancțiunilor normelor penale vizate.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt vădit neîntemeiate, pentru următoarele considerente. Avînd în vedere că, la caz, sunt declarate două recursuri: din partea avocatului Sîrbu V. în numele inculpatului Cobîleanu Gh. și de inculpatul Cara Ion, Colegiul penal se va expune mai întîi în privința celui declarat de apărătorul inculpatului Cobîleanu Gh.. 8.1. Astfel, potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. În speță, se reține că recurentul invocă temeiul prescris de pct. 10) al normei menționate, care stipulează că, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Prin urmare, recurentul nu este de acord cu cuantumul pedepsei stabilite prin sentință și decizia instanței de apel în privința inculpatului Cobîleanu Gh. și solicită aplicarea unei pedepse mai blînde pentru fapta săvîrșită de acesta. Verificînd recursul în acest aspect, Colegiul menționează că chestiunea de 6 individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale, la caz, cea prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. i) și j) Cod penal și art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal. Prin urmare, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvîrșite, urmînd ca celelalte două criterii alăturate și distincte, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale ori gradul de pericol social concret al faptei săvîrșite, și anume că, în urma acțiunilor inculpatului o persoană a decedat, iar alteia i-au fost cauzate vătămări corporale medii. Pedeapsa se consideră echitabilă cînd aceasta impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune. La fel, pedeapsa este echitabilă și atunci cînd este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît de către condamnat, precum și de alte persoane. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blîndă nu este suficientă pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, iar o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. Astfel, reieșind din textul hotărîrii atacate se constată că instanța de apel, adoptînd soluția de respingere a apelului declarat de inculpatul Cobîleanu Gh. și menținînd sentința instanței de fond în privința lui, potrivit căreia acesta a fost condamnat definitiv la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru minori, a avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 61, 75 Cod penal, a ținut seama de recunoașterea vinovăției, de faptul că infracțiunile se atribuie la categoria celor greve și deosebit de grave, modul cum au fost săvîrșite, adoptînd o soluție corectă în acest aspect. De asemenea, instanța de apel a avut în vedere circumstanțele atenuante: recunoașterea faptelor invocate în rechizitoriu, solicitarea examinării cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și circumstanța agravantă - săvîrșirea unui cumul de infracțiuni. Totodată, în motivarea soluției adoptate instanța de apel a specificat că corect instanța de fond a ținut cont de faptul că Cobîleanu Gh. se caracterizează drept o persoană cu un comportament negativ, în permanență lipsește de la ore, se află la evidența la Secția Minori și Moravuri CPR Ungheni. Mai mult, Colegiul penal consideră criticele apărătorului referitor la asprimea pedepsei aplicate minorului Cobîleanu Gh., drept nefondate, dat fiind că la aprecierea 7 cuantumului pedepsei în privința ultimului, instanța de fond a ținut seama de exigențele art. 79 Cod penal și corect i-a aplicat pedeapsa închisorii inculpatului pentru fiecare articol în parte sub nivelul minim prevăzute de lege pentru infracțiunile săvîrșite. Prin urmare, constatările instanței de apel în partea ce țin de menținerea sentinței fără modificări sunt întemeiate, legale și motivate, constatări pe care instanța de recurs și le însușește și asupra cărora nu consideră necesar de a mai reveni. Or, modalitatea de executare aleasă și cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunile săvîrșite de Cobîleanu Gh., este în acord cu principiul proporționalității avînd în vedere faptele comise și urmările produse. Totodată, Colegiul conchide că, pedeapsa a fost stabilită corespunzător gravității faptei și personalității autorului, în raport cu pericolul social concret al faptei comise și atitudinea procesuală a inculpatului. Din această perspectivă, corect a apreciat instanța de fond că inculpatul va putea fi reeducat doar prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea pe un termen de 7 ani, sub limita minimă prevăzută de lege. La fel, Colegiul reține că criticile formulate de recurentă au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de fond și apel și, cărora instanțele de judecată ierarhic inferioare, le-au dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, avînd în vedere și faptul că verificînd hotărîrea atacată în raport cu prevederile art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a hotărîrii atacate, nu s-au stabilit. Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, deci nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate de instanța de apel, pedeapsa stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în limitele legii, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat. Referitor la soluționarea acțiunii civile înaintate de succesorul părții vătămate Cămilă A., în cadrul procesului penal, Colegiul penal menționează că soluția adoptată de instanța de fond, care ulterior a fost menținută și de instanța de apel, este una corectă, adoptată în conformitate cu exigențele art. 219-225 Cod de procedură penală. Or, instanța de recurs consideră corecte statuările instanței de apel, prin care s-a menționat că ținînd cont de practica CtEDO privitor la modul de încasare a prejudiciului moral (Opinia comună privind satisfacția echitabilă //Buletinul CSJ a RM8-9/24, 2012), cît și de prevederile art. 1423 Cod Civil, conform căruia, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanța judecătorească reieșind din caracterul și gravitatea suferințelor psihice și fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, (dacă vinovăția este condiție a răspunderii), și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța judecătorească, luînd în considerație circumstanțele în care a fost cauzat 8 prejudiciul (locul, timpul, vîrsta etc), precum și statutul social al persoanei vătămate. Mărimea prejudiciului moral nu depinde de mărimea prejudiciului material. Prin urmare, în speță, dauna morală se exprimă prin faptul că partea vătămată Cămilă A. a avut puternice suferințe psihice și trăiri sufletești, în legătură cu decesul lui Plăcintă V., iar cuantumul acestuia a fost stabilit de instanțe în limite rezonabile, potrivit exigenților legislației în vigoare. În consecință, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 Cod de procedură penală, iar recursul declarat de inculpat este vădit neîntemeiat și urmează a fi respins ca inadmisibil. 8.2. Cu referire la recursul declarat de inculpatul Cara I., instanța de recurs îl declară inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. Potrivit prevederilor art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiurile pentru declararea recursului pot fi invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel. Revenind la cauza penală ce face obiectul recursului, Colegiul constată că, sentința, a fost contestată cu apel numai de către inculpatul Cobîleanu Gh., apel care a fost respins ca neîntemeiat. Astfel, inculpatul Cara I. nu a declarat apel, fapt ce echivalează cu neutilizarea căii ordinare de atac de către autorul recursului ordinar, ceea ce confirmă că inculpatul a fost de acord cu sentința prin care a fost recunoscut vinovat și condamnat, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. 8 Codul de procedură penală, art. 34 alin. (2) lit. b) și art.82 alin. (2) Cod penal, în baza art. 145 alin. (2) lit. i) și j) Cod penal, la 12 ani închisoare și în baza art. 208 alin. (1) Cod penal, la 2 ani și 6 luni închisoare. În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, inculpatului i s-a stabilit definitiv pedeapsa de 13 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis și conform art.85 Cod penal, la pedeapsa aplicată, i s-a adăugat pedeapsa neexecutată de 2 luni închisoare stabilită prin încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 30.10.2013, astfel, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 13 ani și 2 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Or, instanța de recurs reține că, în conformitate cu art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu poate fi atacată cu recurs sentința și decizia instanței de apel în privința căreia persoanele indicate în art.401 Cod de procedură penală nu au folosit calea apelului ori au retras apelul, dacă legea prevede această cale de atac. Călăuzitoare în acest sens sunt și prevederile din pct. 8 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a RM din 30.10.2009, nr. 9 - Cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală //Buletinul CSJ a RM 5/4, 2010, potrivit căreia se specifică că din prevederile art.420 alin.(4) Cod de procedură penală rezultă că 9 exercitarea recursului este condiționată de utilizarea prealabilă a apelului, în cazul în care legea prevede această cale ordinară de atac. Persoanele indicate în articolul 401 Cod de procedură penală, care nu au folosit calea de atac a apelului, pot declara recurs numai dacă prin hotărîrea atacată a fost modificată soluția primei instanțe și prin aceasta s-a înrăutățit situația recurentului. Procurorul care nu a declarat apelul este titularul recursului ordinar în cazul în care a fost admis apelul părții apărării. Inculpatul condamnat care nu a atacat cu apel sentința primei instanțe poate ataca cu recurs decizia prin care, în urma admiterii apelului procurorului, s-a aplicat o măsură de siguranță și a fost modificată soluția dată în latura civilă, numai sub aspectul acestor modificări aduse sentinței, dar nu cu referire la existența vinovăției și la aplicarea pedepsei care au rămas stabilite prin sentință, nefiind casate în apelul procurorului. Pe de altă parte, inculpatul care nu a atacat sentința de condamnare cu apel, iar pedeapsa aplicată i-a fost majorată în urma admiterii apelului procurorului poate declara recurs împotriva deciziei instanței de apel numai cu privire la aplicarea pedepsei, dar nu la existența vinovăției sau la alte chestiuni ale sentinței menținute de instanța de apel. La caz, instanța de recurs reiterează că prin soluția de respingere a apelului declarat de inculpatul Cobîleanu Gh., cu menținerea sentinței fără modificări, nu s-a agravat cu nimic situația inculpatului Cara I. și în asemenea condiții, Colegiul conchide că, recursul ordinar declarat de inculpatul Cara I., este inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece recurentul nu a utilizat calea ordinară de atac – apelul.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Violeta Sîrbu în numele inculpatului Cobîleanu Gheorghe și de inculpatul Cara Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2014, în cauza penală privindu-i pe Cara Ion Chiril și Cobîleanu Gheorghe Serghei, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 iulie 2014. Președinte Petru Ursache Judecători Ghenadie Nicolaev Constantin Alerguș 10